Analiză AEI: România, pe primul loc în UE la povara reală a preţului energiei electrice.

În statisticile europene ale preţului la energie, România apare adesea ca „elevul modest” nominal (în euro) e sub media UE şi sub statele vestice, se arată într-un comunicat al Asociaţiei Energiei Inteligente (AEI), remis redacţiei. Dar când pui aceeaşi factură prin filtrul PPP (puterea de cumpărare), România se răstoarnă devine ţara cu costuri şi preţuri maximale. Nu e magie statistică. E diagnosticul cel mai simplu al ultimilor ani, nu doar cât plăteşti contează, ci cât de greu apasă plata aceea pe economia ta.

România are preţul final al energiei electrice nominale cu 21% sub media UE a preţului nominal, dar în realitate este cu 15% peste în PPP la preţ final. Diferenţa nu vine dintr-o taxă „ascunsă”, nici dintr-un tarif singular. Vine în primul rând din puterea scăzută de cumpărare a românilor, care „îngreunează” aceeaşi sumă în euro.

România vs media UE. Componentele care formează preţul nominal al energiei electrice arată că România este „sub nivelul UE” aproape la toate componentele (distribuţie, marjă, taxe), dar dacă analizăm în raport cu puterea de cumpărare reiese faptul că România sare "peste” costurile şi preţul final la energie electrică. Componenta „Preţului Marfă”este uşor sub preţul nominal UE (-8%) , dar mult peste în preţul mediu al UE raportat la PPP (+32%). Asta spune că nu energia e neapărat mai scumpă în euro, ci e mai scumpă raportat la cât poate cumpăra economia românească .

România vs Germania + Olanda (reţele dense, încărcare mare). România pare mult sub costurile şi preţurile nominale (reţea, marjă, final), dar în fapt raportat la puterea de cumpărare, România are preţurile la marfă cu până la +84% mai mari decât în DE+NL.

România vs Polonia (structural mai apropiate). România are aproximativ acelaşi preţ nominal la preţul marfă cu Polonia şi are tarife de distribuţie a energiei electrice sub nivelul celor din Polonia. La nivelul preţului energiei electrice final raportat la puterea de cumpărare este sub nivelul similar al Poloniei.

"Gradul de încărcare al reţelelor” (MWh/km/an) este esenţială în mărimea tarifelor de transport şi distribuţie. În lumea reală (fără implicarea politicului), încărcarea reţelei (câtă energie trece pe kilometru de reţea) e critică:

• Reţele dense şi cantităţi mari de energie vehiculată aduce un cost fix împărţit la mai mulţi MWh şi implicit tarife pe kWh mai mici.

• Reţele întinse şi cantităţi mici de energie vehiculată (consum dispersat şi variabil) aduce un cost fix împărţit la mai puţini MWh şi implicit tarife pe kWh mai mari.

Analizând componentele preţului energiei electrice:

A) Preţul Marfă (componenta care răstoarnă povestea în PPP)

Preţul marfă al energiei electrice fără taxe şi tarife raportat la puterea de cumpărare plasează România pe locul 2 în topul ţărilor din UE, fiind depăşită doar de Bulgaria. Structura pieţei explică de ce marfa nu e ieftină

Diferenţa vine din:

Expunerea ridicată la preţuri de piaţă. Piaţa românească a fost puternic influenţată de volatilitatea regională, iar mecanismele de protecţie au fost aplicate mai mult pe factura finală decât pe formarea preţului angro.

Structura de productie a României, hidro şi nuclear oferă costuri competitive, însă în perioadele cu hidraulicitate scăzută sau mentenanţă nucleară, preţul marginal este dictat de tehnologii mai scumpe (cărbune şi gaz), iar interconectările regionale transmit rapid şocurile externe.

Dimensiunea pieţei şi lichiditatea. Pieţele vestice, precum Germania sau Olanda, au volum mult mai mare, lichiditate superioară şi mecanisme sofisticate de hedging. România are o piaţă mai mică şi mai volatilă, ceea ce poate amplifica preţurile marginale.

Cum poate fi scăzut pretul marfă:

1.Mai multă ofertă competitivă, hedging mai bun, contracte mai eficiente, reducerea costurilor de dezechilibru, investiţii eficiente care reduc preţul marginal (mai ales în orele scumpe).

2.Creşte puterii de cumpărare prin creşterea salariilor, a productivităţii, a taxelor.

3.Volatilitatea mai mică a preţurilor din piaţă se poate realiza prin asigurarea unor mecanisme de piaţă funcţională, concomitent cu o dezvoltare a infrastructurii (interconexiuni, flexibilitate, stocare) care reduce episoadele de preţ ridicat.

B) Distribuţie (România „ieftină” nominală, aproape aliniată în PPP)

Tarifele medii de distribuţie a energiei electrice în România raportate la puterea de cumpărare plasează România pe locul 1 în topul ţărilor din UE.

Caracteristicile structurale ale reţelei amplifică problema

Consum relativ scăzut per client. Distribuţia este o infrastructură cu costuri fixe mari. În România volumul distribuit per client este mic făcând să existe un costul unitar pe kWh crescut, o încărcare redusă a reţelei, o eficienţă economică redusă. România are un consum per capita mai mic decât economiile vestice, ceea ce înseamnă că aceleaşi costuri fixe se împart la mai puţini MWh.

Densitate mixtă şi reţea extinsă rural. În România există o zonă urbană densă, dar şi o reţea rurală extinsă şi dispersată. Zonele cu densitate scăzută necesită kilometri mulţi de reţea, au puţini consumatori, aspect care ridică costul pentru unitate distribuită.

Cum poate fi scăzut tariful de distribuţie a energiei electrice:

1.Creşterea gradului de încărcare a reţelelor de distribuţie, electrificare inteligentă (pompe de căldură, EV), racordări noi, reducerea gradului de „sub-utilizare” a reţelelor.

2.Pierderi mai mici pe reţea. Pierderile tehnice şi non-tehnice se traduc în costuri suplimentare/kWh. Scăderea lor coboară tariful efectiv.

3.CAPEX mai eficient prin investiţii ţintite (nu doar extinderea reţelelor), digitalizarea care reduce OPEX.

C) Transportul energiei electrice

Tarifele de transport a energiei electrice în România raportat la puterea de cumpărare plasează România pe locul 1 în topul ţărilor din UE.

Factorii structurali care împing România în top

Dimensiunea geografică şi topologia sistemului. În România există o reţea de transport întinsă pe o suprafaţă mare, variaţie de relief, zone de producţie departe de centre de consum un necesar de interconectare regională. Reţeaua de transport trebuie să acopere distanţe lungi şi să asigure stabilitatea sistemului într-un teritoriu complex. Costurile fixe sunt ridicate.

Volumul relativ modest raportat la infrastructură. Transportul este dominat de costuri fixe. Dacă volumul de tranzit nu este foarte mare, costul unitar per MWh creste, eficienţa economică scade. România nu are acelaşi volum de consum industrial ca economiile vestice. Astfel, infrastructura este împărţită la mai puţini MWh.

Costurile de echilibrare şi stabilitate. Integrarea regenerabilelor şi a volatilităţii regionale cresc costurile serviciilor de sistem. Într-o piaţă mai mică, aceste costuri pot avea impact procentual mai mare decât în economii mari şi foarte lichide.

Cum poate fi scăzut tariful de transport a energiei electrice:

1.Creşterea fluxurilor de energie electrică pe toată perioada anului prin reţele. Mai multe volume tranzitate (producţie, export/import, consum industrial) poate reduce costul unitar.

2.Reducerea congestiilor reduce serviciile de sistem scumpe şi scade tarifele de transport.

3.Reguli de piaţă care reduc costurile de echilibrare. Creşterea flexibilităţii, a stocării, a capacităţii de agregare, aduc tarife de transport mai mici.

D) Marjă comercială (nominal mică, PPP aproape de ceilalţi)

Marja comercială a furnizării energiei electrice în România raportat la puterea de cumpărare plasează România pe locul 9 în topul ţărilor din UE.

Factorii specifici ai pieţei româneşti care au determinat această poziţie în clasamentul european

Volatilitatea ultimilor ani. Criza energetică a determinat creşterea necesarului de capital de lucru, riscul de dezechilibru, presiunea pe fluxul de numerar. Furnizorii au operat într-un mediu cu risc ridicat, iar marja trebuie să acopere acest risc.

Schemele de plafonare şi compensare. Intervenţiile statului au generat: întăriri de decontare, blocaj financiar, costuri suplimentare administrative, incertitudine legislativă. Aceste elemente cresc costurile indirecte ale furnizării.

Piaţă fragmentată, dar nu complet matură. Deşi există concurenţă, piaţa românească: nu are aceeaşi lichiditate şi sofisticare ca pieţele vestice, are o mobilitate relativ limitată a consumatorilor, implică costuri operaţionale semnificative raportate la volumul gestionat.

Risc de neplată mai ridicat. Nivelul veniturilor şi structura socio-economică implică un risc comercial mai mare comparativ cu economiile foarte dezvoltate. Acest risc trebuie acoperit în marjă.

Cum pot fi scăzute marjele comerciale ale energiei electrice:

1.Crearea unei concurenţe reale, care determină scăderea marjelor la nivelul minim posibil care să asigure funcţionarea companiei.

2.Reducerea costurilor de furnizare (standardizarea proceselor, digitalizare, comunicare interactivă cu clienţii), determină o marjă mai mică.

E) Taxe/accize/TVA

Taxele pentru energia electrică furnizată în România raportate la puterea de cumpărare plasează România pe locul 11 în topul ţărilor din UE.

Cum pot fi scăzute taxele energiei electrice - prin realizarea unei politici fiscale ţintită dacă vrei o scădere rapidă nominală, asta e pârghia.

Preţuri mai mici "mâine”, necesită o acţiune a Guvernului asupra tuturor componentelor care formează preţul energiei electrice (preţul marfă, taxe, eficienţe de reţea şi pierderi, costuri de echilibrare). Asta scade factura în euro.

Eliminarea paradoxului „ieftin în euro, scump în PPP”, trebuie să determine Guvernul să acţioneze în sensul stimulării creşterii productivităţii investiţiilor şi a muncii, creşterea veniturilor şi salariilor. Asta nu schimbă instant factura, dar schimbă înţelegerea privind greutatea facturii.