Analiza AEI: România - Plan fără Plan în criza carburanţiilor

România, deşi are cel mai mare preţ la motorină raportat la puterea de cumpărare şi al doilea cel mai mare preţ la benzină după acelaşi criteriu, nu a luat aproape nicio măsură reală în faţa crizei generate de scumpirea combustibililor, se arată într-un comunicat de presă al Asociaţiei Energiei Inteligente, remis redaţiei. Singura excepţie notabilă rămâne compensarea de 20 de bani/litru acordată transportatorilor, în condiţiile în care preţul motorinei a crescut cu 1,62 lei/litru de la începutul anului.

La 13 martie 2026 a apărut în spaţiul public documentul intitulat „Măsuri propuse pentru atenuarea efectelor negative ale conflictului din Orientul Mijlociu asupra pieţei petroliere din România”.

În realitate, concluzia generală este simplă: acest „Plan” nu este, de fapt, un plan. Este doar o succesiune de idei, fără scenarii de lucru, fără măsuri concrete, fără responsabili desemnaţi, fără surse de finanţare, fără evaluări de impact şi fără mecanisme clare de aplicare.

Mai mult, declararea situaţiei de criză pe piaţa ţiţeiului şi/sau a produselor petroliere se poate face numai dacă există probleme privind asigurarea continuităţii cantităţilor necesare la pompă. Or, acest lucru a fost infirmat chiar de declaraţiile oficiale din ultima perioadă, inclusiv de cele făcute după şedinţa CSAT. Atunci se pune întrebarea firească: Să înţelegem că, totuşi, astfel de probleme există?

Există însă în document un element care merită o atenţie deosebită: „Stocurile de urgenţă menţinute pe teritoriul României pot asigura consumul intern pentru cca. 45 de zile, iar stocurile menţinute în extern, prin delegare, o perioadă de timp similară - în total cca. 90 de zile.” Tocmai de aceea este esenţial să aflăm unde se află, concret, aceste „stocuri menţinute în extern”. Dacă ele sunt localizate în state din zona Golfului, atunci, în actualul context, accesul la ele ridică serioase semne de întrebare. La fel de important este să se precizeze în cât timp pot ajunge aceste stocuri în România din momentul în care se decide utilizarea lor?

Potrivit INS, în 2025, 26% din motorina importată de România provenea din Orientul Mijlociu. În condiţiile blocării Strâmtorii Ormuz, această cantitate nu mai poate intra în ţară. Nu este exclus ca tocmai acest fapt să fie unul dintre motivele reale pentru care se doreşte declararea situaţiei de criză petrolieră în România?

În aceeaşi notă, a lipsei cantităţilor de combustibili se înscrie şi ideea deschiderii Rafinăriei Petrotel. Dacă avem rezervele strategice, comerciale şi rutele de aprovizionare nu afectează România, conform declaraţiilor, atunci deschiderea Rafinăriei Petrotel în condiţiile interzicerii prelucrării ţiţeiului rusesc (sancţiunile americane sau ridicat dar nu şi cele europene) şi a unui deficit de 10% ţiţei la nivel mondial, adică a lipsei efective a ţiţeiului de ce s-ar face? Oare ni se ascunde ceva?

Una dintre măsurile avansate în document este instituirea, pentru o perioadă de o lună, a unui preţ maximal de vânzare de 8,86 lei/litru pentru motorină şi 8,41 lei/litru pentru benzină.

Această propunere este profund nerealistă. În aproximativ două săptămâni, potrivit estimărilor AEI, preţul motorinei ar putea ajunge la 10 lei/litru, pe fondul intrării în ţară a motorinei şi ţiţeiului achiziţionate la preţuri mult mai mari, ca efect al războiului din Golf. Cu alte cuvinte, comercianţii ar fi obligaţi să cumpere scump şi să vândă mai ieftin. Niciun operator economic nu va accepta să funcţioneze în pierdere până la faliment.

Preţurile pot fi plafonate pe hârtie, dar carburanţii nu pot fi obligaţi să apară în benzinării.

Consecinţa este previzibilă: din chiar a doua zi, comercianţii nu vor mai importa motorină şi ţiţei, şi va începe penuria, iar în aproximativ două săptămâni nu va mai exista suficientă motorină la pompă. În circa patru săptămâni, aceeaşi situaţie se va regăsi şi în cazul benzinei. De aici până la cozi, panică şi revoltă socială nu mai este decât un pas.

Sigur putem discuta de plafonarea marjei comerciale, dar asta este altceva decât ce se scrie în document şi nu cred că produce efectul scontat. De ce? Deoarece aplicarea unei marje unice naţionale va fi prea mică pentru micii benzinari şi prea mare pentru marii benzinari. Adică dacă aceasată măsură se va aplica mai mult de 6 luni (şi se va aplica), va falimenta toate miciile benzinării. În acelaşi timp marile lanţuri de benzinării, care au activitatea integrată pe verticală şi orizontală vor avea grijă să şi mute profitul la nivelul alte verigi din lanţ şi măsura nu va scădea preţul. Auditarea comportamentului comercianţiilor şi publicarea rezultatelor este singura măsură care poate corecta acest comportament.

Formularea din document privind „exportul produselor petroliere (benzină şi motorină) realizat cu acordul ministerului cu atribuţii” trebuie, cel mai probabil, interpretată ca o intenţie de limitare a exporturilor şi de stabilire a unor condiţii stricte pentru acestea. Numai că, din punct de vedere juridic, „exportul” se referă exclusiv la livrările către state din afara Uniunii Europene. În aceste condiţii, măsura poate fi uşor ocolită prin livrări către state membre UE, urmate de redirecţionarea produselor către ţări non-UE.

În acelaşi registru vag şi impropriu este formulată şi expresia „măsuri de prevenire a vânzării de produse petroliere la un preţ care depăşeşte valorile preţurilor maximale”. În locul unei asemenea formulări neclare, documentul ar fi trebuit să prevadă explicit mecanisme de control, instituţiile competente şi sancţiunile aplicabile. În realitate, însă, este foarte posibil să nu mai existe nici ce să fie verificat, pentru că, în urma unor asemenea măsuri, carburanţii pur şi simplu vor dispărea din benzinării.

Planul de măsuri vine cu multiple propuneri fiscale (reduceri de accize, ajutor de stat etc.), dar în mod aparent surpinzător, la câteva ore după ce s-a aprobat bugetul (unde era absolut normal să fie susţinute şi cuprinse, situaţia din România existând de peste 14 zile). Apariţia acestor propuneri la câteva zile după ce prin buget s-a votat împotriva măsurilor ficale de reducere a impactului creşeterii preţului la combustibili, arată exclusiv caraterul populist al acestor propuneri, inaplicabilitatea lor şi în fapt lipsa intenţiei reale de a diminua impactul creşterii preţurilor combustibililor asupra populaţiei. Cred că este o sfidare la adresa inteligenţei românilor, o prosteală colectivă că cineva chiar se gândeşte la oameni, dar se chinuie să facă lucrurile astfel încât să nu se poată întâmpla.

Dacă un plan prost poate face mai mult rău decât lipsa unui plan, atunci acest document riscă să fie începutul unei crize pe care România nu o avea.