Anul de Telecomunicaţii 2015

NICOLAE OACĂ
Ziarul BURSA #Companii #Telecomunicaţii / 19 mai 2015

Nicolae Oacă

Nicolae Oacă

Piaţa noastră de telecomunicaţii, ajunsă la maturitate şi afectată de criza economică din ultimii ani, pare predispusă în anul 2015 la acţiuni care să conducă la reduceri de costuri, pentru a compensa scăderea veniturilor.

Reconsiderarea telecomunicaţiilor

Guvernul României şi-a făcut un obicei în a considera telecomunicaţiile o sursă de venituri care să alimenteze "găurile negre" ale economiei, neştiind sau ignorând că există o corelaţie între gradul de dezvoltare şi utilizare a accesului la reţele de mare viteză şi creşterea economică a ţării, bunăstarea întregii naţiuni. Creşterea cu 10% a utilizării internetului provoacă o creştere cu circa 1,5% a PIB-ului, prin faptul că în noile zone racordate la Internet afacerile se pot desfăşura mult mai uşor. În loc să investească în viitor, guvernanţii noştri investesc pe termen foarte scurt mărind salarii, pensii etc. în preajma alegerilor - "pomeni electorale", sau alimentând "găurile negre" din economie. Aşa se face că cei peste 682 milioane de euro obţinute din licitaţia de spectru din anul 2012 nu s-au folosit pentru România Digitală, pentru conectarea Românei la reţele de mare viteză, pentru creşterea gradului de adopţie a Internetului, pentru creşterea economiei naţionale. România este, alături de Bulgaria, ultima ţară în UE din punctul de vedere al utilizării Internetului şi, nu întâmpător, PIB-ul nostru este tot pe ultimul loc în clasamentul UE.

Mai mult, după ce că nu folosec eficient veniturile din telecomunicaţii, guvernanţii mai pun şi taxe noi operatorilor din telecomunicaţii, "taxa pe stâlp", de exemplu, şi aceasta într-o perioadă delicată - industria este în stagnare, criza economică, astfel că, începând cu anul 2009, veniturile şi profitabilitatea în telecomunicaţii au tot scăzut. În tot acest timp, miniştrii care au condus telecomunicaţiile nu au zis nimic, nu s-au ridicat să apere creşterea telecomunicaţiilor şi implicit a economiei naţionale.

S-a zis, la început de an 2015, că se va reduce taxa pe stâlp, apoi că, de la 1 ianuarie 2016, se va elimina. Taxa pe stâlp trebuie eliminată IMEDIAT pentru a ajuta telecomunicaţiile să-şi revină, să depăşească perioda de criză şi astfel să ajute la creşterea economică a ţării. Veniturile generate de telecomunicaţii (licitaţii spectru, vânzări de active, etc.) ar trebui să fie reinvestite în telecomunicaţii, în dezvoltarea accesului de bandă largă pentru a recupera cât mai repede decalajul (utilizare Internet, PIB) faţă de ţările UE.

2015 - anul relansării comunicaţiilor electronice?

Din 2008, anul de graţie al economiei româneşti, dar şi al telecomunicaţiilor noastre, veniturile telecomunicaţiilor tot scad. Criza prelungită, punerea pe costuri a tarifelor etc. şi, colac peste pupăză ,"taxa pe stâlp" aplicată din 2014 au făcut ca operatorii să înregistreze scăderea veniturilor, a profitabilităţii, a capacităţii investiţionale. Deşi începând cu anul 2013, România a înregistrat creşterea PIB-ului, aceasta nu s-a manifestat încă în creşterea cheltuielilor românilor pentru servicii de telecomunicaţii, adică a veniturilor, deşi tentaţii ar fi - telefoane tot mai inteligente, tablete, laptopuri, acces cu viteza tot mai mare etc. Să fie 2015 anul în care românii se vor decide să cheltuiască mai mult pentru comunicaţii electronice, iar guvernul să reconsidere telecomunicaţiile şi să faciliteze, prin legislaţie, relansarea?

Când trecem la Tv digitală?

Conform obligaţiilor internaţionale asumate încă din anul 2006, România trebuia să oprească emisiunea Tv analogică terestră şi să treacă la televiziunea digitală la 17 iunie 2015. Dar, prin grija celor desemnaţi să o facă, nu o va face. Poate după 31 decembrie 2016.

"Meritul" revine în totalitate Ministerului Telecomunicaţiilor şi SN Radiocomunicaţii. Să reamintim că, în anul 2010, începuseră demersurile pentru organizarea concursului pentru alocarea de multiplexe digitale:

- ANCOM consulta procedura de acordare, taxa licenţă, caietul de sarcini - iunie 2010;

- ANCOM punea în vânzare caiete de sarcini pentru participare concurs - 1 iulie 2010;

- în 12 iulie 2010, ANCOM anunţa că S.C. RCS&RDS SA, SC RomTelecom SA, TDF SAS, Societatea Naţionala Radiocomunicaţii SA, Media Sat SRL, Österreichische Rundfunksender GmbH & Co KG şi General Satellite Sofia au cumpărat caietele de sarcini.

Apoi, în şedinţa din 11 august, guvernul ia decizia de a amâna cu 3 ani trecerea României la televiziunea digitală, anulând licitaţia organizată de ANCOM, la care participau cele 7 companii.

Potrivit mass-media, Guvernul nu ceruse aviz pentru hotărâre de la ANCOM, gestionarul spectrului de frecvenţe radio al României şi nici măcar nu a informat despre schimbarea strategiei. Motivul - probabil teama că Societatea Naţională de Radiocomunicaţii ar fi putut pierde licenţa.

În 2014, ANCOM organiza un nou concurs pentru alocarea de multimplexe digitale şi la 10 iunie 2014 anunţa că, în urma licitaţiei, au fost adjudecate trei multiplexe de către SN Radiocomunicaţii. La rândul său, aceasta a organizat o licitaţie pentru furnizarea echipamentului şi după cateva amânări anunţa, în 24 februarie 2015, că va organiza o nouă licitaţie din lipsă de oferte, performanţă "deosebită" într-o perioadă în care nu se poate spune că fabricanţii de echipamente nu mai prididesc cu livrările, ci dimpotivă. Valoarea mare a contractului, circa 120 milioane de euro, dar mai ales finanţarea cerută furnizorului au condus la un eşec previzibil. Demiterea directorului SN Radiocomunicaţii evident că nu a putut recupera prejudiciul creat României, care se vede în situaţia de a nu respecta un angajament international. Astfel România a trebuit să prelungească emisia analogică până la 31 decembrie 2016, sperând probabil că SN Radiocomunicaţii va reuşi să organizeze o licitaţie construită astfel încât să atragă participanţi. Dată fiind situaţia SN Radiocomunicaţii (financiară, comercială, etc.), atragerea finanţării necesare va fi dificilă fără garanţia statului, practicată cu mult "succes" acum ceva vreme, garanţie care a construit în timp o datorie mare către bănci. Poate ar fi cazul să se revină la ideea privatizării SN Radiocomunicaţii (privatizarea a fost întreruptă brusc în anul 2000 de către noul ministru al telecomunicaţiilor de atunci), pentru a accelera restructurarea operatorului şi a-l transforma într-un operator eficient, orientat către piaţă, capabil să-şi respecte angajamentele.

Consolidarea pieţei?

Consolidare pare a fi cuvântul cel mai utilizat când se vorbeşte despre telecomunicaţiile noastre în anul 2015. O vor marii operatori exasperaţi de competiţie, de tarifele mici, sau care nu au reţea fixă. Ce operatori sunt de vânzare sau susceptibili de a deveni ţinte de preluare? În primul rând Akta/DCS, al cărui proces de vînzare a început în primăvara anului 2014 şi care, conform declaraţiilor oficialilor săi, pare a fi stârnit un interes deosebit, cel puţin declarativ, vânzarea fiind sperată în acest an. Cu un portofoliu de circa 500.000 de utilizatori ai serviciilor de TV prin cablu, internet şi date, AKTA este cel mai mare operator independent de pe piaţă, prezent în special în mediul rural şi în oraşele mici unde îşi suprapune într-o mică măsură reţeaua cu RCS&RDS, UPC sau Telekom.

Care ar putea fi operatorii ce ar putea beneficia cel mai mult prin achizitia AKTA? În primul rând operatorii care deja au reţea de comunicaţii fixe prin cablu, dar complementară. Adică Telekom, RCS&RDS, dar mai ales UPC.

Telekom, care trece printr-un proces de restructurare accelerat odată cu venirea lui Nikolai Beckers, nu pare a fi cel mai interesat. Doar dacă preţul ....

RCS&RDS, operator care mai tot timpul s-a uitat în jur şi a cumpărat tot ce se putea, mărindu-şi astfel acoperirea şi numărul utilizatorilor, ar putea fi interesat dacă preţul va fi în linie cu cele cu care s-a obişnuit.

Cel mai câştigat pare a fi UPC România, care ar obţine o reţea aproape complementară şi şi-ar spori substanţial baza de clienţi.

Orange şi Vodafone au mare nevoie de reţea de comunicaţii fixă, care să acopere în primul rând oraşele, astfel că AKTA nu pare a avea tocmai reţeaua căutată de aceştia. Un impediment în procesul de vânzare pare a fi preţul cerut de proprietari - 200 milioane de euro, de peste 4 ori veniturile de 45,4 milioane de euro ale anului 2013, valoare descurajantă pentru oricare dintre cei menţionaţi mai sus.

Ar putea fi şi UPC România de vânzare? Dacă da, marii operatori Orange şi Vodafone ar putea fi foarte interesaţi de reţeaua fixă a acestui operator şi am avea o luptă acerbă cel puţin în doi.

Poate lua "consolidarea" şi forma unor parteneriate? Se pare că marii operatorii au început discuţii bilaterale privind încheierea unor alianţe strategice privind utilizarea şi dezvol-tarea în comun a reţelelor, cu obiectiv lansarea de servicii fixe de către cei care nu au reţea fixă sau să câştige acces la reţele mobile 3G şi 4G.

Relansarea UPC?

UPC România este un operator într-o situaţie delicată. Are o reţea de telecomunicaţii fixe modernizată care îi permite să ofere servicii de bună calitate - Internet cu viteză de 500Mb/s, telefonie şi Tv, dar nu are reţea de comunicaţii mobile, care să-i permită să ofere pachetul maxim cu 6 servicii, astfel că distanţa din UPC şi RCS&RDS s-a tot mărit de când ultimul a lansat serviciul Digi Mobil şi oferă pachetul maxim cu 5/6 servicii. Ce ar avea de făcut UPC? Cel mai simplu ar fi să lanseze un operator mobil virtual, mai ales că marii operatori de comunicaţii mobile se tot laudă că au deschis reţeaua mobilă, dar, inexplicabil, nu au niciun operator mobil virtual partener, cu excepţia Lycamobile.

O altă soluţie ar fi un parteneriat cu aceşti marii operatori de comunicaţii mobile care nu au, dar îşi doresc foarte mult o reţea de comunicaţii fixe - Orange, Vodafone.

În afară de aceste soluţii care să-i permită să ofere pachetul maxim cu 6 servicii, UPC România ar putea achiziţiona operatorul AKTA, care i-ar aduce o reţea complementară şi o baza importantă de clienţi, 0,5 milioane, care să-i permită să se apropie de RCS&RDS. Desigur dacă preţul va fi unul accesibil.

O a treia soluţie nu se întrevede, dacă excludem vânzarea.

Accesul la reţelele operatorilor

Orange România cere tot mai insistent, de ceva vreme, accesul la reţeaua de comunicaţii fixe a operatorului RCS&RDS, motivând că este un operator cu putere semnificativă de piaţă. Orange uită sau ignoră că există un acces deja reglementat şi încă de foarte mult timp - accesul la reţeaua fostului operator monopolist RomTelecom. Apoi, ambii operatori, atât Orange, cât şi RCS&RDS, sunt operatori cu putere semnificativă, primul pe piaţa comunicaţiilor la punct mobil, iar al doilea pe piaţa comunicaţiilor la punct fix, iar deschiderea accesului la reţelele lor ar fi o premieră pentru piaţa noastră, cei mai avantajaţi părând a fi operatorii fără reţele mobile - UPC România, AKTA etc., care, căpătând acces la o reţea mobilă, vor putea astfel oferi pachetul maxim cu 6 servicii. Vor mai fi avantajaţi şi operatorii de reţele mobile virtuale, care vor avea astfel acces la o reţea de comunicaţii mobile performantă şi cu o bună acoperire naţională.

Continuarea externalizării operării reţelelor

Odată cu intrarea telecomunicaţiilor în faza de maturitate, şi presaţi de condiţiile economice, operatorii, cu gândul la reducerea costurilor, forţaţi de scăderea veniturilor, iau tot mai în serios externalizarea operării reţelelor.

Începutul a fost făcut de RomTelecom, care în anul 2010 a încheiat un contract de externalizare cu Ericsson ,ce a presupus şi transferul a circa 400 angajaţi. Apoi în iulie 2014 un alt contract, între RomTelecom & Cosmote şi Ericsson, a presupus şi transferul a 730 persoane. În februarie 2012, Huawei câştiga un contract de externalizare, preluând pentru cinci ani managementul operaţiunilor de teren pentru reţeaua Vodafone România. Circa 70 angajaţi Vodafone deveneau angajaţi Huawei, ca parte a echipei care prelua aceste activităţi. Spre sfârşitul anului 2014, un nou contract de externalizare a fost negociat între Orange şi Ericsson, care a implicat şi transferul a peste 100 angajaţi.

Prin aceste contracte, operatorii transferă operarea şi mentenanţa anumitor părţi de reţea, şi odată cu aceasta şi personalul aferent. Transferul se face către fabricanţi de echipamante de telecomunicaţii, către cei care livrează sau chiar instalează echipamentele, adică către companii cu profundă expertiză în lucrul cu echipamentele de telecomunicaţii. Ce câştigă operatorii? Eficienţă, în primul rând, care se traduce şi prin costuri mai mici.

Ce câştigă fabricanţii, cei care preiau operarea reţelelor? O nouă activitate, noi venituri! Tradiţional, fabricanţii de echipamente erau companii care cercetau, produceau şi livrau echipamante de telecomunicaţii. De circa 10 ani fabricanţii oferă şi servicii de mentenanţa a reţelei, primii clienţi fiind operatorii de reţele mobile.

De ce ar putea continua şi în anul 2015 externalizarea operării unor părţi de reţele? Pentru că, din 2009, scăderea veniturilor operatorilor de telecomunicaţii a condus la scăderea profitabilităţii acestora, care poate fi îmbunătăţită fie mărind veniturile (creşterea cheltuielilor cu servicii de comunicaţii?) fie micşorând cheltuielile. Cum mărirea veniturilor depinde de factori externi, ar putea fi de aşteptat şi în anul 2015 reducerea cheltuielilor prin contracte prin care se transferă mentenanţa a noi părţi de reţele.

Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţelele mobile

Anul trecut, cu o întârziere de cel puţin 15 luni, ANCOM a mai făcut un pas în punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţelele mobile - de la 1 aprilie 2014 tariful de terminare în reţelele mobile a scăzut la c 0,96/minut, tarif mai mare decât tarife stabilite în ţări mult mai dezvoltate economic (Franţa etc.) şi mult mai mare decât tariful de terminare în reţelele fixe din România, c 0,14/minut, fapt care face ca telefonia fixă, afacere în ultima fază a ciclului de viaţă, să subvenţioneze în continuare telefonia mobilă, afacere ajunsă la maturitate. Ca urmare a acestui tarif mare de terminare a convorbirilor în reţelele mobile, peste 80% din traficul de o reţea mobilă se termină în aceeaşi reţea şi doar puţin "scapă" spre alte reţele mobile, astfel că românii au în continure 2 sau 3 telefoane mobile în buzunar pentru a evita uriaşa taxa vamală numită tarif de terminare, plătind mai mult decât trebuie pentru telefonie mobilă.

ANCOM trebuie să continue şi în acest an procesul de normalizare a tarifării terminării convorbirilor în reţelele mobile, reducând tariful de terminare în reţelele mobil sub c 0,5/minut.

Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţele mobile are rolul să permită românilor să aibă numai un telefon mobil în buzunar, aşa cum au numai un telefon fix acasă, şi să nu plătească mai mult decât trebuie.

Rebalansarea tarifelor de telefonie mobilă

Din aprilie 2014, cu o întârziere de cel puţin 15, luni ANCOM a redus tarifele de terminare în reţele mobile, urmare a recomandării Comisiei Europene. Ceva mai devreme şi în pregătirea acestor reduceri de tarife, Consiliului Concurenţei lansa o investigaţie asupra modului în care se transferă această reducere în tarifele utilizatorilor finali. De ce această grijă a Consiliului Concurenţei?

Dacă analizăm tarifele din telefonia mobilă din România, observăm că au fost construite pentru a ţine captiv consumatorul acestor servicii: sute de minute în reţea, apoi mii de minute la tarife rezonabile şi uriaşe taxe vamale care să-i oprească să "iasă" din reţea la depăşirea minutelor alocate - Cosmote 0,223/minut la abonament de 8,8/lună, Orange - 0,15/minut la abonament de 8/lună şi Vodafone 0,21/minut la abonament de 9 în 2013. Astfel, s-a ajuns ca România să aibă patru reţele de comunicaţii mobile care nu prea comunică între ele - în decembrie 2014 circa 80% din trafic se termina în propria reţea şi doar 13,6% se termina în alte reţele mobile, fapt ce nu denotă eficienţă. Aşa au ajuns românii, în încercarea de a vorbi cu persoane conectate în alte reţele, să aibă în buzunar 2 sau 3 telefoane mobile conectate în reţele diferite, pentru a evita mari tarife de terminare.

Numărul mare de SIM-uri tradus printr-o penetrare mare, peste 100% cum este în România, dar şi în alte ţări, nu ar trebui să fie un motiv de mândrie naţională, ci, dimpotrivă, ar trebui socotit un eşec al pieţei, de vreme ce românii plătesc mai mult pentru telefonia mobilă, circa 200 milioane/an, având două sau chiar trei telefoane mobile conectate în diferite reţele. Nu acelaşi lucru se întâmplă în telefonia fixă, unde tarifele rezonabile de terminare, dar şi substituţia fix-mobil, nu îi fac pe români să aibă mai multe telefoane fixe, deşi sunt mai multe reţele de telefonie fixă.

Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în reţele mobile oferă, poate, un moment asemănător cu cel de la liberalizarea telefoniei fixe, când au fost rebalansate tarifele. Până la liberalizare, convorbirile locale ieftine erau subvenţionate prin tarifele mari ale convorbirilor interurbane, iar acum tarifele mari practicate de operatorii de telefonie mobilă pentru convorbiri către alte reţele au rolul de a crea efectul de "club", dar şi de a subvenţiona convorbirile terminate în propria reţea. Atunci, prin telefonia fixă, ca şi acum, prin telefonia mobilă, societatea plătea, respectiv plăteşte mai mult decât trebuie pentru servicii ale căror costuri mărite se regăsesc în toate bunurile, serviciile produse de economie. Rebalansarea ar trebui să însemne noi tarife pentru telefonia mobilă, astfel încât diferenţa dintre tariful unei convorbiri terminată în reţeaua care a generat apelul şi una terminată în altă reţea să fie de aproximativ 1/minut, la actualul tarif de terminare de c 0,96/minut.

Este momentul "rebalansării tarifelor din comunicaţiile mobile" de către operatorii de telefonie mobilă, pentru eficienţă şi accelerarea competiţiei.

Vânzarea pachetului de acţiuni RomTelecom?

În toamna anului 2013, guvernul României începea a treia tentativă de a vinde pachetul pe care statul roman îl mai deţine în operatorul RomTelecom, 45,99%, după alte două tentative eşuate în 2005 şi 2008. A fost angajat consilierul juridic, Bulboacă şi Asociaţii, a fost angajat şi consorţiul (Swiss Capital, UBS, Muşat şi Asociaţii, BT Securities) care să realizeze vânzarea pachetului. Până în august 2014, acest consorţiu trebuia să fi prezentat o propunere pentru vânzarea optimă (maximizarea valorii) a pachetului - listare la bursă sau vânzare directă, fuziune RomTelecom - Cosmote înainte de vânzare. Până acum nimic! Cum consorţiul angajat cu vânzarea pachetului avea tot interesul să-l vândă pentru a-şi încasa onorariul, se pare că guvernul se desparte greu de participaţia pe care o deţine în RomTelecom. Se va vinde, totuşi, participaţia statului român în RomTelecom în 2015, în condiţiile în care rezultatele operatorului din ultima vreme nu sunt deosebite? Dacă da, cât din pachetul de 45,99% se va vinde? Se va face aceasta prin listare la bursă (duală: Bucureşti şi Londra, de exemplu) sau prin negociere directă cu acţionarul majoritar?

Opinia Cititorului ( 7 )

  1. Am două comentarii de făcut, până acum.

     

    Despre lipsa internetului de mare viteză în România, nu cred că ne putem plânge. ANCOM a făcut un studiu și din el a rezultat o listă a localităților din România în care nu există telecomunicații prin fir (buclă locală și backhaul) care să suporte măcar 30 Mbps. Rezultatul se poate consulta pe site-ul lor cu titlul "Consultare publica pe marginea Listei localităților în care nu există buclă locală și/sau rețea de distribuție pentru conexiuni la punct fix, care să asigure viteze de transfer de cel puțin 30 Mbps". 

     

    Care este concluzia? Sunt 6700 de localități în România cu 3.1 mil locuitori. Media deci 470 locuitori / localitate fără acces prin fir la Internet de mare viteză. Cam greu de legat toate cătunele astea ... nici Germania nu își permite. 

    Al doilea comentariu era legat de speranța autorului că publicul va cheltui mai mult. Din partea mea, nici vorbă. Toate negocierile mele cu operatorii au fost în sensul adăugării de opțiuni și viteză în același preț. Nimic în plus. Mă interesează doar deflația pozitivă a tehnologiei de comunicație pentru că nu există nicio revoluție care să mă facă să scot mai mulți bani din buzunar. Telecomunicațiile sunt "commodity". 

    1. Ziua buna,

      Romania este o tara a paradoxurilor - viteze foarte mari de acces (printre primii) si o utilizare redusa a Internetului (printre ultimii in UE). ASa este - sunt multe localitati in Romania fara acoperire cu retele fixe sau mobile, dar si utilizare redusa a internetului, iar acestea se rasfrang si economic. Din acest motiv am spus ca veniturile din telecomunicatii (vânzarea de licențe, de active, etc.) ar trebui sa ramana in telecomunicatii pentru acoperirea intregii tari. Nu stiu daca Germania are intreaga tara acoperita cu retele de mare viteza (probabil ca are acoperire nationala), dar daca nu are va avea foarte curand. UE a stabilit niste obiective pentru toate tarile membre, adica si pentru Germania si pentru Romania. Daca Romania vrea sa recupereze decalajul economic fata de restul tarilor UE trebuie sa inveseasca in retele de mare viteza care sa acopere intreaga tara si sa conecteze absolut tot - oameni, locuinte, institutii, etc. Si pentru asta trebuie sa foloseasca si veniturile din telecomunicatii. 

      Referitor la ‘cheltuitul in plus’ ar trebui spus ca, in general, oamenii cand au bani mai multi cheltuie mai mult. In perioade de criza, cand se reduc veniturile se reduc si cheltuielile. Evident si cele de telecomunicatii, care la noi scad continuu din 2009, chair daca statistic PIBul creste. O perioada de avant economic, corelat si cu alti factori, ar putea readuce dorinta romanilor sa cheltuiasca mai mult pe telecomunicatii - telefonie, Internet, TV, parte din aceste servicii, cheltuieli fiind substitute pentru alte servicii. Cheltuielile mai pot fi stimulate si de aparitia de noi servicii, dispozitive – sa ne amintim ca acum circa 10 ani nu cheltuiam pentru Internet mobil si nici nu cumparam tablete, telefoane inteligente, etc.  

      O zi buna 

      Dr. Nicolae Oacă

      Stiti cat plateste un roman, in medie, lunar, pentru servicii de comunicatii? Dar pentru terminale si alte "accesorii"? Dar in anul 2000 cat platea? Eu, consumator, cred ca tendinta este sa platim mai putin decat acum pentru servicii si pentru terminale, iar gradul de acoperire va creste, la fel si viteza, calitatea...

      Vă mulțumesc pentru răspunsul elaborat.

       

      Vă spun sincer că eu nu am simțit că România are o problemă legată de dezvoltarea retardă a infrastructurii de comunicații. Din contră, eu am simțit mereu că este unul din sectoarele care a mers cel mai bine (relativ la altele din țară sau chiar din Europa în sensul că am recuperat decalajul mai repede). Nu suntem Coreea de Sud, dar relativ la media UE, suntem bine. 

       

      Și îmi susțin afirmațiile pe baza cifrelor prezentate într-un raport al UE: "Comisia Europeană a publicat un raport referitor la piața telecomunicațiilor în UE și la reglementările existente în acest domeniu. Raportul vizează perioada 2012-2013." 

       

      Acoperirea broadband fix este de 90% în România (din care 66% sunt legături de mare viteză >20-30Mbps). Media EU este de 97% (din care 62% de mare viteză). 

       

      La penetrarea broadband fix (adică câte abonamente), 34% în România, 38% media din UE. Deci mai avem de lucrat. 

       

      Mie asta îmi spune că nivelul de educație și sărăcia (cele mai multe fenomene din acestea fiind în mediu rural - INS a spus că 70% dintre gospodăriile urbane au calculator cu Internet acasă). Degeaba investim toți banii din telecomunicații în fire (sau stații de bază) până în satele românești, fiindcă nu vor fi oamenii capabili să le folosească. 

       

      Veniturile sectorului de telecom s-au cam plafonat la 3.6 mld € care la un PIB de 126 mld €, reprezintă 3% din PIB. Foarte interesant este că asta este și media țărilor OECD (din care nu facem parte). S-ar putea să fim într-un blocaj structural, specific țării, al creșterii veniturilor sectorului telecom. Suntem la fel ca Japonia (3% în 2008) dar mai puțin ca în Coreea de Sud (4.7% din PIB). 

      Sunt cifre care mi se par că s-ar putea să nu vă susțină ideea că există deficit de investiții tehnologice în România în domeniul telecom. Și atunci capitalul uman este cel care va mai putea ridica masa de clienți și spori veniturile sectorului. Prin investiții în educație inclusiv din banii obținuți pe licențe de telecom. Nu numai către tineri dar și către fermierul care vrea să își distribuie produsele online sau către gazda unei pensiuni (și o poate face prin liniile obișnuite de broadband, nu îi trebuie 20 Mbps). 

      Consumatorule, răspunsul este în raportul pe care l-am menționat. "For the same period, the average revenue per user in mobile communications was of €53, more than three times lower than the reported EU average of €187 for 2012."

       

      Adică veniturile medii obținute de operatori (probabil pe an) au fost de 53 €/utilizator român, de 3.5 ori mai mici decât media EU. 

      Ceea ce pare că plătim cam mult dacă ne luăm după Eurostat din 2010 care spunea că mediana câștigurilor pe oră în EU-27 era de 12€ iar în România de cam 2€. Poate că astăzi diferența s-a mai micșorat și în loc de 6x ar putea fi 5x. Nu-i nimic, muncim mai multe ore decât ei și tăiem din alte cheltuieli (precum mâncatul mai sănătos, educație și sănătate) pentru a butona feisbuc în parc în timp ce spargem semințe și le scuipăm pe jos. 

      Ziua buna,

      Nu stiu exact cat platea un roman ptr servicii de telecomunicatii. Insa pentru telefonie mobila in anul 2001 venitulmediu pe SIM era de peste 20 euro, iar acum cred ca este sub 7 euro. O scadere de cca 3 ori. Tendinta este de scadere si de crester a acoperirii, calitatii serviciilor, ...  

      Ziua buna,

      Elabirat si documentat raspuns!!! 

      Eu am urmarit evolutia telecomunciatiilor din Romania in ultimii 20-25 ani. Daca in 1989 eram, dpdv al densitatii telefoniei, undeva la mijlocul plutonului format din fostele tari comuniste in 10 ani am ajuns in coada. De ce – reforma intarziata. Azi nici eu nu simt probleme, insa daca mergi in afara oraselor problemele se simt. Sunt multe zone rurale fara conectare la retele fapt ce franeaza dezvolatrea locala. Dezvoltarea retelelor mobile a facut ca Romania, ca mai toate tarile, sa aiba o buna acoperire (intai voce, apoi internet, ..). La acoprire stam bine, la viteza de acces si mai bine. Prost stam la utilizarea Internetului - suntem cam ultimii (poate bulgarii sa ne intreaca), ca % din populatie care utilizeaza. Nu stam bine nici la utilizarea TI in institutiile statului – administratie, educatie, cultura, sanatate, etc. Iar investitiile de care vorbeam se refereau atat la partea de oferta, acoperirea cu retele de comunicatii si furnizarea de servicii, cat mai ales la partea de cerere, de utilizare a accesului la aceste retele. Aici Romania are mari problem - gradul de adoptie/utilizare a Internetului de catre cetateni foarte scazut, slaba utilizare a tehnologiei informatiei in institutiile statului - administratie (conectara tuturor primariilor la retele de acces, relatia cetatean platitor de impozit - administratie este departe de a fi una on-line, etc.), educatie (conectarea tuturor scolilor la Interenet, dotarea cu calculatoare, manuale electronice, etc.). Aici vor fi necesare mari investitii precum si in ‘evanghelizarea’ cetatenilor, mai ales din zonele rurale. Aproape jumatate din populatie locuieste in zonlee rurale unde utilizarea Internetului, chiar si in administratie sau micile afaceri locale, este mult mai redusa. Aici vor fi necesare investitiile de care vorbeam si care pot proveni in primul rand din telecomunicatii (vanzare de licente, de active, etc.), de la bugetul de stat, fonduri UE, etc. 

      In ce priveste veniturile generate de telecomunicatii – 14.4 miliarde lei (cca E3.25 md) in anul 2013 reprezinta cca 2.3% din PIBul de 637.6 md lei (E144.3 md) cifra mai mica decat cele vehiculate in presa. In 2014 cred ca veniturile vor fi mai mici decat in 2013 astfel ca ponderea va scadea. Ma minuneaza cum de creste PIBul tarii noastre in ultimii ani, iar veniturile din telecomunicatii scad. (Deobicei telecomunicatiile cresteau procentual mai mult (duble) decat crestea PIBul.) Probabil ca nu toti romanii consumatori de servicii de telecomunicatii au inteles ca PIBul creste si nu scade. 

      O zi buna 

      Nic Oaca

GALA BURSA 2022
Apanova
BTPay
Electromagnetica
DIGI
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

25 Noi. 2022
Euro (EUR)Euro4.9250
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.7278
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.0120
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.7274
Gram de aur (XAU)Gram de aur266.4903

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro