Bănuiala că Epstein nu s-a sinucis, ci ar fi fost asasinat

Sinuciderea lui Jeffrey Epstein, în august 2019, prezentată de autorităţi drept cauza morţii acestuia, începe să se destrame după publicarea documentelor din dosarul respectiv, potrivit unei analize publicate de ZeroHedge, care susţine că varianta sinuciderii pare din ce în ce mai greu de susţinut, dacă nu chiar imposibil de crezut. Sursa citată arată că tot ceea ce iniţial fusese tratat ca o concluzie rapidă - că Epstein s-ar fi spânzurat în celula sa din Manhattan Correctional Center - se transformă, după parcurgerea documentelor, într-un puzzle plin de inadvertenţe, omisiuni şi coincidenţe greu de acceptat chiar şi pentru cei mai sceptici observatori.

Articolul din ZeroHedge a apărut în contextul în care, în ultima lună, pe reţelele de socializare şi pe internet a fost vehiculată teoria conform căreia Donald Trump a sprijinit Israelul în atacarea Iranului, prin prisma şantajării sale cu anumite aspecte din dosarele Epstein, cum ar fi agresarea sexuală a unei minore şi chiar lovirea acesteia. Reprezentanţii Administraţiei Trump au declarat că dosarele Epstein nu au nicio legătură cu atacarea Iranului de către SUA, iar premierul israelian Benjamin Netanyahu a spus răspicat, zilele trecute, că nimeni nu poate să îi spună lui Donald Trump ce să facă, deoarece preşedintele american face numai ce crede că trebuie să facă.

Cert este că analiza efectuată de ZeroHedge amplifică scandalul din jurul dosarelor Epstein, ridicând o întrebare esenţială: cui a servit sinuciderea sau uciderea lui Jeffrey Epstein, mai bine zis cine este vinovat moral de moartea acestuia?

Sursa citată menţionează că raportul Inspectorului General al Departamentului de Justiţie susţine oficial ipoteza sinuciderii, însă conţine, paradoxal, o listă extinsă de fapte tulburătoare. Jeffrey Epstein fusese plasat iniţial în celulă cu un deţinut violent, iar la mai puţin de două săptămâni a fost găsit semiconştient, cu urme de strangulare. Cu toate acestea, a fost scos de sub supraveghere la doar o zi după incident, fără clarificarea cauzei. Mai mult, cu o zi înainte de moartea lui Epstein, acesta a rămas fără colegul de celulă, care a fost mutat în altă parte, deşi un psiholog al închisorii avertizase explicit că „are nevoie” de un coleg de celulă. De asemenea, în aceeaşi zi i s-a permis lui Epstein să efectueze un apel telefonic neînregistrat, în contradicţie cu regulile de detenţie.

La acestea se adaugă şi faptul că, în noaptea morţii, Jeffrey Epstein a fost lăsat singur aproape opt ore, deşi gardienii aveau obligaţia să îl verifice de cel puţin două ori pe oră. Aceştia nu doar că nu au făcut verificările, dar au falsificat documentele pentru a crea aparenţa că le-au efectuat. Ulterior, acuzaţiile împotriva lor au fost retrase. În paralel, 9 din cele 11 camere de supraveghere din jurul celulei nu au funcţionat, iar înregistrările disponibile au fost pierdute sau compromise, inclusiv după ce un agent FBI a şters datele de pe un hard disk, ştiind că acest lucru va duce la pierderea definitivă a respectivelor date.

Seria de coincidenţe suspecte continuă, arată analiza publicată de ZeroHedge, cu apeluri telefonice lipsă din registre, înregistrări video dispărute, documente distruse. La doar şase zile după moartea lui Jeffrey Epstein, echipe ale administraţiei penitenciarului au distrus „cantităţi uriaşe de documente”, potrivit unui memorandum FBI, iar registrele oficiale din noaptea morţii au dispărut complet. În acelaşi timp, ancheta nu a tratat niciodată celula ca pe o posibilă scenă a crimei, ceea ce a dus la pierderea unor probe esenţiale.

Mai mult, apar inconsecvenţe medicale greu de ignorat. Sursa citată menţionează că documentele medicale arată că Epstein suferise o prostatectomie radicală, adică nu mai avea prostată. Cu toate acestea, raportul autopsiei descrie un corp cu prostată „mărită difuz”, o imposibilitate anatomică. În acelaşi timp, un lipom de aproximativ 6 centimetri, documentat în mod repetat în zona gâtului între 2016 şi 2018, dispare complet din raportul autopsiei, fără nicio explicaţie sau urmă de intervenţie chirurgicală.

La aceste contradicţii se adaugă constatările patologului independent Michael Baden, care, potrivit sursei citate, a identificat trei fracturi la nivelul gâtului - două la cartilajul tiroidian şi una la osul hioid - leziuni pe care le-a considerat „mai compatibile cu strangularea homicidă decât cu sinuciderea”. Baden a declarat că nu a întâlnit niciodată un caz similar în mii de sinucideri prin spânzurare analizate de-a lungul carierei sale.

Suspiciunile privind sinuciderea lui Epstein sunt amplificate şi de comportamentul autorităţilor. Comunicatul oficial privind moartea lui Epstein pare să fi fost redactat cu o zi înainte de deces, susţine sursa citată, iar investigaţiile conexe, inclusiv cele privind distrugerea de probe sau posibile infracţiuni comise de personalul penitenciar, au fost redirecţionate către structuri fără putere de urmărire penală.

Pe fundalul acestor inconsecvenţe, apar şi elemente care duc cazul într-o zonă şi mai controversată: activitate post-mortem pe conturi asociate lui Epstein, inclusiv livrări FedEx realizate în 2024 şi conturi online active după 2019. Deşi unele explicaţii alternative există, cumulul acestor detalii alimentează suspiciunea că povestea oficială ascunde mai mult decât dezvăluie.

Toate aceste elemente conturează o realitate incomodă: pentru a accepta versiunea oficială a sinuciderii, trebuie ignorată o succesiune aproape neverosimilă de erori, coincidenţe şi anomalii - de la camere defecte şi documente distruse până la inconsecvenţe medicale şi declaraţii contradictorii. În schimb, ipoteza unei crime sau a unei operaţiuni de acoperire începe să pară, pentru tot mai mulţi observatori, nu o teorie marginală, ci o explicaţie plauzibilă.

În concluzie, prin prisma celor de mai sus, reiterăm întrebările puse în cadrul acestui articol: cui a servit „sinuciderea” sau uciderea lui Jeffrey Epstein? Cine este vinovat moral de moartea acestuia?