Ţara noastră a cunoscut în ultimele decenii o dezvoltare economică remarcabilă, însă acest avans a fost însoţit de acumularea unor vulnerabilităţi structurale, avertizează Csaba Balint, membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, într-o amplă analiză despre sustenabilitatea modelului economic actual. Una dintre cele mai presante probleme rămâne nivelul ridicat al deficitului bugetar, care a depăşit în 2023 pragul de 9% din PIB - o valoare comparabilă doar cu anii de criză 2009 şi 2020. Deşi anul 2024 nu a fost marcat de recesiune, creşterea economică modestă, de doar 0,8%, nu oferă spaţiu suficient de manevră pentru o corecţie fiscală fără impact asupra populaţiei şi mediului de afaceri.
În opinia lui Csaba Balint, România se confruntă cu o dublă criză de încredere: una internă, reflectată în scăderea încrederii cetăţenilor în instituţiile statului, şi una externă, ce vizează credibilitatea ţării în faţa partenerilor internaţionali, investitorilor şi agenţiilor de rating. Degradarea încrederii este alimentată de lipsa predictibilităţii şi de incapacitatea de a controla deficitele gemene - bugetar şi de cont curent - care depăşesc fiecare 8-9% din PIB. Într-un context electoral tensionat, cu decizii amânate şi ajustări neasumate, România riscă să piardă fereastra de oportunitate pentru a-şi corecta dezechilibrele în mod sustenabil.
Soluţia propusă de expertul BNR implică un plan în trei etape: creşterea eficienţei cheltuielilor publice, consolidarea veniturilor prin îmbunătăţirea colectării fiscale, iar abia apoi majorarea impozitelor, dacă resursele rămân insuficiente. Din păcate, deşi ultimul pas este cel mai uşor de implementat pe termen scurt, primele două sunt esenţiale pentru recâştigarea încrederii şi pentru menţinerea stabilităţii financiare. În lipsa unei abordări integrate şi echilibrate, statul riscă să transmită costurile propriilor dezechilibre către cetăţeni şi mediul privat, afectând investiţiile şi creşterea economică.
Analiza semnată de Csaba Balint mai atrage atenţia asupra unei teme recurente: percepţia negativă asupra eficienţei statului şi întrebarea cât de mare ar trebui să fie, în realitate, aparatul public. Deşi cheltuielile bugetare au atins anul trecut un nivel record - peste 40% din PIB - România se situează totuşi sub media Uniunii Europene la majoritatea capitolelor esenţiale, precum educaţia, sănătatea şi protecţia socială. În acelaşi timp, costurile fixe - precum pensiile, salariile din sectorul public şi dobânzile la datoria publică - lasă puţin spaţiu pentru ajustări semnificative, fără riscuri sociale sau economice.
Într-un context european în care dimensiunea statului variază considerabil, nu volumul cheltuielilor este decisiv, ci calitatea guvernanţei. Statele nordice, de exemplu, reuşesc să menţină ponderi ale cheltuielilor publice ridicate, fără a compromite competitivitatea sau creşterea economică, tocmai datorită eficienţei instituţionale şi transparenţei în alocarea resurselor. România, în schimb, se află într-o poziţie dificilă: are un stat relativ extins, dar cu rezultate modeste şi cu o eficienţă percepută ca fiind scăzută.
La finalul analizei, Csaba Balint formulează o concluzie clară: România traversează un veritabil „examen de maturitate economică”. Pentru a continua procesul de convergenţă cu Europa de Vest, este nevoie de decizii asumate, echilibru între venituri şi cheltuieli, investiţii sustenabile şi recâştigarea încrederii - atât intern, cât şi extern. În lipsa acestor corecţii, riscul stagnării sau al regresului devine tot mai pronunţat. Miza este una colectivă şi depăşeşte ciclurile electorale - este sesiunea generaţiei noastre.
Opinia Cititorului