
....Cînd îi iei, îi moare viţelul. Această balanţă psihologică este universal umană. Oricine se bucură cînd primeşte ceva, mai ales dacă e pe daiboj. Adică, de pomană! Nu pomana de la biserică. Aia, e săracă: o prescură, o lingură de colivă şi o lumînare. Pomana de la stat, aia e grasă! Pensie, în floarea vieţii, pe la 50 de ani, mai mare decît salariul. Pe nimic. Cum au ajuns pensiile din justiţie şi de prin alte cîteva instituţii ”de forţă” o formă instituţionalizată legal de ”pomana porcului” vă rog să nu mă întrebaţi pe mine, ci pe cei care au ”conceput”, au propus şi aprobat aceste bijuterii ale aberaţiei legislative fără limite. Acum, unii ar vrea să le desfiinţeze, dar nu prea le merge. În orice caz, nu atît de uşor pe cît credeau corifeii guvernării Nicuşor, Bolojan and Co. Faptul că prevederile ziselor legi sunt nişte aberaţii, atît legal, economic, cît şi social, este clar şi greu de contestat. Faptul că cei care se bucură sau urmează să se bucure de prevederile lor se opun oricărei schimbări este la fel de clar şi, pînă la un punct, chiar de înţeles. Dacă a fost legal atunci cînd le-au făcut şi aprobat, de ce să nu fie legal şi acum!?
Pe unde scoatem cămaşa? Ca de obicei, cartoful fierbinte a fost pasat Curţii Constituţionale. Doar că, sus zisa instituţie s-a opărit atît de tare cu ciorba alegerilor prezidenţiale încît, acum, suflă şi în lapte acru. În plus, judecătorii mult prea înaltei instituţii sunt şi ei printre beneficiari. Ba, încă, prin fruntea listei. Aşa că, după două luni de la primirea dosarului, cineva a băgat de seamă că sesizarea nu s-a făcut conform tuturor cerinţelor procedurale. Mă gîndesc că funcţionarul de la registratura Guvernului, cel care a întocmit dosarul şi a sărit peste avizul care mai era necesar, ar trebui să se ia de mînă cu cel de la registratura Curţii Constituţionale, cel care nu a văzut lipsa procedurală încă de la primire/înregistrare şi să se ocupe de mîine cu datul muştelor afară din Cişmigiu. Pe banii lor, nu pe salarii grase de la instituţiile publice. Sigur, aşa ceva nu se va întîmpla niciodată. Nu de alta, dar aici e cu chichirez. Aceste mici ”scăpări” fac deliciul funcţionării justiţiei şi mai general al instituţiilor din România, chiar şi la cel mai înalt nivel, Guvern, Curtea Constituţională. Şi nu fac doar deliciul, ci şi rezolvă probleme de nerezolvat, altfel! Măcar pentru un timp. Prin urmare, legea a fost respinsă. De la judecata curţii, desigur. Cei care au vrut să ştie dacă prevederile ei, integral sau doar parţial, sunt în conformitate cu spiritul şi litera Constituţiei, vor trebui să mai aştepte. Pînă se reface legea, pînă îşi mai asumă o dată Guvernul răspunderea în Parlament, pînă se retrimite Curţii Constituţionale etc. Vorba proverbului: ”Lungeşte Doamne boala, pîn s-o coace iară poama”. Sigur, vorba zice şi ”boala lungă, sărăcia omului”, dar aici sărăcia nu e a lor, ci a noastră. Celor care trag cu disperare de timp, nu le pasă nici cît negru sub unghie de sărăcia noastră, le pasă în schimb, foarte tare, doar de huzurul lor, finanţat cît se poate de legal, din banul altora. Ca să complice lucrurile şi pe latura politică, cerinţa expresă a revizuirii pensiilor supraponderale a venit de afară. De la Comisia Europeană. Şi, nu aşa ca o cerere oarecare, ci imperativ, timbrată! Marcată explicit de condiţionarea alocării de noi fonduri din programul de rezilienţă. Dacă uşuraţi bugetul, ugerul mai are lapte, dacă nu înţărcăm bălaia! Un uger de la care suge gras toată floarea cea vestită a guvernării din România. Atît la nivel central, cît şi local. Adevărat, de cele cîteva picături care le mai scapă de la gură, dumnealor, guvernanţilor, beneficiază şi ”proletarul român”. Nu cine ştie ce, dar esenţial: cît să mai supravieţuiască oleacă, să mai ia o lună leafa, să mai prindă un job undeva, să mai aibă cu ce cumpăra un ghiozdan copilului. Politic, lupta e pe viaţă şi pe moarte, dar cu fronturile ”întoarse”. ”Suveraniştilor” le-ar conveni să mai ţipe oleacă pe subiectul opresivei şi nelegitimei ”guvernări de la Bruxelles”, dar nu le dă mîna pentru că s-ar da de partea ”spoliatorilor norodului”. De cealaltă parte, ”globaliştii” ar cam vrea s-o dea la-ntors, să nu se pună rău cu ”puterea”, dar nu pot renunţa la ”reforma legii” pentru că ar încălca pricazul de la Bruxelles.
Prin urmare, cum rămîne? Ne întoarcem tot la soluţia lui Farfuridi? ”Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele.... esenţiale....Din această dilemă nu poţi ieşi...Am zis!”
Mai mult ca sigur!
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 22.10.2025, 00:04)
... pana sa trec la continut!!! multumeasaca-i europei pentru postura ... in nu am citi sa trec la "in" ...
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.10.2025, 00:07)
... am citit pana la jumate ... cred ca putin e de vina ...
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.10.2025, 00:13)
... cam asa citeste csm ... ci ccr !!! noapte buna ....