Criza tehnologică: Dezvoltarea digitală trebuia să ne servească, dar a ajuns să ne ameninţe

Lumea este prinsă într-o cursă a inovaţiei ce riscă să devină o spirală a instabilităţii. Tehnologia, văzută decenii întregi ca motor al progresului, începe să fie percepută tot mai frecvent ca sursă de risc sistemic - o criză în plină desfăşurare, dar încă puţin recunoscută.

Transformările accelerate din domeniul digital, dezvoltarea inteligenţei artificiale, migrarea vieţii economice în infrastructuri virtuale şi fragilizarea spaţiului informaţional, toate converg spre o reconfigurare globală a raporturilor de putere. Nu doar economiile, ci însăşi capacitatea societăţilor de a funcţiona coerent este pusă sub semnul întrebării.

Totodată, deşi tehnologia a transformat radical modul în care trăim, muncim şi interacţionăm, ritmul accelerat al inovaţiei începe să genereze o criză latentă în domeniul securităţii personale. Dispozitivele inteligente, asistenţii vocali, camerele de supraveghere conectate la internet, reţelele sociale şi algoritmii de inteligenţă artificială colectează şi procesează cantităţi uriaşe de date despre fiecare individ. Această conectivitate neîntreruptă, deşi promite confort şi eficienţă, creează în paralel o expunere fără precedent.

Citeşte Scrisoare către cititorii care nu mai cred că o criză vine singură

O mare parte din infrastructura digitală personală funcţionează cu protocoale nesigure, update-uri întârziate şi niveluri minime de protecţie a datelor. În lipsa unor reglementări clare şi a unei educaţii digitale de masă, utilizatorul obişnuit devine vulnerabil nu doar la furt de identitate sau fraudă bancară, ci şi la forme mai subtile de manipulare, supraveghere şi intimidare. Atacurile cibernetice asupra caselor inteligente, urmărirea neautorizată prin aplicaţii sau folosirea imaginilor personale în campanii de dezinformare nu mai sunt scenarii de film, ci realităţi din ce în ce mai comune.

În plus, lipsa de transparenţă în privinţa modului în care datele personale sunt stocate, procesate şi redistribuite de companii sau agenţii guvernamentale accentuează sentimentul de insecuritate. Într-un viitor dominat de algoritmi şi reţele autonome, protejarea vieţii private nu mai este doar o chestiune de intimitate, ci una de siguranţă fundamentală.

• O dependenţă globală fără precedent

În doar două decenii, viaţa economică şi instituţională a lumii s-a mutat într-o măsură covârşitoare în reţele digitale. Lanţurile de aprovizionare, bursa, comunicaţiile guvernamentale, sistemele de vot, fermele agricole, spitalele sau centralele nucleare - toate sunt acum dependente de tehnologie.

Citeşte O radiografie a transformării globale; de ce crizele nu mai pot fi tratate izolat

Această dependenţă creează o fragilitate sistemică: un atac cibernetic major, o întrerupere a comunicaţiilor prin satelit sau o dereglare a reţelelor energetice interconectate ar putea declanşa o criză mult mai gravă decât cele provocate de un război convenţional.

În plus, monopolizarea infrastructurilor digitale de către un număr mic de giganţi tehnologici - majoritatea americani şi chinezi - a transformat inegalitatea digitală într-o formă nouă de dominaţie geopolitică.

• Inteligenţa artificială: promisiune sau detonator?

Inteligenţa artificială este promovată ca soluţie universală: va face agricultura mai eficientă, spitalele mai inteligente, educaţia mai personalizată, justiţia mai obiectivă, finanţele mai sigure. Dar aceeaşi tehnologie este folosită pentru:

-supraveghere masivă şi control social (ex: sistemul de credit social din China);

-manipulare electorală prin profilare psihografică (ex: scandalul Cambridge Analytica);

-deepfakes care pot distruge cariere, destabiliza alegeri sau declanşa conflicte;

-automatizarea deciziilor de politică monetară sau militară.

Nu e vorba doar de o criză etică, ci de o criză a controlului. Cine decide cum este folosită o tehnologie care învaţă singură, se auto-optimizează şi poate prelua iniţiativa în contexte critice?

În lipsa unui consens global privind guvernanţa AI, viitorul pare a fi dictat de o cursă între superputeri, în care securitatea colectivă este sacrificată pentru câştiguri strategice individuale.

Citeşte Criza financiară: Supraîndatorarea creşte neîncetat, din 2007

• Spaţiul cibernetic - frontul invizibil al războaielor moderne

În 2024, aproape toate conflictele geopolitice majore au avut o componentă cibernetică:

- Ucraina a fost victima unor atacuri masive asupra reţelelor sale energetice;

- Israelul a anihilat servere iraniene înainte de lansarea unor rachete reale;

- Taiwanul a fost blocat de valuri de propagandă şi dezinformare;

- România a detectat multiple încercări de accesare ilegală a bazelor de date guvernamentale.

Spaţiul cibernetic nu mai este doar un mediu de comunicare, ci un teritoriu strategic - un nou tip de „mare interioară” în care se duce o luptă continuă, invizibilă şi fără reguli clare. Iar victimele colaterale pot fi oricare dintre noi, fără să ne dăm seama.

Această realitate impune reconfigurarea paradigmei de securitate globală. Nu doar apărarea clasică, ci capacitatea de a proteja infrastructurile critice digitale devine indicatorul suprem al suveranităţii.

• Tehnologia nu este neutră: este geopolitică pură

Alegerea unor standarde tehnologice (5G, reţele cuantice, protocoale de criptare) este în sine o opţiune geopolitică. Statele care îşi controlează propriile infrastructuri digitale - precum China - au un avantaj strategic clar în faţa celor care importă hardware, software, cloud şi know-how.

Citeşte Criza alimentară: Foametea se amplifică

România, de exemplu, rămâne dependentă de soluţii tehnologice externe în cele mai sensibile domenii: infrastructura electorală, comunicaţiile critice, analiza de date publice. Într-un viitor în care digitalul guvernează decisiv alocarea resurselor, cine controlează algoritmii controlează şi regulile jocului.

Această dependenţă asimetrică va fi tot mai greu de compensat doar prin „parteneriate strategice” sau „iniţiative de interoperabilitate”. Va fi nevoie de o regândire profundă a suveranităţii digitale, inclusiv la nivel constituţional - iar această reformulare se află în centrul unor scenarii viitoare despre ordinea mondială ce va urma.

• Un echilibru imposibil?

Fiecare criză analizată anterior - de la alimentaţie şi apă, la energie şi finanţe - are o componentă digitală. Fiecare domeniu este traversat de tehnologie, dar şi vulnerabilizat de ea.

Criza tehnologică nu este una separată, ci transversală. Ea suprapune toate celelalte crize, le accelerează, le multiplică sau le poate detona. Şi totuşi, este şi singurul teren pe care se poate construi o ieşire din impas: soluţii de eficienţă energetică, monitorizare climatică, reformare fiscală, prevenţie sanitară - toate vin tot din tehnologie.

Tocmai de aceea, alegerea între progres şi colaps nu mai e o alegere între da sau nu, ci între cum şi pentru cine.

• Spionaj în casele utilizatorilor

Spionajul prin intermediul dispozitivelor IoT (Internet of Things) a devenit una dintre cele mai subtile şi periculoase ameninţări ale erei digitale. Dispozitivele inteligente din locuinţe, birouri şi spaţii publice - de la camere de supraveghere, asistenţi vocali, termostate şi frigidere, până la prize sau becuri conectate la internet - colectează în mod constant date despre utilizatori, activităţi, obiceiuri şi medii ambientale. În teorie, aceste informaţii sunt utilizate pentru a îmbunătăţi experienţa consumatorilor. În practică, însă, ele pot fi exploatate de actori statali sau grupări infracţionale pentru supraveghere, manipulare sau sabotaj.

Citeşte Criza apei: Seacă izvorul vieţii

Vulnerabilităţile acestor dispozitive provin din mai mulţi factori: lipsa actualizărilor de securitate, parolele implicite care nu sunt schimbate de utilizatori, conectarea la reţele nesigure sau lipsa standardelor clare de criptare a datelor. Accesul neautorizat la o cameră video inteligentă, de exemplu, poate transforma un banal gadget domestic într-un instrument de supraveghere continuă. Mai grav, unele dispozitive sunt livrate direct cu funcţii ascunse de colectare a datelor, uneori chiar de către producători care colaborează cu agenţii guvernamentale.

• Routerul Wi-Fi, folosit pentru urmărirea victimelor

Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Chicago şi Universitatea din California, Santa Barbara arată că atacatorii externi pot folosi tehnologii ieftine pentru a transforma semnalele ambientale în detectoare de mişcare, monitorizând activitatea dintr-o clădire fără a fi ei înşişi detectaţi.

Cu ajutorul unui simplu router Wi-Fi disponibil comercial, un atacator aflat în afara locului ţintă poate măsura intensitatea semnalelor emise de dispozitivele conectate şi poate supraveghea de la distanţă o locaţie, detectând mişcarea şi prezenţa într-o încăpere. Cercetarea, condusă de reputaţii specialişti în informatică de la UChicago, Heather Zheng şi Ben Zhao, descrie atât tehnica acestor atacuri, cât şi posibile metode de apărare.

„Este ceea ce numim un atac de supraveghere silenţioasă”, a declarat Heather Zheng, profesor Neubauer de informatică la Universitatea din Chicago şi expert în reţelistică, securitate şi tehnologii wireless. „Nu este vorba doar despre confidenţialitate, ci mai ales despre protecţia securităţii fizice. Doar ascultând semnalele Wi-Fi existente, cineva poate „vedea” prin pereţi şi detecta dacă există activitate sau prezenţă umană, chiar fără să ştie locaţia exactă a dispozitivelor. Practic, pot realiza o supraveghere discretă a mai multor locaţii. Este extrem de periculos.”

Potrivit sursei citate, dispozitivele conectate nu comunică, de obicei, direct cu internetul, ci transmit regulat semnale către un punct de acces, un dispozitiv hardware precum un router. Atunci când o persoană se deplasează în apropierea oricăruia dintre aceste dispozitive, semnalul este modificat subtil, iar această perturbare poate fi detectată de un receptor aflat în apropiere, care „interceptează” semnalul. Această informaţie este suficientă pentru ca un observator să ştie dacă o persoană (sau un animal de dimensiuni mari, adaugă cercetătorii) se află într-o încăpere, cu o acurateţe foarte ridicată.

Citeşte Criza climatică: Schimbările de mediu ne pun în pericol

Deoarece majoritatea materialelor de construcţie nu blochează propagarea semnalelor Wi-Fi, receptorul nici măcar nu trebuie să se afle în aceeaşi încăpere sau clădire cu punctul de acces sau cu dispozitivele conectate pentru a detecta aceste schimbări. Aceste „sniffere” Wi-Fi sunt disponibile direct din comerţ şi au un preţ redus, de regulă sub 20 de dolari. Sunt, de asemenea, mici şi discrete, uşor de ascuns în apropierea locaţiilor-ţintă, şi pasive - nu emit niciun semnal care ar putea fi detectat de ţintă.

Concluzii

Criza tehnologică evidenţiază fragilitatea unei lumi devenite profund dependentă de infrastructura digitală, în care progresul tehnologic riscă să devină o sursă de vulnerabilitate sistemică. Inteligenţa artificială, dispozitivele inteligente şi reţelele interconectate promit eficienţă şi inovaţie, dar aduc cu ele riscuri reale de control, manipulare şi supraveghere. Lipsa reglementărilor clare şi a unei guvernanţe globale amplifică dezechilibrele geopolitice şi insecuritatea personală. În acest context, tehnologia nu mai este doar o unealtă, ci un factor strategic care cere o redefinire urgentă a noţiunilor de siguranţă, suveranitate şi responsabilitate.

Citeşte Criza energetică: Ce urmează după petrol şi gaz