Criza energetică: Ce urmează după petrol şi gaz

Crizele energetice ale prezentului nu mai au preţul drept principal indicator al dezechilibrului. Ultima dată când preţurile energiei electrice şi gazelor naturale au atins niveluri record a fost odată cu războiul declanşat de Rusia în Ucraina, la începutul anului 2022. Crizele actuale din energie au cauze imprevizibile, de aceea consecinţa creşterii preţului nu mai reprezintă principala temere pe o piaţă care îşi redesenează dependenţele şi punctele forte:

1.Securitatea aprovizionării cu energie poate avea consecinţe mai grave decât creşterea preţurilor şi volatilitatea acestora. Problemele generate de scăderea consumului industrial (parţial din cauza eficientizării acestuia), înmulţirea prosumatorilor, lipsa investiţiilor în adaptarea reţelelor şi întârzierea finalizării proiectelor care produc energie în bandă reprezintă teme fundamentale pentru anticiparea viitoarelor crize. Securitatea este dependentă de interconexiunile dintre state, capacităţile noi de producţie şi zăcămintele nou-descoperite (cum este şi cel din Marea Neagră). Un rol tot mai important în securitatea energetică europeană îl joacă terminalele de GNL, care înlocuiesc gazoductele ruseşti închise;

Citeşte Scrisoare către cititorii care nu mai cred că o criză vine singură

2.Accesul la resurse naturale, de care depinde dezvoltarea noilor tehnologii, poate fi cheia în viitoarele crize energetice. Tema pământurilor rare a ţinut capul de afiş al negocierilor dintre SUA şi Ucraina, iar mai apoi a devenit parte a caftului tarifar dintre America şi China;

3.Implicarea politicului în pieţele energetice. Tot de sorginte americană este şi concepţia guvernării statului după regulile unui business, dar şi implicarea statului în pieţele deschise exclusiv relaţiilor comerciale între actori privaţi. Astfel, taxele vamale, interzicerea sau oprirea importurilor din alte state sau politicile de mediu transformă actorii statali în principalii responsabili ai crizelor energetice viitoare.

În plus, pe fondul avansului tehnologic accelerat, cererea globală de energie se mută într-un teritoriu nou, dominat de centre de date, infrastructură digitală şi aplicaţii de inteligenţă artificială. Această schimbare introduce un strat suplimentar de vulnerabilitate în ecuaţia energetică globală, pe care statele şi corporaţiile încep abia acum să-l înţeleagă.

Citeşte O radiografie a transformării globale; de ce crizele nu mai pot fi tratate izolat

• Resursele naturale, la picioarele noilor tehnologii

Pământurile rare par a fi miza principală a războiului comercial global. China deţine un cvasi-monopol asupra a 17 minerale critice pentru fabricarea maşinilor, motoarelor de avion, telefoanelor inteligente, a unor medicamente şi echipamente medicale esenţiale. Lipsa accesului la aceste resurse ar putea declanşa o nouă criză a cipurilor, scrie CNN. De aici şi până la o criză în industria auto este doar un pas, pentru a da doar acest exemplu. Elemente rare precum samariu, gadoliniu şi terbiu sunt esenţiale pentru noile tehnologii precum fibrele optice, stocarea şi transmiterea datelor, vehicule electrice şi smartphone-uri.

Minele chineze exploatează aproximativ 60% din pământurile rare din lume. De aceea, restricţiile cu privire la exportul acestora către SUA se întorc ca un bumerang asupra războiului comercial declanşat de Trump împotriva Chinei. Industria auto din SUA se pregăteşte deja să oprească producţia în mai multe fabrici, în următoarele luni, din cauza unei prognozate crize a cipurilor. În timpul pandemiei, criza cipurilor care a cuprins 2021 şi 2022 a scăzut ritmul de producţie în industria auto, iar preţurile maşinilor au crescut.

Citeşte Criza financiară: Supraîndatorarea creşte neîncetat, din 2007

Soluţiile alternative, precum utilizarea altor tipuri de magneţi sau invenţii de motoare electrice care nu folosesc magneţi, sunt în stadiu incipient. Practic, reducerea dependenţei de China se poate face în câţiva ani de acum înainte, dacă acordurile comerciale negociate acum vor fi un obstacol.

• Europa, câmpul de luptă al electronilor

Lipsa interconectării statelor europene este considerată un pericol pentru uniunea energetică la care aspiră blocul comunitar. 25 de miniştri ai energiei din UE, mai puţin Ungaria şi Slovacia, au convenit să accelereze proiectele de interconexiuni, mai ales după experienţa Spaniei şi Portugaliei, confruntate cu o pană de curent generalizată pe 28 aprilie.

Lipsa interconexiunilor transfrontaliere este arătată cu degetul atunci când se ridică problema discrepanţelor între preţurile electricităţii în diferite zone ale Europei. Neutralitatea climatică, eficienţa energetică şi stocarea energiei au fost reconfirmate de oficialii europeni, semn că reducerea dependenţei UE faţă de combustibilii fosili nu se abate de la planul Green Deal-ului.

Citeşte Criza alimentară: Foametea se amplifică

România, Bulgaria şi Grecia sunt decuplate de la energia produsă în Vestul Europei din cauza insuficientelor interconectări dintre Austria şi Slovacia. În plus, între Austria şi Ungaria interconexiunile sunt la jumătate din capacitatea posibilă. Problema ridicată de România în Consiliul European pare că se loveşte de opoziţia ţării vecine, o admiratoare a politicii energetice ruseşti, dar va frâna şi accesul României la viitoarea piaţă energetică europeană.

Anul trecut, capacitatea maximă de import-export a României a fost de peste 4.200 MW (iar perspectiva pentru 2030 este de 7.000 MW). Cea mai mare capacitate de transport prin interconexiunile existente o avem cu Bulgaria (1.800 MW). În Ungaria putem să vindem 1.000 MW prin liniile de înaltă tensiune transfrontaliere.

Ungaria şi Slovacia se opun planurilor europene, mai ales că acestea includ interzicerea semnării contractelor noi pentru gazele ruseşti. Ungaria, de pildă, îşi fundamentează securitatea energetică pe utilizarea hidrocarburilor, deşi alternativele curate şi-au demonstrat profitabilitatea în ultimii ani.

Peter Szijjarto, ministrul de externe maghiar, a declarat că preţurile gazelor din Europa sunt duble sau triple faţă de cele din Statele Unite, în timp ce preţurile electricităţii sunt de patru sau de cinci ori mai mari decât cele din China. El a pus preţurile ridicate pe seama politicilor europene de sancţionare a Rusiei, amintind că mixul energetic al statelor membre este o chestiune de suveranitate naţională şi că nimeni nu poate impune Ungariei de unde şi la ce preţ să îşi procure energia.

Citeşte Criza apei: Seacă izvorul vieţii

• Criza petrolului nu va mai veni

Între atâtea politici intervenţioniste, derogări de la pachetele de sancţiuni, războaie, rute alternative care ocolesc sancţiunile şi negocieri 1 la 1 prin care liderii vor să dinamiteze economia globalistă, ne putem întreba dacă viitoarele crize din energie vor mai fi recunoscute prin creşterea preţurilor sau, mai degrabă, prin crize orizontale, care afectează industriile dependente de tehnologie.

Principala problemă este că toate industriile prezentului depind de tehnologie, de cipuri şi roboţi industriali, aplicaţii şi stocarea de informaţie pe servere uriaşe - in cloud. Inteligenţa artificială are nevoie de răcire! Mărimea centrelor de date se măsoară în puterea instalată a energiei de care au nevoie.

Cel mai mare centru de date care se construieşte în 2025 este al Google şi are o capacitate de 500 de MW, echivalentă cu consumul de energie pentru un oraş de 400.000 de locuitori. În acest moment, centrele de date consumă între 1% şi 2% din energia produsă la nivel mondial, cam la fel de mult cât consumă industria aviatică. Din 2026 acest consum va ajunge la 4 procente. Potrivit unei estimări făcute de Massachusetts Institute of Technology (MIT), în următorii zece ani am putea avea situaţia în care centrele de date vor consuma 21% din energia disponibilă acum.

Această reconfigurare a cererii energetice sugerează că marile bătălii nu se vor mai da pentru hidrocarburi, ci pentru surse stabile de electricitate. Dincolo de piaţă, devine tot mai clar că reconfigurarea lumii depinde de capacitatea statelor de a controla nu doar resursele, ci şi fluxul de energie în formă utilizabilă pentru infrastructura digitală.

Citeşte Criza climatică: Schimbările de mediu ne pun în pericol

• Energia electrică goleşte gazoductele

Securitatea energetică a Europei pare fermă, atât în faţa războiului dintre Israel şi Iran (europenii nu cumpără petrol iranian), cât şi în faţa agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei (europenii au tăiat deja importurile de gaze din Rusia şi au decuplat Ţările Baltice de la reţeaua de electricitate a Rusiei).

Comisia Europeană pregăteşte măsuri dure în relaţia energetică cu Rusia. Executivul european vrea să folosească un set de instrumente juridice pentru a rupe contractele în vigoare cu Moscova şi pentru a interzice semnarea unora noi. Europa îşi doreşte o eliminare completă a gazelor ruseşti din mixul energetic european în următorii 2-3 ani.

Este o ţintă cu miză geopolitică uriaşă, în contextul războiului din Ucraina şi al eforturilor Uniunii de a-şi reduce dependenţa de resursele provenite din state ostile.

Avantajul energiei electrice este democratizarea utilizării acestei resurse. Centralele nucleare, parcurile eoliene sau fotovoltaice pot fi amplasate oriunde. Progresul industrial a determinat o restructurare tehnologică profundă în siderurgie şi industria cimentului, domenii tradiţional energofage. Reducerea emisiilor poluante a dus la implementarea cuptoarelor cu inducţie, iar înlocuirea metanului cu hidrogen va transforma radical configuraţia energetică a domeniului industrial.

Volumele de gaz (inclusiv cele din Marea Neagră) au un loc asigurat într-o configuraţie sustenabilă a industriei energetice. Biometanul sau amestecurile gazelor naturale cu hidrogenul pot reduce amprenta de carbon, iar volumele de gaz devin eligibile pentru certificate verzi şi compensări fiscale.

Astfel, statele se pot împotrivi politicii sustenabile europene (cum face Ungaria) sau pot folosi politicile europene pentru acomodarea şi mixarea diferitelor alternative de alimentare de care statele dispun.

În noul context, în care electricitatea obţinută prin mijloace regenerabile înlocuieşte hidrocarburile ca sursă principală de energie, proiectele de construire a gazoductelor par mai degrabă un rezultat al lobby-ului făcut de marii producători (care au un surplus de producţie pentru ce trebuie să găsească o piaţă de desfacere) decât o consecinţă a creşterii cererii.

• Concluzii

Criza energetică a viitorului nu va mai fi marcată de preţuri şi de scumpiri bruşte, ci de instabilitate structurală, determinată de accesul la resurse critice, interconectarea reţelelor şi creşterea explozivă a cererii venite din zona digitală. Tranziţia de la hidrocarburi la electricitate regenerabilă reconfigurează nu doar mixul energetic - cu roluri pentru hidrogen, biometan şi infrastructuri interconectate - ci şi echilibrul geopolitic global. În acest nou context, controlul fluxurilor de energie devine esenţial pentru securitatea economică şi digitală a statelor. Cine gestionează sursele şi infrastructura energetică va influenţa direct viitorul tehnologic şi strategic al lumii.