EnglishDe la globalizare la fragmentare: Noua arhitectură mondială
Florian Goldstein
Ziarul BURSA #Internaţional / 23 ianuarie
Elucubraţiile care au bătucit discursul lui Donald Trump (disponibil ca ataşament la acest articol) în apariţia sa de miercuri, de la Davos, exercită atracţie atât asupra publicului, cât şi asupra ziaristului chemat să le analizeze.
Am făcut asta.
Le-am analizat pe fiecare, într-un proces de confruntare a cifrelor triumfaliste pe care le-a emis Trump, cu acelea oficiale.
Apoi am analizat ce probleme cognitive evidente prezintă preşedintele american.
Dar acest tip de analize are un caracter oarecum frivol.
El este la îndemâna organelor de presă care manifestă oarecare independenţă editorială.
M-am gândit că BURSA ar trebui să ofere cititorilor săi o analiză diferită: care sunt consecinţele discursului lui Trump (dacă îl luăm în serios) asupra întregii lumi.
Asta veţi afla citind în continuare.
---------------------------
Discursul preşedintelui SUA, Donald Trump, susţinut la Forumul Economic Mondial de la Davos în ianuarie 2026, nu este doar ceea ce a intenţionat Trump - o celebrare a unei reveniri economice interne despre care el afirmă că este mai mult decât remarcabilă -, ci funcţionează şi ca o declaraţie structurală privind sfârşitul ordinii globale bazate pe consens şi eficienţă.
Discursul confirmă o tendinţă de decuplare accelerată şi o tranziţie către o eră a fragmentării economice şi geopolitice.
Concluzia imediată este că agenda politică descrisă - bazată pe tarife, suveranitate energetică şi tranzacţionalism geopolitic - reprezintă, în logica discursului, un efort concertat de prioritizare a rezilienţei şi controlului naţional în detrimentul arbitrajului costurilor şi integrării lanţurilor valorice.
• I. Impactul structural: decuplarea producţiei şi comerţului
Preşedintele Trump revendică o scădere de 77% a deficitului comercial lunar şi o explozie a investiţiilor interne (construcţia de fabrici fiind indicată ca având o creştere de 41%), fenomen susţinut, potrivit discursului, de deduceri fiscale de 100% şi de amortizare accelerată.
Dacă aceste afirmaţii sunt luate ca atare, ele constituie cel mai puternic semnal de fragmentare a lanţurilor globale de aprovizionare.
• Mecanismul fragmentării
1. Tarifele ca impozit pe globalizare
Tarifele nu mai sunt prezentate ca simple instrumente de negociere, ci ca piloni ai politicii fiscale şi de dezvoltare industrială. Ele forţează relocarea (reshoring) producţiei înapoi în SUA, chiar dacă la costuri operaţionale marginal mai mari.
2. „Sovereignty premium”
Succesul economic revendicat (creştere de 5,4%, inflaţie de 1,6%) sugerează, în naraţiunea discursului, că piaţa americană este dispusă să absoarbă costul unei „prime de suveranitate” - preţul plătit pentru a avea producţia localizată intern şi protejată de şocuri geopolitice sau logistice.
3. Impactul asupra restului lumii
Scăderea bruscă a deficitului comercial american implică, prin definiţie, o reducere echivalentă a exporturilor nete ale partenerilor comerciali (în special China, Mexic, dar şi Europa).
Această decuplare comercială forţează restul lumii să caute pieţe alternative sau să se re-regionalizeze, intensificând competiţia şi reducând gradul de globalizare.
• II. Dobânzi divergente: moneda naţională dominantă
Ratele dobânzilor tind să nu mai conveargă la nivel internaţional, reflectând riscuri şi condiţii de credit diferite.
Intervenţiile anunţate de preşedintele Trump - plafonarea dobânzilor la cardurile de credit la 10%, injectarea de 200 de miliarde de dolari în obligaţiuni ipotecare şi anunţul unui nou preşedinte al Fed - semnalează o subordonare a politicii monetare obiectivelor de politică socială şi de creştere internă.
• Implicaţiile dobânzilor divergente
1. Prioritizarea creditului intern
Prin controlul agresiv al costului creditului ipotecar şi al datoriei de consum, SUA îşi izolează economia de impactul înăspririi condiţiilor financiare globale.
Dacă alte bănci centrale (BCE, BoE) sunt constrânse să menţină dobânzi ridicate din cauza inflaţiei persistente - alimentată de costul energiei şi de fragmentarea lanţurilor de aprovizionare - divergenţa devine structurală.
2. Politica monetară suverană
Discursul sugerează posibilitatea unei creşteri ridicate fără inflaţie, adică o negare declarativă a curbei Phillips tradiţionale („într-o economie normală, creşterea puternică vine cu un preţ: inflaţia”).
Dacă această dinamică este obţinută prin repatrieri masive de capital, atrase de politicile fiscale generoase, şi prin reducerea cererii externe, indusă de tarife, rezultatul este o politică monetară americană mai relaxată decât cea a altor economii din G7, deşi SUA rămâne motorul creşterii globale.
Această divergenţă monetară este un simptom clasic al fragmentării economice.
3. Vulnerabilitatea Europei
În contrast, Europa este prezentată în discurs ca fiind blocată într-o combinaţie de stagnare economică şi costuri energetice ridicate, ceea ce sugerează o structură a costurilor fundamental diferită de cea americană.
În aceste condiţii, ratele dobânzilor europene nu pot urma ritmul american fără a exercita presiuni severe asupra economiilor locale.
• III. Erodarea arhitecturii de securitate globală
Poate cel mai puternic semnal de fragmentare apare în zona geopolitică, unde securitatea globală - un facilitator esenţial al globalizării - este redefinită ca o tranzacţie economică.
✓ Cazul Groenlanda şi NATO
Revendicarea teritorială a Groenlandei, justificată prin necesitatea securităţii strategice în raport cu Rusia şi China, şi ameninţarea implicită adresată Danemarcei transformă alianţele de securitate în aranjamente tranzacţionale.
1. De la alianţă la proprietate
Solicitarea de a achiziţiona Groenlanda în schimbul protecţiei („cupola de aur”) indică o externalizare a costului securităţii globale, prin solicitarea de compensaţii teritoriale sau financiare explicite. NATO apare astfel ca un cartel de securitate, nu ca o alianţă bazată pe valori comune.
2. Fragmentarea riscului
Distanţarea explicită a SUA faţă de războiul din Ucraina forţează Europa să îşi asume integral costurile şi riscurile securităţii regionale.
Această regionalizare forţată a riscului reduce interdependenţa strategică şi obligă blocurile regionale să dezvolte capacităţi militare şi financiare autonome.
Când alianţele de securitate devin tranzacţii bilaterale, stabilitatea pe termen lung - esenţială pentru investiţiile globale transfrontaliere - se erodează. Capitalul tinde să se retragă către jurisdicţiile percepute ca fiind cele mai sigure şi mai controlabile, adică, în primul rând, către SUA.
✓ Viitorul renunţării la globalizare
Discursul de la Davos 2026 poate fi citit ca un manifest pentru o formă de „autarhie naţională selectivă”.
Succesul economic revendicat de SUA nu este prezentat ca o validare a globalizării, ci ca dovada capacităţii Americii de a extrage valoare dintr-un sistem global aflat în retragere, prin:
1.Taxarea concurenţei externe, folosind tarifele pentru a finanţa reducerea deficitului şi investiţiile interne;
2.Capturarea lanţurilor de valoare, prin forţarea reshoring-ului sub pretextul rezilienţei;
3.Dictarea condiţiilor de securitate, transformând protecţia militară într-o pârghie economică.
✓ Fragmentarea, noua ordine
Un grad mai scăzut de globalizare nu implică un colaps economic imediat.
El presupune însă costuri de tranzacţie mai mari, o creştere a redundanţei în lanţurile de aprovizionare - cu sacrificarea eficienţei - şi o divergenţă persistentă a ratelor dobânzilor între blocuri economice, pe măsură ce băncile centrale îşi prioritizează obiectivele naţionale, în detrimentul sincronizării monetare globale.
Structura globală evoluează dinspre o reţea interconectată către un sistem de blocuri regionale aflate într-o competiţie accentuată - o lume mai volatilă, dar cu o Americă mai autosuficientă.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Cam acesta este tabloul general...
(mesaj trimis de Marian în data de 23.01.2026, 12:27)
Ca sa intelegem catre ce ne indreptam.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 23.01.2026, 13:08)
Cel putin in urmatorii 1...3 ani.
Exista totusi si o parte buna.
Europa incepe sa se iasa din hibernare (si jocul nu va mai fi in 2, ci in 3), Europa va fi mai unita si Europa preia locul SUA de aparator al democratiei, ordinii de drept si a libertatilor.
Europa isi pastreaza cultura si regimul in timp ce SUA si le schimba. Europa isi pastreaza prietenii in timo ce SUA ii indeparteaza, Europa tine lumina aprinsa in timp ce SUA O stinge. Europa se deschide, SUA se inchide. Se schimba pozitiile. SUA face pasi in spate si implicit jucatorul de pe locul 2 va trece pe primul loc.
Prestigiul Europei create, al Americii scade.
Europa inca nu realizeaza ca incepe sa conteze si ca depinde numai de ea cum isi joaca cartile. Europa are acum carti mai proaste decat SUA, dar cartile ce Vin de la dealer in urmatorii ani for fi mai bune decat ale anericanilor. Ramane de vazut daca va sti sa joace si sa evite cacealmaua de la Est si de la Vest de eso.
2. Big Tech incotro ?
(mesaj trimis de anonim în data de 23.01.2026, 12:34)
cum o sa supravietuiasca pe o piata de 350 de milioane ? pacaliciul vrea sa mascheze distrugerea si acapararea Gazei ,am impresia ca el l-a pacalit (sfatuit) pe putin sa inceapa razbooul impotriva Ucrainei,el uraste UE pentru ca 450 de milioane de locuitori,cu un nivel de trai mare ,educati,cu un sistem de ajutor social foarte bun , nu mai foloseste dolarul ,ba dimpotriva unele preturi mondiale se fac in euro , pretul la cereale , gaze naturale. Pentru UE acordul cu Mercosur este o mana cereasca, avem unde sa ne vindem produsele din industrie, chinezul a facut astazi un apel catre Brazilia sa se implice in protejarea a intereselor sudului global si construirea unei comunitati china-America Latina cu un viitor comun. in UE niste ciobani si vacari vor sa ne tin a in secolul XV la coada vacii si sa consumam mancarea porcilor malaiul si taratele.