Descoperire: urme de prelucrare a cuprului vechi de 7.000 de ani

O descoperire realizată în Munţii Pirinei, în Spania, ar putea rescrie o parte din istoria timpurie a metalurgiei. Zeci de fragmente de rocă verde găsite într-o peşteră situată la peste 2.200 de metri altitudine indică faptul că oamenii preistorici ar fi prelucrat cupru în acest loc încă de acum aproximativ 7.000 de ani. Studiul, publicat în revista Frontiers in Environmental Archaeology şi citat de Live Science, sugerează că peştera a fost utilizată ca o tabără sezonieră de exploatare şi procesare a mineralelor timp de peste patru milenii.

Cercetătorii au descoperit în interior aproape 200 de fragmente de rocă verde, alături de cărbune, vetre preistorice, resturi umane, oase de animale şi fragmente ceramice - indicii clare ale unei activităţi umane repetate şi organizate.

• Malachit şi foc: începuturile metalurgiei

Analizele arată că roca verde este, cel mai probabil, malachit, un mineral din care se poate obţine cupru prin încălzire. Prezenţa sa în peşteră este cu atât mai semnificativă cu cât acest mineral nu apare în mod natural în acel loc, ceea ce indică transportul intenţionat şi utilizarea lui pentru prelucrare. Procesul era relativ simplu, dar necesita controlul focului: prin încălzire, malachitul se transforma în oxid de cupru, iar ulterior, în prezenţa carbonului (de exemplu, cărbune), rezulta metalul propriu-zis. Potrivit arheologilor, multe dintre fragmentele descoperite prezintă urme clare de ardere, ceea ce confirmă utilizarea deliberată a focului în acest proces.

• Pirineii, integraţi în reţelele preistorice de exploatare

Descoperirea schimbă percepţia asupra rolului acestei regiuni în preistorie. Departe de a fi un teritoriu marginal, zona Pirineilor pare să fi fost integrată în strategiile de mobilitate şi exploatare a resurselor ale comunităţilor umane.

Cele mai vechi urme de activitate din peşteră datează din perioada 5000-4300 î.Hr., însă utilizarea intensă a sitului a avut loc între 3600 şi 2400 î.Hr., în plină Epoca cuprului. În aceeaşi perioadă au fost descoperite şi obiecte cu valoare simbolică sau personală, precum un pandantiv realizat dintr-o scoică Glycymeris şi un dinte perforat de Ursus arctos, posibil purtat ca ornament. Prezenţa unor resturi umane, inclusiv un dinte de lapte şi un os de deget, sugerează că peştera ar fi putut avea şi un rol funerar. Arheologii consideră că situl oferă primele dovezi solide ale unor aşezări preistorice de mare altitudine în Pirinei, caracterizate prin activităţi repetate şi exploatarea directă a resurselor minerale. Echipa de cercetare intenţionează să continue săpăturile în anii următori, în speranţa de a obţine noi indicii despre modul în care aceste comunităţi timpurii au dezvoltat tehnici de prelucrare a metalelor şi au utilizat mediul montan în avantajul lor.