Editorial

26 iunie 2017

Drepturile şi libertăţile, un simplu capriciu?

Asaltul împotriva drepturilor omului şi a libertăţilor cetăţeneşti este în plină desfăşurare în estul Europei, şi, prin contagiune, din ce în ce mai evident, şi în România. Pentru cei ce promovează politicile antiliberale, drepturile şi libertăţile ar fi rezultatul unui capriciu trecător, o extravaganţă occidentalizată preluată mimetic în epoca tranziţiei care trebuie obligatoriu neutralizată, căci pune în primejdie suveranitatea naţională şi funcţionarea statului.

Preşedintele Iohannis are nevoie de un instrument special cu care să îmblînzească "demonii pădurii" care-i pot tulbura liniştea şi ameninţa siguranţa, are nevoie de o înţelepciune pe care nu a dobîndit-o încă, dar la care ar putea accede prin trecerea probelor tăcerii, apei şi focului! În spatele fiecărei porţi, stă un alt fel de viitor pentru România şi politica ei.

Viaţa după moţiune

Pe bună dreptate, lumea se întreabă: ei... şi acum, ce urmează? Ceea ce urmează nu este chiar atît de dificil de aflat. Dacă nu cumva doreşte cineva să ştie numele viitorului prim-ministru, încă de astăzi, cînd nu a fost hotărît nici măcar în cele mai secrete cercuri de putere-decizie, atunci, restul este relativ clar, chiar dacă nici pe departe simplu.

Suntem în perimetrul prevederilor din Constituţia României, art. 103 (p 1,2,3) şi art. 85 (p.1), care reglementează situaţia creată prin adoptarea unei moţiuni de cenzură împotriva guvernului în exerciţiu. Aceasta determină, în pasul întîi, încheierea de drept a mandatului de exercitare a puterii, de către fostul guvern, iar în pasul doi, desemnarea de către Preşedinte a unui candidat pentru funcţia de prim-ministru, constituirea echipei guvernamentale, prezentarea acesteia şi a programului său, în faţa Parlamentului, pentru obţinerea votului de investitură, exercitat de majoritatea Camerelor reunite.

De ce suntem..... unde suntem

Nu ştiu dacă v-am mai spus-o, dar (vorba clasicului !) v-o repet: vremurile cînd America era ţara tuturor posibilităţilor au apus de mult. Speranţa celor care mai cred că există, undeva pe lume, un astfel de tărîm, binecuvîntat, se cheamă de ceva vreme România.

Guvernare cu claxon

Scena nr. 1. În intersecţie la Ştefan cel Mare. Este miezul zilei. Coada de maşini aşteaptă să facă stânga, la semafor. Circa zece oameni, fiecare în maşina lui, cu chipul schimonosit de ură. Lovesc convulsiv în volan, claxonând ca apucaţii.

Afurisenia PSD

În calitate de Papă al PSD, Liviu Dragnea a emis o "Bulă" de partid feroce prin care autorizează pe oricine să obstrucţioneze guvernarea şi îngăduie ca premierul Sorin Grindeanu să fie rănit de oricine îl întâlneşte, cu orice-i vine la mână.

Atât Sorin Grindeanu, cât şi oricare îl ajută sunt excomunicaţi din PSD, o afurisenie căreia deja i-a căzut victimă Victor Ponta, venit de nicăieri să preia Secretariatul General al Guvernului, în Palatul Victoria părăsit de miniştri.

Se rostesc vorbele grele: trădător, tiran, comunist, securist, Ghiţă.

Este un algoritm: întâi îl pupi, îl lauzi, îl înalţi (chestia e reciprocă: eu pup poala popii, popa pupă poala mea), apoi treci la sudalme, astfel că ce-ai pupat devine organ urinar.

1 Euro5.0897

1 Fr. elveţian5.4532

BNR

1 Liră sterlină5.8752

BNR

1 Dolar SUA4.3658

BNR

1 Gram Aur650.6110