Conferinţa BURSA “FONDURILE EUROPENE”Conferinţa BURSA “FONDURILE EUROPENE”

Mai lăsaţi-l pe Dumnezeu în pace, niţeluş...

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial /

....Să-şi caute hodina! Măcar acum, nainte să fie aburcat, din nou, pe cruce.

Cornel Codiţă

Dintre toate trăsăturile regimurilor de opresiune asupra Omului şi a Libertăţii sale, oricum s-ar numi ele şi orice ideologie le-ar hrăni dorinţa de distrugere care le animă, apetitul pentru a "organiza" şi stăpîni viaţa interioară a bietului muritor, supus vremurilor, este cea care le uneşte şi le conferă identitate, dincolo de timp istoric şi graniţe politice. Pentru că refuzăm cu ostentaţie şi ostilitate, chiar, să privim în faţă trecutul experienţelor noastre totalitare, să le înţelegem rădăcinile şi moştenirea pe care ne-au lăsat-o, suntem condamnaţi să le repetăm. Pentru că nu (vrem să) le recunoaştem forţa disolutivă şi, deci, nici nu credem că merită cine ştie ce osteneală să le alungăm din miezul vieţii noastre, le retrăim în forme groteşti, dar nu mai puţin nocive.

Faptul pare să nu treacă dincolo de banal şi insignifiant. Primăria Bucureştilor a umplut străzile cu obiecte kitsch, pe motiv.... de Paşte! Ei, parcă-ar fi prima dată! O face cel puţin de două ori pe an cu o consecvenţă justificată doar de urgenţa de a arunca banii din bugetul public în buzunarele firmelor private ale căpuşelor politice, învăţate să bage milioanele în conturi, doar pentru ca să ne putem ului, de fiecare dată, de cîtă nerozie zace prin mapele cu aşa zisele aranjamente urbane.

Unii s-au oripilat pe motive de estetică, perfect întemeiat, de altfel; alţii au găsit cu cale să facă din toată povestea motiv de ciondăneală politică şi să-şi arate colţii polemicii gazetăreşti către cîrcotaşii "anti-pesedişti" care ar spune orice, doar-doar nu o băga lumea de seamă "binefacerile progresului" în care ne îngroapă dumnealor de cînd gestionează guvernarea. Nu acesta este însă aspectul esenţial, îmi pare, ci aceea ce ambele părţi "combatante" nu par să vadă ori nu sunt capabile să înţeleagă, din tîlcul banalei isprăvi.

"Toată lumea creştină face la fel, ce atîta zarvă; las să fie acolo ceva pe stradă, să se bucure lumea!" Prima întrebare ar fi: de ce trebuie să ne spună primăria, pe seama unei enorme cheltuieli din fondurile publice, cînd, cum şi de ce să ne bucurăm, în rînduiala creştină. De unde imboldul acesta irepresibil de a ne "ajuta" să ne bucurăm, din categoria Bulă care se căzneşte să ajute o bătrînă să treacă strada, ca să facă şi el o faptă bună, doar că hoaşca nu voia cu nici un chip să se lase dusă din pragul casei ei, pe trotoarul celălalt?!!! Are instituţia Primăriei jumătate de normă la Patriarhie? A avut primăriţa Bucureştilor vreo iluminare mistică după excursiile de la Muntele Athos în care Dumnezeu i-a poruncit să ne veselească, pe noi nevrednicii păcătoşi, cu "obiecte stradale de tip pascal"? Crede cineva că e chiar atît de neverosimilă ipoteza după care locuitorii Bucureştilor ştiu şi singuri cînd au motive să se bucure iar, la urma urmei, poate au chef să-şi aleagă ei înşişi momentele şi motivele bucuriei, fără ajutorul Primăriei?? Mie, nu!

Mai profund, însă, în gestul acesta, al unora care cred că "Cele Sfinte" sunt un fel de caiet de sarcini pentru serviciul de "Public Relations", stă cuibărită o blasfemie. Cuvîntul şi ideea de sărbătoare lumească sunt în ireconciliabilă antiteză cu semnificaţiile secvenţei întemeietoare de spiritualitate şi credinţă creştină a Patimilor, Ridicării pe Cruce, Morţii şi Învierii lui Hristos! Pe acest patrulater sacru stă aşezată temelia Bisericii Creştine, aceea zidită întru spiritualitate şi abia prin aceasta, pentru cele lumeşti. "Fără de temelii ori zid, temei zideşte! În Duh de eşti cu el, ai să pricepi, fireşte." (Silesius. 42) Redusă aproape jumătate de secol, de regimul comunist, la elementele minimale de ritual, Biserica românească şi-a pierdut aproape total capacitatea de comunicare în această dimensiune esenţială, cea a spirtualităţii textului sacru şi a credinţei. Regăsirea, reconstruirea ei au rămas, din păcate şi astăzi, o mult prea mult întîrziată osteneală. Aşa a ajuns "creştinul nostru", mai ales cel din tînara generaţie şi mă tem că şi o parte a clerului să nu mai distingă sensurile celor două puncte Crăciun şi Paşte, oglindite, dar de naturi radical diferite în ordinea întemeierii: la un capăt temelia pămînteană, la celălalt capitelul pilierului care uneşte Cerul cu Pămîntul, cel în jurul căruia se organizează întreaga Biserică şi credinţă a creştinătăţii. Ei, ce mare scofală....tot sărbători, una la naştere, alta la înviere!!!

În acest punct, mîna a rămas încleştată pe plaivaz şi refuză să mai scrie ceva! Tot ce pot să fac este să ridic în gînd o rugăciune odată cu şi pentru cei ce se pregătesc să treacă prin acest "portal" al destinului creştin, numit "Înviere", cu speranţa că Lumina pogorîtă în suflet ne va întoarce căile acestei vieţi către esenţă: Iubirea, darul identităţii Omului cu Dumnezeu!

Angelus Silesius, Călătorul Heruvimic, 167:

"Pe cît ţi-e sufletul în Dumnezeu,

Pe-atît sălăşuieşte El în tine,

Nici mai puţin şi nici mai mult,

Mă crede omule!

Căci El se-adevereşte-n tine".

Opinia Cititorului ( 19 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

  1. Daca tu nu ma iubesti dragostea mea nu poate ajunge la tine!O Fiu al Omului! Iubeste-ma ca sa te pot iubi!

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Betty Eadie, o femeie de 31 de ani, într-o experienţă de moarte clinică a simţit cum călătoreşte printr-un tunel, către o foarte strălucitoare lumină, în mijlocul căreia o aştepta un misterios bărbat: „Aceea era cea mai necondiţionată iubire pe care am simţit-o vreodată. Văzând că braţele lui sunt deschise pentru a mă primi la piept, m-am îndreptat către el şi m-am lăsat cuprinsă de ele, în timp ce murmuram continuu: «Am ajuns acasă; am ajuns acasă. În sfârşit, am ajuns acasă!» I-am simţit spiritul uriaş şi am ştiut instantaneu că am făcut dintotdeauna parte din fiinţa lui, că în realitate nu am fost niciodată despărţită de el. Şi mai ştiam totodată că merit să fiu împreună cu el, să-l îmbrăţişez. Ştiam că el îmi cunoaşte toate greşelile şi toate păcatele, dar în clipa respectivă aceasta nu conta prea mult. Nu dorea decât să mă ţină în braţe şi să-şi împărtăşească iubirea cu mine, la fel cum doream şi eu.”

      Cei care se întorc de dincolo de moarte ne spun că venim din Lumină şi Iubire. Acolo este „Acasă”, iar când venim în contact cu acea realitate pur şi simplu ştim că aşa este. Totul e atât de copleşitor de clar încât nici nu mai vrem să ne întoarcem în lume, ne trebuie un motiv foarte serios să mai facem aceasta. O facem cu gândul că este ceva temporar, însă abia aşteptăm să ne întoarcem dincolo. Dacă am trăit această experienţă facem apoi în lume ceea ce avem de făcut ca o datorie morală asumată liber faţă de acea Conştiinţă Luminoasă plină de Iubire, Înţelepciune şi Acceptare ştiind că nu ne vom putea întoarce şi rămâne cu adevărat acolo decât atunci când misiunea noastră aici va fi complet împlinită. Înainte de acest fel de experienţă nu ştiam pentru ce trăim şi chiar aveam uneori un sentiment de plictiseală, dezgust sau chiar revoltă pentru toate problemele pe care „nu noi le-am creat”. Acum ştim însă foarte bine care este realitatea, iar această cunoaştere ne însufleţeşte şi ne dă sens vieţii, dorindu-ne mult mai motivaţi decât înainte să ne împlinim menirea de fiinţe de lumină. Acum ştim că suntem copii ai lui Dumnezeu, creaţi din Lumină şi Iubire pentru Lumină şi Iubire. A fost dorinţa noastră să venim aici pentru a învăţa şi a ne desăvârşi. Este o perioadă scurtă în raport cu întreaga noastră existenţă spirituală, dar foarte necesară şi folositoare. 

      Din perspectiva de ansamblu a acestor aspecte înţelegem că Scopul Creaţiei este perfecţionarea tuturor fiinţelor şi că Lumea este doar un cadru care trebuie în mod necesar să se modifice pentru a avea noi experienţe, altfel sufletul ajungând să se plafoneze într-un „punct de vedere” foarte limitat. Formele sunt mereu în schimbare, aceasta este o lege a Creaţiei şi de aceea se spune că totul este o iluzie. Ceea ce vizează însă evoluţia spirituală este revelarea naturii esenţiale, neschimbătoare, divine, amprenta divină care există în orice aspect al Realităţii, inclusiv în noi înşine. Dacă ne ancorăm în profunzimea sufletului nostru, nu vom mai fi tulburaţi de schimbările adeseori dramatice ale vieţii, aşa cum la suprafaţa oceanelor valurile pot fi foarte mari, dar în adâncime apele sunt întotdeauna complet liniştite. 

      Devine astfel evident că a ne elibera de frica de moarte nu înseamnă în niciun caz a deveni mai puţin responsabili faţă de consecinţele acţiunilor noastre, aşa cum afirmă unii clerici care spun că fără frica de moarte devenim o pradă uşoară pentru manipularea demonilor. Frica de moarte este adeseori un instrument folosit pentru cei care nu înţeleg cu adevărat pentru ce trebuie să fii responsabil. Este ca o regulă despre care ai fost învăţat că e neapărat nevoie să o respecţi, dar nu ştii altceva decât că aşa trebuie şi că aşa e bine, altfel ajungi în iad. De fapt, a te elibera cu adevărat de frica de moarte înseamnă a înţelege că Dumnezeu este Iubire şi că noi suntem copiii lui Dumnezeu şi că este în menirea noastră să conştientizăm aceasta şi să ne comportăm ca atare.

      Este infinit mai folositor să căutăm să reparăm aici pe pământ orice act reprobabil pe care l-am săvârşit pentru că „moneda” cu care plătim aici e mult mai convenabilă. În lumea de dincolo, pentru că nu putem ascunde absolut nimic şi pentru că orice mască sau prefăcătorie dispare, adevărul iese la suprafaţă în toată goliciunea lui şi astfel umilirea şi ruşinea pe care le vom resimţi acolo sunt mult mai dureroase. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Dacă i-aţi întreba pe majoritatea celor care au trăit moartea clinică cum ar fi să descrie printr-un singur cuvânt experienţa lor, aproape cu certitudine ar spune că acest cuvânt este Iubire. Ne amintim de altfel că atunci când Iisus a fost întrebat de farisei „Care este cea mai mare poruncă ?”, El a răspuns „Să-l iubiţi pe Dumnezeu din toată inima şi cu tot sufletul şi cu toată mintea. Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă. Iar cea de-a doua este la fel de mare : Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi. Pe aceste două porunci se sprijină toată legea şi toţi profeţii.”

      Acei oameni privilegiaţi care pot arunca o privire pe tărâmul lui Dumnezeu, sunt copleşiţi de iubirea pe care o pot simţi. Acea iubire le pătrunde fiinţa şi ei se întorc înapoi dorindu-şi să împărtăşească şi altora ceea ce au descoperit. Dacă pătrundem adânc în noi putem descoperi iubirea lui Dumnezeu şi putem transforma lumea prin puterea ei. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Pace voua!

    Asta ar trebui sa fie urarea pe buzele crestinilor ,in zilele astea, iar nu "Paste Fericit!", in zilele saptamanii patimilor!

    Pe de alta parte, nu numai BOR nu e la inaltimea momentului, din moment ce in toata Europa se constata o indiferenta tot mai mare fata de cele sfinte...  

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Incorect articol si asta am mai spus dar repet incorect. Cum se poate nu explica. Sa vedem de ce domnul ziarist ataca Sfanta Biserica. Motivele trebuie cunoscute dar se banuiesc.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Incorecta opinie si asta am mai spus dar repet incorecta. Cum se poate nu explica. Sa vedem de ce domnul Cristi ataca domnul ziarist. Motivele trebuie cunoscute dar se banuiesc.

      E simplu ce-ai facut, dar puteai si mai usor: Huo, minti, las' ca stiu eu!... 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Când va avea loc învierea? Biblia a prezis că învierea la viață în cer avea să aibă loc în timpul prezenței lui Isus, care a început în 1914 (1 Corinteni 15:21-23). Învierea la viață pe pământ va avea loc în timpul Domniei de O Mie de Ani a lui Isus Cristos, când pământul va fi transformat în paradis (Luca 23:43; Revelația 20:6, 12, 13).

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Deci nu se poate spune ca anonimul intelege ceva. Ziaristul a fost atacat pentru ca incorect. Asta este clar chiar si pentru anonim. Daca nu atunci cu atat mai rau pentru ca nu intelege.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Nu te poti abtine nici in ajun de Paste?

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Mesajele 2.1 si 2.4 nu apartin cititorului Cristi C.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Nu nu

      Intrebarea este de ce nu te abtii tu sa mai postezi aberatii furind semnaturile altora? 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Unii asa isi castiga existenta, vanzand prin targuri..cand li se da voie...M-am impreietenit cu mai multi vanzatori ambulanti si artisti...nu o duc bine deloc ...asa ca eu cumpar de fiecare data cate ceva de la ei ca sa ii ajut astfel....si fac si mici bucurii celor dragi...

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Mesajul 3 nu apartine cititorului Silvia.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      U ii asa isi castiga existenta facand pe postacii... cand li se da voie. M-am imprietenit cu unii si stiu care sunt ei ca niste vanzatori ambulanti de fiecare data vin si nu vand nimica.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Fiika mia, esti cam dusă cu capul!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Mesajul nr.3 apartine Silviei.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Inseamna ca Silvia este Penelope. Atunci cine este Anonimul? Va arde de glume, ai?

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Mesajul 3.6 nu apartine cititorului Silvia.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Ba da. Ba nu.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

Gala BURSA 2019
Gala BURSA 2019

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatTMPS