În plin sezon de modificări legislative din partea Ministerului Finanţelor, reglementarea sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2025 s-a lăsat aşteptată, potrivit unui comunicat EY emis redacţiei. Dacă anul trecut aveam reglementarea legală a sistemului de raportare la 30 iunie, încă din 18 iulie, anul acesta cadrul legal pentru această raportare (Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 1194) a fost publicat în Monitorul Oficial abia în 5 august, iar formatele prin intermediul cărora se poate face raportarea au apărut pe website-ul ANAF pe 6 august.
Sistemul de raportare la 30 iunie este o cerinţă cu tradiţie în România. Începând cu anul 2021, s-a restrâns domeniul de aplicare, fiind relevantă doar pentru entităţile care în anul precedent au raportat o cifră de afaceri mai mare de 1 milion de euro. Pentru anul acesta, termenul de depunere la ANAF a raportărilor contabile la 30 iunie pentru entităţile care aplică reglementările contabile conforme cu OMFP 1802/2014 şi pentru cele care aplică reglementările contabile conforme cu OMFP 2844/2016 este 18 august 2025.
Potrivit sursei, aşadar, deşi proiectul de ordin a fost comunicat la începutul lunii iulie, publicarea în Monitorul Oficial a fost mult întârziată, creând dificultăţi practice pentru entităţile raportoare. Acestea sunt obligate să raporteze date financiare complexe (inclusiv situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, contul de profit şi pierdere şi alte date informative) destinate, în principal, instituţiilor statului. Formatul de raportare este similar situaţiilor financiare anuale, iar legislaţia prevede necesitatea aprobării şi semnării acestor raportări atât de către persoana care le-a întocmit, cât şi de către reprezentantul legal al entităţii (administratorul sau persoana ce are obligaţia gestionării entităţii). În fapt, anul acesta, entităţile au doar 7 zile lucrătoare pentru a definitiva raportările şi a obţine aprobările şi semnăturile necesare - un interval foarte scurt având în vedere că suntem în luna august, în plin sezon al concediilor de odihnă. Pentru viitor, ar fi de dorit ca cerinţa acestei raportări, care are o complexitate ridicată, să fie reglementată cu aplicabilitate generală (pentru a nu mai fi necesare reglementări specifice în fiecare an), iar termenul de raportare să fie stabilit la sfârşitul lunii septembrie, după perioada concediilor de odihnă. Astfel, entităţile raportoare ar avea posibilitatea să pună la punct un proces structurat de raportare care să permită analizarea informaţiilor şi revizuirea corespunzătoare a raportărilor pentru a se asigura calitatea informaţiilor şi obţinerea tuturor aprobărilor solicitate de lege.
Autorităţile motivează cerinţa de raportare prin dorinţa de a obţine date contabile mai frecvente, utile în supravegherea stării de sănătate a economiei. Ministerul Finanţelor urmăreşte astfel să detecteze mai rapid eventuale dezechilibre, pierderi sau riscuri sistemice din mediul de afaceri românesc.
În contextul analizei datelor ce trebuie raportate, ne-a atras atenţia similitudinea între nivelul detaliilor incluse în raportarea contabilă şi solicitările de informaţii transmise de ANAF către contribuabilii mari şi mijlocii în cursul lunii iulie. Astfel, o serie de entităţi din categoria entităţilor mijlocii şi mari au primit în cursul lunii iulie solicitări de a comunica către autorităţile fiscale date cu privire la cheltuielile cu diverse tipuri de servicii (de exemplu, cheltuielile de management, cheltuielile cu servicii de consultanţă, cheltuielile cu redevenţele, cheltuielile cu dobânzile etc.) detaliind sumele aferente tranzacţiilor cu părţi afiliate. Aceste date au fost solicitate pentru perioada 2020 - 2024. Detalii similare sunt solicitate de asemenea în formatul de raportare al contului de profit şi pierdere la 30 iunie 2025.
Conform comunicatului, atragem atenţia asupra importanţei acurateţii datelor financiar-contabile raportate având în vedere focusul actual al autorităţilor pe colectarea de informaţii cu scopul fundamentării unor analize de risc fiscal detaliate şi echitabile. Clasificarea corespunzătoare a diverselor tipuri de cheltuieli devine foarte importantă atât pentru cerinţele contabile (imaginea fidelă a raportărilor contabile), cât şi pentru determinarea corectă a indicatorilor de risc ce pot fi calculaţi în baza datelor financiar-contabile raportate. Prin urmare, recomandarea noastră este ca entităţile raportoare să ia toate măsurile pentru prezentarea corectă şi completă a informaţiilor solicitate de către autorităţi prin raportările semestriale.
Prezentarea datelor informative trebuie atent analizată având în vedere posibilele analize şi corelaţii pe care le pot face autorităţile pe baza acestor date. Un exemplu care ne-a atras atenţia în practică este obligativitatea detalierii în raportările contabile a sumelor reprezentând cheltuieli efectuate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, precum şi a cheltuielilor de inovare. Această prezentare poate fi corelată cu informaţiile analizate în măsura în care societatea decide să aplice facilităţi fiscale disponibile pentru contribuabilii care desfăşoară activitate de cercetare-dezvoltare.
În concluzie, Raportarea semestrială este nu doar o obligaţie legală, ci şi o oportunitate de analiză internă şi repoziţionare strategică, în general, mai ales într-un an în care presiunile fiscale sunt în creştere, iar reformele anunţate pentru 2026 vor influenţa major deciziile de business. De aceea, apreciem că este importantă alinierea cerinţelor şi termenelor de raportare astfel încât entităţile raportoare să aibă un termen suficient pentru pregătirea şi depunerea acestor raportări.
Opinia Cititorului