Crypto

ISTORICUL PRIVATIZĂRII ÎN ROMÂNIAIntrarea capitalului privat în companiile româneşti (1)

Mircea Ursache
Ziarul BURSA #Companii / 22 ianuarie

Mircea Ursache

Anul 1990 a găsit România, pe lângă un centralism decizional total în economie de o dependenţă faţă de CAER şi de angajamentele faţă de creditorii internaţionali (absolut absurd, deşi nimeni nu impunea ritul decis de conducerea comunistă).

Nu vreau să fac nici cel mai mic comentariu politic privind anul 1990, aşa că am să mă rezum la a cita: "viaţa publică românească este rodul rostogolirii democraţiei comuniste în societatea post-decembristă, perioadă în care s-au edificat toate instrumentele începutului capitalist în Romania". (Soluţia crizei-Make,ed.RAO, 2015).

Economia românească producea, până la momentul decembrie 1989, preponderent pentru export, pentru "valută cu orice preţ", reglajul de competitivitate, valută versus lei, intern versus extern făcându-se la nivelul "Planului Naţional Unic de Dezvoltare Economico-Socială a Republicii Socialiste România". La această stare s-a adăugat imediat, din ianuarie 1990, rejectarea structurilor comuniste, chiar şi a celor ce trebuiau reorganizate, în paralel cu un proces de autodistrugere generat de entuziasmul popular. Vidul de putere şi paralizia instituţiilor statului s-au manifestat încă mult timp (1990-1991). Aceasta a fost perioada de fapt, a începutului dezordinii în economie, a experimentelor în management, care mai de care lipsită de sens, de performanţă sau de perspectivă. Foarte grav a fost însă mesajul transmis potenţialilor investitori sau cumpărători ai activelor statului român în procesul de privatizare. Practic, investitorii au fost îndemnaţi să vină în România şi să cumpere fier vechi chiar prin vocea Primului Ministru de la acea vreme. Mesajul acesta antiromânesc şi hazardat a rămas însă fără repercursiuni faţă de cei ce l-au promovat, dar ca reacţii în rândul celor ce îşi propuneau să achiziţioneze societăţi comerciale în România, astfel încât investitori instituţionali, cu poziţii economice importante în lume au lăsat locul multor aventurieri, fără experienţă sau fără interes în a face funcţionale activele statului.

Aşa am ajuns în situaţia de a apela la adevărul din proverbul evreiesc care spune că "atunci când nu găseşti prinţese să dansezi cu servitoarele".

Intrarea, în 1990, a aşa-zisului capital privat în acţionariatul companiilor româneşti (30% prin programul de privatizare în masă în cadrul a cinci fonduri ale proprietăţii private, ulterior transformate în societăţi de investiţii financiare) nu a schimbat cu nimic managementul exclusiv al statului şi nu a adus niciun leu pentru capitalizarea acestora (s-a realizat doar un transfer de proprietate contabil prin care suma trecută în proprietatea privată însemnând astăzi echivalentul a 1,6 miliarde euro era radiată din proprietatea statului).

În fiecare zi ne întâlnim în spaţiul public cu cei ce pun etichete pe produsul "privatizare" în România. Eu nu am pretenţia, chiar şi după volumul uriaş de informaţii pe care îl deţin, că aş fi cel mai nimerit istoric al privatizărilor, dar nu sunt nici invalid al acestora (parafrază după Neagu Djuvara) aşa cum, din păcate, sunt unii dintre cei ce fac parte din corul de analişti care se cred istorici ai acestui proces.

Primul pas în vederea privatizării a fost reprezentat de adoptarea Legii nr. 15/1990, prin care fostele întreprinderi de stat au fost transformate în societăţi comerciale sau regii autonome.

Privatizarea propriu-zisă a fost iniţiată în baza Legii nr.58/1991, conform căreia atribuţia de privatizare a societăţilor comerciale aflate în proprietatea statului revenea unei instituţii specializate, nou create - Fondul Proprietăţii de Stat (FPS). Participaţiile statului la societăţile comerciale constituite în baza Legii nr. 15/1990 erau transferate, în proporţie de 30% către cele 5 fonduri regionale ale proprietăţii private (FPP-uri, ulterior SIF-uri), restul de 70% rămânând în proprietatea statului şi trecând în gestiunea FPS.

Astfel, toţi cetăţenii români care pănă la data de 31 decembrie 1990 împliniseră vârsta de 18 ani, au primit gratuit, în prima etapă a privatizării, carnete cu certificate de proprietate, fiecare în valoare totală de 25.000 lei.

În a doua etapă, cu respectarea prevederilor Legii nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare, toţi cetăţenii români, care până la data de 31 decembrie 1995 împliniseră vârsta de 18 ani şi care nu şi-au transformat, din proprie iniţiative, certificatele de proprietate primite în prima etapă în acţiuni, au primit gratuit cupoane nominative de privatizare, fiecare în valoare de 975.000 lei, pe care le puteau subscrie fie la una din societăţile din portofoliul FPP-urilor, fie direct la FPP-uri.

Conform prevederilor art 4 alin (1) din Legea nr. 133/1996, "cetăţenii care au primit personal certificate de proprietate în temeiul Legii nr. 58/1991 şi care au participat cu unul sau mai multe astfel de certificate de proprietate la procesele de privatizare iniţiate şi concretizate în temeiul Legii nr. 55/1995, sunt îndreptăţiţi să primească, cu titlu de dividende, sub formă de acţiuni, cotă-parte din veniturile cuvenite Fondurilor Proprietăţii Private până la 31 martie 1996, rezultate din dividendele încasate sau de încasat de la societăţile comerciale arondate, inclusiv cele rezultate din utilizarea acestor dividende, precum şi cele rezultate din vânzările de acţiuni din cota aferentă fondurilor".

Cota parte care a fost distribuită cetăţenilor români îndreptăţiţi, sub formă de acţiuni cu titlu de dividende, a reprezentat diferenţa dintre veniturile Fondurilor Proprietăţii Private, potrivit art. 4 alin (1) din Legea 133/1996 şi totalul cheltuielilor de funcţionare ale Fondurilor Proprietăţii Private de la înfiinţare pănă la data de 31 decembrie 1996.

Corespunzător sumelor astfel determinate, societăţile de investiţii financiare au emis şi distribuit acţiuni în favoarea beneficiarilor legali.

Astfel, persoanele îndreptăţite au primit acţiuni şi la fostele FPP-uri (actuale SIF-uri), rezultând aşa numitele acţiuni reziduale.

Societăţile de Investiţii Financiare (SIF-uri) s-au înfiinţat în anul 1996 ca societăţi (comerciale) pe acţiuni, în baza Legii 133/1996 privind transformarea Fondurilor Proprietăţii Private (FPP) şi au ca scop efectuarea de investiţii colective, plasând resursele băneşti în instrumente financiare lichide şi operând pe principiul diversificării riscului şi administrării prudenţiale.

Dată fiind natura dublă a SIF-urilor, respectiv organisme de plasament colectiv de tipul AOPC organizate ca societăţi de investiţii de tip închis şi societăţi (comerciale) ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, societăţile de investiţii financiare se supun dispoziţiilor special statuate prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare şi prin reglementările emise în aplicarea acesteia, precum şi prevederilor generale ale Legii 31/1990 R şi ale reglementărilor contabile naţionale şi comunitare.

La acest moment, la nivelul UE nu există prevederi care să reglementeze activitatea organismelor de plasament colectiv altele decât OPCVM-urilor (AOPC-urile conform legislaţiei din România), normele europene în acest domeniu axându-se pe reglementarea activităţii administratorilor unor astfel de organisme nearmonizate, respectiv Directiva nr. 61/2011/UE privind administratorii Fondurilor de Investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2003/41/CE si 2009/65/CE şi a Regulamentelor (CE) nr. 160/2009 şi (UE) nr. 1095/2010 (DAFIA).

O caracteristică importantă a SIF-urilor este gradul mare de dispersie a acţionariatului, fiecare dintre ele având, în prezent, un număr de acţionari, persoane fizice şi juridice, cuprins între 5-8 milioane.

SIF-urile se regăsesc în cele mai multe dintre portofoliile deţinute de BVB de către investitori locali sau străini, instituţionali sau de retail. Pentru acest motiv, evenimentele corporative şi legislative cu impact asupra valorii acţiunilor SIF generează în majoritatea situaţiilor o creştere a volatilităţii preţurilor şi lichidităţii acestora, care adesea se transmite asupra celorlalţi emitenţi.

(Va urma)

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Crypto

Supliment dedicat pieţei monedelor digitale
Dezbaterea online “Exporturile, în primul rând!”
BTPay
Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
BITCOIN ROMANIA

Curs valutar BNR

02 Mar. 2021
Euro (EUR)Euro4.8747
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.0535
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.4161
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6329
Gram de aur (XAU)Gram de aur225.4539

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Hidroelectrica
Concurs de idei de afaceri inovative ”Money is Funny” – ÎNSCRIERI
www.hipo.ro
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro