LIVE TEXT: Astăzi are loc conferinţa "Codul Insolvenţei” - ediţia a XII-a -

Actualizare - Cătălin-Andrei Dascăl, UNPIR: ”Suntem datori să încercăm concordatul preventiv”

Întrebarea dacă concordatul preventiv este o soluţie reală sau doar amână falimentul nu ar trebui să existe, conform opiniei domnului Cătălin-Andrei Dascăl, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), care menţionează: ”De ce trebuie să ne punem această întrebare? Dacă un pacient merge la medic, ne întrebăm dacă să-l tratăm pentru că s-ar putea să nu dea rezultate tratamentul? Trebuie să încercăm, suntem datori să încercăm. Dacă există acest concordat sau orice altă procedură de prevenire a insolvenţei, chiar şi o procedură de insolvenţă cu reorganizare, de ce să nu încercăm să salvăm ceva? Avem o datorie faţă de compania în cauză, să încercăm. Nu facem altceva decât să-i dăm o şansă, a doua şansă, pentru că prima a plecat. Este clar că nu se va întâmpla ceva rău. Putem să avem succes sau insucces. Dacă avem insucces, ajungem în faliment. Nici falimentul nu trebuie privit ca o dramă majoră, pentru că în spatele acelei companii, dacă există active, ele vor fi vândute, vor avea în continuare o utilitate economică. Un alt investitor fie îi va schimba destinaţia, fie îi va continua destinaţia, dar ea va funcţiona, nu va dispărea”.

(V.R.)

---

Actualizare - Gabriela-Corina Ene, membru al Comisiei Juridice, de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor: "Tunurile financiare date statului nu au fost posibile decât sub supravegherea ANAF”

Statul are toate instrumentele necesare să intervină la timp în procedurile de insolvenţă, a afirmat deputatat Gabriela-Corina Ene, membru al Comisiei Juridice, de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor.

Domnia sa a precizat: „Din practica mea, acele tunuri, ţepe date statului nu au fost posibile decât sub supravegherea ANAF. Mă uitam la cifrele din creanţele ANAF-ului şi îmi era greu să le includ în tabel, deoarece erau cu multe zerouri, şi mă întrebam cum s-a ajuns la această situaţie. Sunt cazuri bătătoare la ochi, care ridică semne de întrebare, iar problema cea mai mare este privind modul cum se aplică legea de către instituţiile puiblice. De aceea, consider că problema privind firmele care au produs găuri la stat este chiar la stat. În consecinţă, noi, ca legiuitori, trebuie să ne asigurăm că legile sunt puse în aplicare în mod corect de către instituţiile statului, fără excepţii de la aplicare. Când sunt situaţii de reorganizare judiciară, statul şi creditorii trebuie să fie parteneri în această procedură, pentru că din faliment nu are nimeni de câştigat mai mult. O reorganizare este benefică pentru toţi, chiar dacă nu acoperă integral creanţele din tabloul de creanţe. Ideal ar fi prevenţia sau concordatul înainte, dar este necesar să se schimbe percepţia şi să avem mai multe proceduri de reorganizare pentru firmele care trec prin această situaţie şi aduc plusvaloare societăţii”.

Gabriela-Corina Ene s-a referit şi la răspunderea administratorului companiei, iar în opinia domniei sale, "Executivul şi-a dorit, probabil, să se protejeze mai bine”.

Doamna deputat a adăugat: "Numai că este dificil astăzi, pentru că nu văd un lucru bun în a pedepsi greşeala unui administrator, în a merge după cel care a greşit din punct de vedere al managementului. Ar trebui să pedepsim fraudele, reaua intenţie, nu greşeala unei persoane care nu a avut un management foarte bun sau a fost lovită de factori externi care au adus situaţia de imposibilitate de plată. Ar trebui să corectăm situaţia şi să facem prevenţie pentru stat, astfel încât să ne asigurăm că persoanele care se gândesc cu rea intenţie şi fac afaceri pentru a frauda statul sau alţi parteneri de afaceri sunt sancţionate, nu să pedepsim omul care a greşit prin decizii de management”.

(G.M.)

---

Actualizare - Simona Miloş, preşedintele INPPI: "Insolvenţa este un mecanism de ordine”

Într-o economie de piaţă funcţională, insolvenţa este un mecanism de ordine, subliniază Simona Miloş, preşedintele Institutului Naţional de Pregătire a Practicienilor în Insolvenţă (INPPI). Domnia sa a explicat: "În ultimele luni, în discursul public din România a apărut tot mai frecvent o idee care merită analizată cu atenţie: aceea că procedura insolvenţei ar fi, în esenţă, un mecanism prin care companiile încearcă să evite plata obligaţiilor fiscale. Că procedurile de restructurare preventivă sunt doar o amânare a falimentului. Mesajul apare în declaraţii ale autorităţilor fiscale, în intervenţii ale unor membri ai guvernului şi, uneori, chiar în dezbaterea publică mai largă.

Cred că este util să privim această idee cu prudenţă, nu pentru că abuzurile nu ar exista. În orice sistem juridic există situaţii patologice. Doar că reducerea unui fenomen complex - cum este insolvenţa - la o singură explicaţie riscă să deformeze realitatea economică şi juridică pentru care acest mecanism a fost reglementat.

Înainte de orice altă discuţie, trebuie să ne reamintim un lucru simplu: insolvenţa nu este momentul în care apar problemele unei companii. Insolvenţa este momentul în care aceste probleme devin imposibil de gestionat în afara unui cadru juridic concursual şi colectiv”.

Insolvenţa opreşte competiţia individuală a creditorilor pentru activele debitorului şi creează un cadru în care aceste active pot fi valorificate într-un mod care maximizează valoarea economică, precizează Simona Miloş. Aceasta arată că, atunci când discutăm despre raportul dintre stat şi procedura insolvenţei, nu trebuie să omitem faptul că statul nu este un creditor obişnuit. Statul, prin autoritatea fiscală, este singurul creditor care are acces permanent la informaţiile economice ale contribuabililor. Declaraţiile fiscale şi raportările periodice oferă autorităţilor fiscale o imagine constantă asupra evoluţiei situaţiei financiare a unei companii, arată Simona Miloş, adăugând: "Pe lângă această poziţie informaţională privilegiată, statul dispune şi de instrumente administrative directe de constrângere: executare silită, popriri, măsuri asigurătorii.

Creditorii comerciali nu au aceste instrumente. Furnizorii, partenerii contractuali sau chiar instituţiile financiare descoperă, de regulă, deteriorarea situaţiei financiare a unui debitor abia atunci când aceasta devine vizibilă în relaţiile comerciale”.

Dacă statul este creditorul care vede primul deteriorarea situaţiei financiare a unei companii şi dacă dispune de cele mai puternice instrumente de intervenţie, atunci cum ajung unele societăţi să acumuleze datorii bugetare foarte mari înainte de deschiderea procedurii de insolvenţă?, întreabă specialistul, precizând: "Dacă intervenţia creditorului bugetar ar avea loc sistematic într-un stadiu incipient al deteriorării financiare, acumularea unor datorii fiscale masive ar deveni, probabil, mult mai puţin frecventă. Această discuţie devine cu atât mai relevantă dacă privim evoluţiile de la nivel european.

La nivelul Uniunii Europene, reforma recent adoptată privind armonizarea anumitor aspecte ale legislaţiilor de insolvenţă pleacă de la o premisă diferită. Insolvenţa nu este privită ca o zonă a suspiciunii permanente, ci ca un mecanism economic necesar pentru funcţionarea pieţei interne.

Accentul este pus pe eficienţă, previzibilitate şi pe conservarea valorii economice. Proceduri precum pre-pack sunt gândite tocmai pentru a permite transferul rapid al afacerilor viabile şi pentru a evita pierderea valorii economice. Totodată, acele instrumente de avertizare timpurie au fost gândite la nivel european pentru a preveni intrarea in insolvenţă, prin crearea unor mecanisme de diagnosticare a dificultăţilor dar, mai ales prin crearea unui suport şi a unui acces gratuit la consultanţă şi la cadrele de restructurare preventivă”.

(E.O.)

---

Ziarul BURSA organizează, în parteneriat cu Institutul Naţional de Pregătire a Practicienilor în Insolvenţă (INPPI) şi Institutul Naţional Pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor (INPPA), a XII-a ediţie a conferinţei "Codul Insolvenţei”, în data de 23 martie 2026, începând cu ora 10:00, la JW Marriott Bucharest Grand Hotel, sala Constanţa.

Participarea la lucrările conferinţei se înscrie în formarea profesională continuă a practicienilor în insolvenţă cu un număr total de 6 puncte aferent orelor de dezbateri şi prezentări (pentru membrii UNPIR), cât şi a avocaţilor cu un număr total de 6 puncte aferent orelor de dezbateri şi prezentări (pentru membrii INPPA).