ONU avertizează: Criza globală a apei depăşeşte punctul fără întoarcere

După decenii de supraexploatare, poluare şi presiuni climatice constante, planeta a intrat într-o nouă etapă critică în gestionarea resurselor de apă: „falimentul hidric global”. Cantităţile de apă din râuri, lacuri şi straturi acvifere se epuizează într-un ritm mai rapid decât capacitatea naturii de a le reface, arată un raport recent al Organizaţiei Naţiunilor Unite, citat de AFP. Potrivit cercetătorilor ONU, conceptele consacrate precum „stres hidric” sau „criză a apei” nu mai reflectă gravitatea situaţiei actuale. „Aceşti termeni au fost formulaţi ca avertismente pentru un viitor încă evitabil. Între timp, lumea a intrat într-o nouă fază”, se arată în raportul Institutului Universităţii Naţiunilor Unite pentru Apă, Mediu şi Sănătate.

Pentru a descrie noua realitate, autorii raportului propun termenul de „faliment hidric”, definit ca o situaţie în care consumul de apă, pe termen lung, depăşeşte capacitatea de regenerare a resurselor şi provoacă daune ecosistemelor atât de severe încât nivelurile anterioare nu mai pot fi restabilite într-un interval rezonabil. Această degradare se manifestă deja prin retragerea accelerată a marilor lacuri, dar şi prin creşterea numărului de râuri importante care, în anumite perioade ale anului, nu mai ajung să se verse în mare. Zonele umede, esenţiale pentru biodiversitate şi reglarea ciclului apei, dispar într-un ritm alarmant. Aproximativ 410 milioane de hectare - o suprafaţă comparabilă cu cea a Uniunii Europene - au fost pierdute la nivel global în ultimii 50 de ani.

• Pânze freatice în declin şi oraşe la limita „Zilei Zero”

Un alt indicator al falimentului hidric este starea rezervelor subterane. Aproximativ 70% dintre principalele pânze freatice utilizate pentru alimentarea cu apă potabilă şi pentru irigaţii se află într-un declin structural pe termen lung. În acelaşi timp, crizele de tip „Ziua Zero” - momentul în care cererea de apă depăşeşte complet resursele disponibile - devin tot mai frecvente. În astfel de situaţii, autorităţile sunt nevoite să închidă robinetele şi să introducă raţionalizări drastice ale consumului, în special în marile oraşe.

• Schimbările climatice accelerează colapsul

Schimbările climatice amplifică aceste presiuni, avertizează ONU. De la începutul anilor 1970, planeta a pierdut peste 30% din masa glaciară mondială, iar diminuarea zăpezilor sezoniere afectează direct sursele de apă de care depind sute de milioane de oameni. „Consecinţele sunt vizibile pe fiecare continent locuit, chiar dacă nu toate ţările se confruntă, individual, cu o penurie severă de apă”, a explicat pentru AFP Kaveh Madani, specialist în ştiinţele mediului şi unul dintre autorii raportului. Madani avertizează că numeroase sisteme hidrice au intrat deja într-o stare de faliment şi că este necesară o revizuire radicală a politicilor publice privind gestionarea apei. „Să recunoaştem această realitate dură acum, înainte de a provoca daune ireversibile”, a subliniat el. Raportul, bazat pe date existente şi pe o versiune evaluată prin proceduri de tip peer-review, transmite un mesaj dur şi fără echivoc. „Criza globală a apei a ajuns la un punct fără întoarcere”, a declarat Tim Wainwright, director general al organizaţiei nonguvernamentale WaterAid.

• Rezerve din partea unor cercetători

Deşi raportul a fost salutat de o parte a comunităţii ştiinţifice pentru faptul că aduce problema apei în prim-planul dezbaterii globale, unii cercetători care nu au fost implicaţi în elaborarea sa avertizează că situaţia diferă considerabil de la o regiune la alta. Aceştia susţin că o etichetă globală precum „faliment hidric” riscă să umbrească progresele locale realizate în anumite zone prin politici eficiente de conservare şi management durabil al resurselor de apă.