Patru ani de război: pierderi umane, teritorii disputate şi economie sub presiune

Bilanţul războiului din Ucraina, astăzi, la patru ani de la declanşarea conflictului respectiv, cuprinde pierderi umane, migraţie masivă, contracţie economică şi degradarea infrastructurii critice.

Cea mai importantă dintre toate cele de mai sus o reprezintă dimensiunea umană. Potrivit Misiunii ONU pentru Monitorizarea Drepturilor Omului în Ucraina (HRMMU), până la 31 ianuarie 2026 au fost constatate 15.172 de decese în rândul civililor şi 41.378 de răniţi.

ONU avertizează că în anul 2025 s-a înregistrat o creştere accentuată a victimelor civile, în special din cauza dronelor cu rază scurtă, care au extins pericolul direct asupra zonelor rezidenţiale. Datele ONU reflectă exclusiv cazurile confirmate, ceea ce sugerează că amploarea reală a pierderilor este probabil mai ridicată.

Estimările privind pierderile militare, deşi sunt controversate prin prisma surselor care le furnizează, arată însă că avem de-a face cu sute de mii de morţi şi răniţi, atât pentru o tabără, cât şi pentru cealaltă. Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale (CSIS) estima la începutul anului 2026 că Federaţia Rusă are aproximativ 1,2 milioane de victime militare (morţi, răniţi, dispăruţi), inclusiv 325.000 de decese, în timp ce Ucraina număra între 500.000 şi 600.000 de victime, cu până la 100.000-140.000 de morţi. Presa americană a subliniat însă că, menţinându-se ritmul actual al luptelor, pragul simbolic al „aproape 2 milioane de victime militare cumulate” devine o proiecţie plauzibilă, nu o exagerare retorică.

Pe lângă aceasta, războiul a cauzat o deplasare fără precedent a populaţiei civile din Ucraina. Potrivit datelor ONU, aproximativ 10 milioane de ucraineni trăiesc departe de casele lor, dintre care circa 5,9 milioane sunt refugiaţi externi, iar aproximativ 3,7 milioane sunt strămutaţi intern. UNICEF estimează că peste 2,5 milioane de copii rămân strămutaţi, expuşi instabilităţii educaţionale, riscurilor psihologice şi precarităţii sociale. În interiorul Ucrainei, strămutarea nu înseamnă salvare deplină. Organizaţii precum Norwegian Refugee Council avertizează că milioane de familii trăiesc în condiţii fragile, dependente de ajutor umanitar insuficient, în timp ce infrastructura civilă continuă să fie ţinta atacurilor. HRMMU semnalează degradarea serviciilor esenţiale, cum ar fi energia, apa şi încălzirea, ceea ce are un impact direct asupra sănătăţii publice, mai ales în sezonul rece.

Teritorial, dinamica rămâne una paradoxală. Analizele media internaţionale arată că Rusia a atins un maxim de control în primăvara lui 2022, urmat de retrageri şi stabilizări ale frontului. La finalul anului 2025 - începutul anului 2026, au fost consemnate câştiguri teritoriale lente, locale, obţinute cu costuri enorme. Narativul „avans minim, pierderi maxime” revine constant în sintezele întocmite de Associated Press, Financial Times şi alte publicaţii europene. Cu toate acestea, Al Jazeera constata ieri că Federaţia Rusă, de la ocuparea a 26% din teritoriul ucrainean în martie 2022, a ajuns la finalul lui 2025 la numai 19,3%.

La acest bilanţ se adaugă şi impactul economic. Banca Mondială, Comisia Europeană şi guvernul ucrainean au estimat costurile reconstrucţiei la sute de miliarde de dolari, iar tendinţa este ascendentă pe măsură ce distrugerile continuă. Economia ucraineană a suferit în 2022 o contracţie istorică de aproximativ 30% din PIB (conform estimărilor Băncii Mondiale), urmată de reveniri parţiale fragile, constant ameninţate de atacurile asupra infrastructurii energetice şi logistice. Industria grea, agricultura, transporturile şi sectorul energetic funcţionează, de asemenea, sub constrângeri extreme.

Energia a devenit un câmp de luptă strategic pentru Federaţia Rusă, încă de la începutul conflictului din Ucraina. ONU şi instituţiile europene au descris campaniile aeriene ruseşti drept o formă de „weaponising winter” (n.red. - iarna transformată în armă), vizând sistematic capacităţi de producţie şi distribuţie a energiei electrice şi termice. HRMMU arată că Ucraina a intrat în iarna 2025-2026 cu un deficit structural major de capacitate energetică, comparativ cu necesarul de vârf (11 gigawaţi producţie faţă de 18 gigawaţi necesari în timpul iernii), ceea ce a generat pene extinse, perturbări industriale şi presiuni asupra populaţiei civile.

În paralel, Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) observă o diversificare a ţintelor de către Federaţia Rusă către infrastructura de apă şi căile ferate din Ucraina, semn că presiunea militară urmăreşte paralizarea funcţională a economiei şi mobilităţii interne.

Agricultura, pilon tradiţional al exporturilor ucrainene, a fost grav afectată de ocuparea terenurilor, minare, distrugerea silozurilor şi blocaje logistice. Costurile globale au fost resimţite în volatilitatea pieţelor cerealelor, cu ecouri în inflaţia alimentară europeană din primii ani ai conflictului. Lanţurile de aprovizionare, transportul maritim la Marea Neagră şi asigurările de risc au devenit variabile geopolitice.

Europa suportă, la rândul ei, costuri economice indirecte.

Criza energetică declanşată în 2022 a accelerat diversificarea surselor, investiţiile în gaze naturale lichefiate (LNG) şi în capacităţi de producţie din surse regenerabile, dar la preţuri ridicate pentru industrie şi consumatori. Bugetele publice au fost tensionate de sprijinul militar, financiar şi umanitar acordat Ucrainei, iar disputele privind sancţiunile reflectă tensiunea dintre solidaritatea strategică şi presiunile economice interne. Presa occidentală a relatat frecvent confruntările politice generate de veto-uri şi condiţionări legate de energie şi comerţ.

Pentru Ucraina, războiul este simultan o criză militară, umanitară şi economică. Populaţia se contractă, investiţiile private rămân limitate de risc, iar reconstrucţia este amânată de incertitudinea securitară. Estimări demografice citate în presa europeană sugerează că, în absenţa stabilizării, populaţia ar putea scădea dramatic până la jumătatea secolului, amplificând deficitul de forţă de muncă şi presiunile asupra sistemelor sociale.

După patru ani, imaginea de ansamblu este cea a unui conflict care continuă, momentan fără nicio soluţie de pace. Pierderile umane cresc, infrastructurile sunt deteriorate, economiile sunt adaptate la instabilitate, iar milioane de oameni rămân captivi între exil, strămutare şi incertitudine.