Scenariul: „Când se rupe amortizorul chinezesc”

• Parametrii de pornire (valori reale, T1 2026)

China importă 5,4 milioane de barili/zi prin Hormuz^¹, iar importurile prin strâmtoare au căzut la circa 222.000 de barili/zi în aprilie^² - o prăbuşire de peste 95%. Datoria guvernamentală era la 68,5% din PIB în 2025, cu proiecţie Moody's spre 82,4% în 2027^³.

China avea, la 2 martie 2026, circa 1,39 miliarde de barili de petrol în stocare, echivalentul a aproximativ 120 de zile de import net de ţiţei, potrivit Columbia Center on Global Energy Policy, care citează Kayrros⁴.

Azi suntem în ziua a 62-a de conflict.

Armistiţiul din 8 aprilie este fragil, iar negocierile sunt blocate tocmai pe chestiunea Strâmtorii Hormuz⁵.

• Mecanismul de rupere

Dacă blocada devine persistentă, lanţul de transmisie arată astfel: energia scumpă generează inflaţie a inputurilor industriale, marjele se comprimă, profiturile scad, veniturile fiscale se reduc, deficitul bugetar creşte, guvernul emite obligaţiuni suplimentare, absorbţia internă este suprasolicitată, randamentele urcă, costul mediu al datoriei depăşeşte ritmul de creştere nominală, iar dinamica datoriei iese din zona „tensionată, dar administrabilă”.

Pragul numeric critic este relaţia dintre creşterea nominală şi costul finanţării. Valorile actuale oferă o marjă de siguranţă de circa 4 puncte procentuale - creştere nominală de 7-8% faţă de un cost mediu al datoriei de 3-3,5%.

Marja se rupe când energia scumpă reduce creşterea cu 1,5-2 puncte, inflaţia inputurilor urcă randamentele cu 0,5-1 punct, iar emisiunile suplimentare mai adaugă 0,5-1 punct.

La acel moment, g ≈ r.

Nu e încă criză, dar Moody's nu mai poate justifica perspectiva „stabilă”. Modelele standard estimează o reducere de 0,5% din PIB pentru o creştere de 25% a preţului petrolului, iar preţul a urcat uşor spre 100 de dolari/baril⁶.

Citeşte Cum de a ridicat Moody's perspectiva Chinei, în pofida şocului energetic legat de războiul din Iran?

Scenariul A - Şocul tranzitoriu (baza Moody's)

Armistiţiul se consolidează în mai-iunie 2026. Hormuzul se redeschide treptat. Rezervele strategice au absorbit şocul fără emisiuni masive de urgenţă. Creşterea T2 coboară la 4-4,5%, dar revine spre 5% în T3. Randamentele suverane rămân sub 4%. Datoria urcă spre 75% din PIB, nu 82%. Predicţie testabilă: Moody's menţine perspectiva stabilă la revizia din octombrie 2026, iar Fitch nu retrogradează suplimentar.

Scenariul B - Şocul prelungit (ruperea amortizorului)

Negocierile eşuează în mai.

Hormuzul rămâne efectiv închis până în august. Rezervele strategice scad sub 60% din capacitate. Guvernul lansează pachete de stimulare de urgenţă, finanţate prin obligaţiuni, suplimentar faţă de planul deja anunţat. Creşterea T2 cade la 3-3,5%, inflaţia inputurilor industriale urcă la 5-6%, randamentele obligaţiunilor pe 10 ani depăşesc 4,5%, deficitul bugetar ajunge la 10-11% din PIB, faţă de ţinta de circa 4%, iar datoria publică atinge 80% din PIB înainte de sfârşitul anului.

Predicţie testabilă: Moody's retrogradează perspectiva înapoi la „negativă” în T3 sau T4 2026, cu posibil downgrade efectiv de la A1 la A2 în prima jumătate din 2027.

Scenariul C - Stresul asimetric (cel mai probabil conform Teoriei dobânzii)

Hormuzul se redeschide parţial în mai-iunie, dar la capacitate redusă şi cu prime de risc maritime permanent ridicate.

China reorientează structural importurile spre Rusia şi Africa, cu costuri mai mari şi calitate inferioară a ţiţeiului faţă de cel din Golf.

Competiţia pentru ţiţeiul rusesc între China şi India s-a intensificat deja, ambele ţări asigurându-şi fiecare circa 1,6 milioane de barili/zi din Rusia în aprilie⁷.

Efectul nu este un şoc acut, ci o degradare lentă a competitivităţii industriale - invizibilă în datele trimestriale, dar acumulată pe 2-3 ani.

Acesta este scenariul pe care Teoria dobânzii îl anticipează cel mai bine: nu o criză de lichiditate bruscă, ci o eroziune graduală a diferenţialului g - r. Predicţiile testabile sunt eşalonate: până în T4 2026, creştere aparent stabilă în jurul a 4,5-5%, nicio criză vizibilă; până în T2 2027, randamentele suverane depăşesc 4,2% şi primele CDS pe China urcă cu 30-40 de puncte de bază faţă de nivelul actual; până în 2028, Moody's revizuieşte în jos, invocând nu şocul iranian, ci deteriorarea structurală a sustenabilităţii datoriei - exact ce avertiza deja în aprilie 2026.

• Variabilele de monitorizat

Trei indicatori observabili în timp real pot discrimina între aceste scenarii înainte ca datele oficiale să o confirme.

Primul este durata închiderii efective a Hormuzului: fiecare săptămână suplimentară după ziua 90 mută probabilitatea dinspre scenariul A spre B sau C.

Al doilea este randamentul obligaţiunilor chineze pe 10 ani: dacă depăşeşte 4% şi rămâne acolo, transmisia în costul datoriei a început.

Al treilea este deficitul bugetar raportat în T2: dacă depăşeşte 8% din PIB anualizat, emisiunile de urgenţă au depăşit capacitatea de absorbţie internă fără presiune pe randamente⁸.