Într-o Românie rurală aflată în continuă schimbare, şcoala în regim simultan a devenit nu doar o excepţie, ci o regulă în tot mai multe comunităţi. Numărul claselor în care elevii învaţă în acelaşi timp conţinuturi diferite, alături de colegi din ani diferiţi, este în creştere, arătând o realitate educaţională marcată de scăderea demografică, izolare geografică şi lipsa alternativelor. Judeţele Tulcea şi Sălaj oferă o radiografie fidelă a acestui fenomen.
• Învăţământ simultan: din excepţie în necesitate
Conform datelor furnizate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Tulcea, în anul şcolar 2025-2026 se estimează că vor fi 62 de clase simultane în ciclul primar (faţă de 60 în anul precedent), cu 774 de elevi (în creştere faţă de cei 756 de anul trecut). La gimnaziu, creşterea este mai accentuată: 311 elevi în 27 de clase simultane, faţă de 261 de elevi în 24 de clase în 2024-2025. "Este o necesitate. În zonele izolate sau cu populaţie şcolară mică, învăţământul simultan e singura opţiune viabilă. Trendul este crescător', a declarat inspectorul general şcolar al judeţului Tulcea, Viorica Pavel. În satul Chilia Veche, învăţământul simultan a devenit normă în ciclul primar de câţiva ani, iar începând cu toamna aceasta va fi introdus şi la nivel gimnazial. Cadrele didactice vor trebui să predea simultan conţinuturi diferite pentru clase diferite, o provocare profesională majoră.
• Sălaj: peste 2.500 de elevi în clase simultane
În judeţul Sălaj, fenomenul este de asemenea vizibil. În anul şcolar 2025-2026, 2.537 de elevi din învăţământul primar şi gimnazial vor învăţa în 193 de clase simultane, reprezentând 13% din totalul elevilor. În total, 138 de clase simultane sunt planificate în primar şi 55 în gimnazial, toate în mediul rural cu doar trei excepţii. Inspectorul şcolar general, Gheorghe Bancea, subliniază că organizarea claselor simultane este adesea singura cale de a menţine şcoala deschisă în satele izolate: "Acolo unde nu avem minim 10 elevi pe nivel de clasă, suntem obligaţi să recurgem la sistemul simultan. Este o practică veche, dar foarte solicitantă.'
• Izolare şi inovaţie
Sistemul simultan nu este o alegere, ci o adaptare. În lipsa unei infrastructuri educaţionale flexibile, a programelor de sprijin pentru zonele izolate şi a strategiilor demografice coerente, România rurală rămâne în căutarea unui echilibru între dreptul la educaţie şi realităţile sociale.
Opinia Cititorului