Silviu Vexler generează reacţii antisemite

Iată o situaţie aparent paradoxală. Şeful comunităţii evreieşti din România, membru al Parlamentului, iniţiator de acte normative, declanşează, probabil fără să vrea, reacţii antisemite care, în timp, pot să crească în intensitate şi să lezeze comunitatea evreilor din România. El a iniţiat aşa-numita lege îndreptată împotriva extremismului, pe care preşedintele numit Nicuşor Dan a denunţat-o la CCR, după care CCR a constatat că legea este constituţională, astfel încât intră în vigoare. Şi tot Vexler este autorul unor modificări extrem de discutabile aduse legii retrocedărilor. Ambele acte normative sunt extrem de discutabile.

În ceea ce priveşte primul act normativ, cel îndreptat împotriva extremismului, pe bună dreptate, consilierii lui Nicuşor Dan l-au atacat la Curtea Constituţională, demonstrând că lipsa de precizie a multor formulări va genera cu certitudine abuzuri foarte grave, în condiţiile în care vor exista procurori şi magistraţi care, din cauza precarităţii pregătirii sau chiar a relelor intenţii, vor cădea în capcana utilizării abuzive a literei şi spiritului legii. Asupra acestui subiect m-am mai referit şi mă voi mai referi, în funcţie de abuzurile care vor fi comise. Fără doar şi poate însă, dacă astăzi ar trăi Mihai Eminescu, în baza acestui act normativ el ar putea fi aruncat după gratii. Şi aşa, opera lui poate fi oricând, în baza acestei legi, anatemizată. Iar cei care îl recită sau îl citează ar putea fi şi ei trimişi după gratii. În situaţia marelui poet-filozof şi analist Mihai Eminescu sunt numeroşi alţi oameni de cultură din istoria României. Nu poţi să dai cu o întreagă istorie de pământ pentru grave greşeli şi abuzuri săvârşite în România, în conjuncturi care ţin exclusiv de trecut.

Al doilea act normativ este, din aceeaşi perspectivă, şi mai interesant de dezbătut. Modificările propuse de Vexler privind legea retrocedărilor. Conform acestor modificări, în viitor, evreii pot revendica toate proprietăţile pe care le-au deţinut moşii şi strămoşii lor în trecut, nu în baza unor documente clare, lipsite de echivoc, ci în baza unor indicii, a unor descrieri, a prezentării unor elemente conform cărora ei ar fi deţinut cu adevărat respectivele proprietăţi. Să încercăm să analizăm consecinţele acestui act normativ, consemnând câteva fapte care ţin de trecut şi previzionând ceea ce se poate întâmpla în viitor.

Probabil că sunt analistul din presa română care s-a pronunţat cel mai frecvent asupra unui abuz greu de explicat logic, de o mare amplitudine, săvârşit din iniţiativa lui Klaus Iohannis, atunci când acesta era preşedinte al comunităţii nemţilor din România şi, în acelaşi timp, primar al Sibiului. Rădăcinile acestui abuz, care a vizat proprietăţi imobiliare în valoare de zeci de milioane de euro, pot fi localizate în perioada de tristă amintire în care, sub regimul Ion Antonescu, România s-a plasat la remorca Germaniei hitleriste. Atunci, numărul saşilor din România era mult mai mare, iar 80 de mii dintre aceştia s-au înscris fără ezitare în rândul trupelor SS. Profitând de o înţelegere tacită cu mareşalul Ion Antonescu, grupul etnic german, care la finele războiului a fost declarat organizaţie criminală de toate marile puteri şi scos în afara legii prin decret semnat de regele Mihai, cu confiscarea tuturor proprietăţilor în beneficiul statului român, a dobândit în mod ilegal un mare număr de proprietăţi, o bună parte dintre ele fiind confiscate de la evreii din România. Oricât de dureros ar fi, trebuie să recunoaştem că şi în România a existat holocaust, chiar dacă în proporţii mai reduse decât în alte state din sfera de influenţă germană. Pe bună dreptate, supravieţuitorii primesc din partea statului român, cât timp vor mai trăi, compensaţii financiare. Şi tot pe bună dreptate, proprietăţile care le-au fost confiscate în mod abuziv trebuie retrocedate. După instaurarea regimului comunist şi ceva mai târziu, odată cu crearea statului Israel, un număr important de evrei din România au părăsit ţara, astfel încât, până nu cu multă vreme în urmă, cea de-a doua limbă vorbită în Israel era limba română. Regimul Ceauşescu i-a obligat pe aceşti evrei să-şi cedeze, în beneficiul statului român, înainte de plecare, toate proprietăţile, în schimbul unor compensaţii băneşti destul de modice.

Ei bine, legea Vexler se referă la ambele tipuri de proprietăţi confiscate. În prima situaţie, ele au trecut, în cea mai mare parte, în mod abuziv, în proprietatea comunităţii, cât a mai rămas ea, a saşilor din România, printr-un truc ordinar, de-a dreptul cinic, utilizat de preşedintele Klaus Iohannis, care a reuşit să influenţeze în mod decisiv în acest sens o instanţă din Sibiu. El a solicitat şi a obţinut, nici mai mult, nici mai puţin, decât recunoaşterea succesiunii patrimoniale asupra grupului etnic german. Şi astfel a pus mâna pe un uriaş patrimoniu, din care doar o mică parte a aparţinut în mod tradiţional şi legal saşilor din România, înaintea alianţei dintre Antonescu şi Hitler. Ce se va întâmpla acum cu toate aceste proprietăţi care, până la intervenţia lui Klaus Iohannis, au aparţinut statului român - şcoli, licee, maternităţi, case de cultură, muzee, inclusiv Muzeul Brukenthal - şi care acum au intrat în patrimoniul celor circa 20 de mii de saşi care mai trăiesc în România? Cum le va extrage Vexler din patrimoniul deţinut ilegal de organizaţia saşilor? Prin ce mecanisme va fi promovată retrocedarea acestora către urmaşii proprietarilor de drept evrei, dintre care cei mai mulţi trăiesc peste hotare? Şi, în acelaşi timp, ce se va întâmpla cu alte proprietăţi care nici ele nu au aparţinut comunităţii germane şi care, tot abuziv, le-au fost confiscate unor români? Cu certitudine, răspunsul la această întrebare va genera sute de mii de procese care vor reprezenta o provocare majoră pentru sistemul juridic din România.

Şi mai departe, ce se va întâmpla cu zecile de mii de proprietăţi, în special imobiliare, care au fost cedate, sub presiune, statului român atunci când evreii au solicitat dreptul de a părăsi România? Din nou, vor avea loc sute şi sute de mii de procese.

În concluzie, ceea ce declanşează, pretinzând că apără comunitatea evreilor, parlamentarul Silviu Vexler, în mare măsură pe bună dreptate, prin exagerările pe care însă le promovează, va declanşa - şi, de altfel, a şi început să declanşeze - un puternic val antisemit. Pentru că, în cel de-al doilea caz, de respectivele proprietăţi, într-o formă sau alta, beneficiază astăzi cetăţeni români care au plătit contravaloarea acestora statului român şi care, în definitiv, nu au nicio vină pentru situaţia care s-a creat. La fel cum nicio vină nu au nici evreii care urmează să fie despăgubiţi. Ei bine, „vinovaţii fără vină vor cere să se facă lumină”!