English
Acordul comercial UE-Mercosur, document ce urmează să fie semnat sâmbătă, 17 ianuarie, în Paraguay, de Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, marchează finalizarea unui proces de negociere început în 1999 şi încheiat oficial la începutul lunii decembrie 2024.
Acordul UE-Mercosur este construit pe două instrumente juridice distincte. Primul este Acordul de parteneriat UE-Mercosur, ce reuneşte dialogul politic, cooperarea sectorială şi angajamentele comerciale şi de investiţii într-un cadru unic. Acesta prevede consolidarea cooperării în domenii precum dezvoltarea durabilă, protecţia mediului, acţiunile climatice, transformarea digitală, drepturile omului, mobilitatea, securitatea şi gestionarea crizelor, precum şi o coordonare mai strânsă între Uniunea Europeană şi statele Mercosur în faţa provocărilor globale, de la schimbările climatice la migraţie şi la menţinerea păcii.
Al doilea instrument este Acordul comercial interimar, ce reflectă pilonul de liberalizare a comerţului şi investiţiilor şi este conceput pentru a permite aplicarea rapidă a beneficiilor economice, înainte de ratificarea completă a acordului de parteneriat. Acordul comercial interimar prevede reduceri şi eliminări tarifare, deschiderea unor noi pieţe pentru bunuri şi servicii şi facilitarea investiţiilor. Sectoare precum agricultura, industria auto, industria farmaceutică şi industria chimică sunt vizate de condiţii comerciale îmbunătăţite, iar companiile europene vor putea participa la procedurile de achiziţii publice din statele Mercosur. Totodată, sunt incluse dispoziţii privind eliminarea barierelor din calea comerţului cu servicii, în special în domeniul digital şi financiar. Acest acord intră în competenţa exclusivă a Uniunii Europene şi nu necesită ratificarea de către parlamentele naţionale, urmând să se aplice până la intrarea în vigoare a acordului de parteneriat complet.
În paralel, acordurile includ mecanisme de protecţie pentru sectoarele sensibile, în special pentru agricultură. Uniunea Europeană poate introduce măsuri de salvgardare bilaterale în cazul unor perturbări grave ale pieţei cauzate de importurile din Mercosur, inclusiv prin restricţii temporare la import pentru produse considerate sensibile, precum carnea de vită, zahărul sau etanolul. Un regulament european convenit provizoriu la finalul anului 2025 permite adoptarea rapidă a unor astfel de măsuri, în termen de 21 de zile, pe baza monitorizării creşterilor bruşte ale importurilor şi a scăderilor semnificative de preţuri. Statele membre pot solicita Comisiei Europene declanşarea investigaţiilor, iar aceasta este obligată să informeze Consiliul cu privire la măsurile avute în vedere.
Acordul UE-Mercosur vizează crearea celei mai mari zone de liber schimb din lume. În 2024, comerţul dintre Uniunea Europeană şi statele Mercosur a depăşit 111 miliarde euro, iar schimburile comerciale dintre cele două blocuri au crescut cu peste 36% faţă de 2014. Semnarea acordului marchează un moment important în politica comercială a Uniunii Europene, urmând ca impactul său concret asupra statelor membre, inclusiv asupra României, să fie evaluat pe măsura aplicării prevederilor şi a funcţionării mecanismelor de protecţie prevăzute.
După semnare, Acordul de parteneriat UE-Mercosur va trebui să primească aprobarea Parlamentului European, urmând să intre în vigoare integral doar după ratificarea de către toate statele membre ale Uniunii Europene şi de către statele Mercosur. România nu este obligată din punct de vedere juridic să ratifice tratatul dacă Parlamentul decide în acest sens, însă o eventuală neratificare ar putea bloca aplicarea completă a acordului sau ar putea limita efectele acestuia, cu posibile consecinţe politice la nivel european.
Pentru România, acordul este văzut atât ca o oportunitate, cât şi ca un posibil risc. Pe de o parte, accesul extins pe o piaţă de peste 700 de milioane de consumatori ar putea crea noi oportunităţi de export pentru companiile româneşti, în special în domenii precum industria auto, serviciile digitale, IT-ul, industria chimică şi alte sectoare cu valoare adăugată. De asemenea, firmele din România ar putea beneficia de acces la licitaţiile publice din statele Mercosur şi de condiţii mai favorabile pentru investiţii şi comerţ transfrontalier. Pe de altă parte, există temeri legate de impactul asupra agriculturii, în contextul concurenţei cu producători din America de Sud, care operează la costuri mai reduse, ceea ce ar putea pune presiune pe fermierii români, în ciuda mecanismelor de salvgardare prevăzute în acord.
Cu toate acestea, acordul comercial UE-Mercosur a iscat în ţara noastră o largă dezbatere, în care s-a folosit inclusiv sintagma "trădare a intereselor naţionale” în urma votului pentru exprimat în Consiliul Uniunii Europene de reprezentantul României. Politicienii de stânga şi cei suveranişti i-au acuzat pe cei de la USR de faptul că nu au luat în considerare interesele fermierilor şi producătorilor agricoli din ţara noastră, ba chiar AUR a iniţiat o moţiune simplă pentru demiterea din funcţia de ministru de Externe a Oanei Ţoiu, care i-ar fi transmis reprezentantului ţării noastre la Bruxelles să voteze pentru, deşi ministrul Agriculturii, Florin Barbu, s-a exprimat vehement împotriva acestui acord comercial.
Lucrurile par să fie mai nuanţate decât declaraţiile politice la care asistăm în aceste zile, iar asta reiese din discuţiile pe care le-am avut cu reprezentanţii fermierilor şi producătorilor agroalimentari din ţara noastră şi care ne-au transmis că acordul UE-Mercosur este foarte bun, în esenţă, dacă va fi însoţit de o monitorizare strictă la nivel european, regional şi naţional, a produselor sud-americane care vor intra pe teritoriul Europei.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
Opinia Cititorului