VIDEO"Poporul român bea şampanie prin reprezentanţii săi"

Radu Soviani
Ziarul BURSA #Macroeconomie #Video / 5 - 7 ianuarie



"Poporul român bea şampanie prin reprezentanţii săi"

English Version

(Cine-mparte, parte-şi face / Povestea nespusă a privatizării în masă)

- Interviu cu MAKE, directorul general al ziarului BURSA -

Un interviu cu Make este o oportunitate, oricum ai da-o. Ca jurnalist, am avut doar de două ori ocazia unui interviu VIDEO cu fondatorul ziarului Bursa, care le-a văzut pe toate. Primul interviu, în urmă cu opt ani (2015), când ziarul BURSA a aniversat 25 de ani, şi al doilea acum, în contextul Poveştii nespuse a privatizării în masă - Cine-mparte, parte îşi face, proiectul pe care împreună cu ziarul BURSA şi cu Asociaţia Investitorilor la Societăţile de Investiţii Financiare (AISIF), l-am demarat.

MAKE a văzut tot şi a trăit tot. Povesteşte în interviu lucruri neştiute sau voit uitate de pe parcursul procesului de privatizare în masă şi evaluează finalitatea lui. Povesteşte cum "rotula pieţei de capital", fondurile de investiţii, "s-a rupt pour toujours", după ce, la scutul supraveghetorilor, s-au întâmplat toate nenorocirile care au devalizat economiile cetăţenilor şi au amplificat bunăstarea "minţilor sclipitoare". "De la început, de când a fost organizată privatizarea în masă, au existat «minţi strălucite» care au dorit să confişte FPP-urile (care s-au transformat în SIF-uri)", mai spune MAKE.

Totuşi, în timpul interviului (şi după) nu am rămas cu impresia că MAKE îi crede prea deştepţi pe cei care au devalizat populaţia, fie prin fonduri mutuale, fie prin devalizarea şi însuşirea averii SIF-urilor, care reprezentau o bună parte din cele 30 de procente din economie, cât a fost "osul aruncat" de către stat adevăraţilor proprietari, populaţia României. "Complexul ăsta de relaţii probabil că are tentacule în politic. Nu se explică altfel. În "instituţii", în justiţie şi poate că şi în securitate. În SRI. Probabil că e o încrengătură mai largă decât o ştiu. O simt", spune MAKE. "Să zicem că e băiat bun", rememorează MAKE discuţia cu juniorul familiei Drăgoi, care a ajuns să controleze trei din cele cinc societăţi de investiţii financiare (SIF1, SIF4 şi SIF5), o discuţie în care juniorul îi mărturiseşte opinia sa despre cel care ar fi trebuit să îl supravegheze. Şi să îl sancţioneze: "Când vezi că «Cooperativa» alcătuită din Conducerea SIF Banat Crişana, SIF Muntenia, SIF Oltenia, ASF - până la urmă nici conducerea BVB nu se dezice -, când începi să vezi că asta e o picătură de cerneală căzută pe foaie de hârtie udă şi se împrăştie, atunci începi să presupui. Politic. SRI. «Miliţie. Judecătorie» Altfel nu se poate susţine".

Proiectul "Cine-mparte parte-şi face" continuă. Săptămânal, ziarul BURSA aduce în faţa cititorilor lucruri nespuse până acum de către decidenţi, observatori, analişti, persoane implicate (şi nu numai), pentru a înţelege mai bine fenomenul privatizării, la mai mult de 30 de ani de la momentul debutului împărţirii "averii tuturor", către toţi, dar care a ajuns, în principal "doar la unii". Cum spune MAKE, "Poporul român bea şampanie prin reprezentanţii săi".

Radu Soviani

Radu Soviani: Spuneţi că marele program de privatizare ar trebui să fie numit în realitate marele program de etatizare. Cum aşa?

MAKE: Pe Constituţia comunistă, toată industria şi toate bunurile materiale de producţie, toate mijloacele de producţie, erau consemnate ca fiind proprietatea întregului popor, nu a statului. Astfel că în momentul aşa zisei privatizări a avut loc o etatizare de sută la sută a ceea ce era al poporului şi apoi a fost aruncat un os de 30% adevăraţilor proprietari. Statul şi-a însuşit 70% pentru ca să aibă de unde să vândă şi să vândă cum vrea el. Este formula prin care poporul, în sens comunist, a fost devalizat.

Radu Soviani: Încă din anii 90. Din sută la sută i s-a tăiat o porţie de 70% şi a rămas cu 30%.

MAKE: Da. Asta e o chestie pe care am auzit-o, nu am gândit-o eu, dar i-am dat dreptate. Era un politician, un liberal bătrân, care a murit, dar e adevărat. Aşa începem.

Radu Soviani: Cum vă sună, după această confiscare de 70%, cuponul şi milionul, sloganul în anii 90? Ce s-a ales din el?

MAKE: Au fost două faze. Întâi certificatele de proprietate, care nu au avut înscrise pe ele valoarea nominală...

Radu Soviani: Nu aveau numele. Erau cele de 25.000 de lei.

MAKE: Pe de-o parte erau anonime, pe de altă parte nici valoarea, erau puncte de privatizare şi aveai un carnet de certificate de proprietate, cinci certificate de proprietate, pe fiecare FPP, fond al proprietăţii private. Şi s-a presupus că, fiind vorba de un milion, atunci fiecare face, nu ştiu exact, 20.000, 25.000 de lei, dar valoarea de tranzacţionare a acestor carnete de certificate de proprietate a început de pe la 2000 de lei.

Radu Soviani: Ulterior au apărat acele certificate de acţionar de 975.000 de lei, împreună cu cuponul de 25.000 de lei.

MAKE: Da, asta s-a făcut în 1995, într-un program care fusese studiat, cred, de o consultanţă japoneză şi în care participase Mişu Negriţoiu. Schimbarea de la certificate de proprietate la cupoanele de privatizare s-a făcut sub un motiv politic. Pentru că certificatele de proprietate se concentraseră în unele puncte, cred că Patriciu şi poate că şi Dan Voiculescu, de asemenea Sorin Ovidiu Vântu. Şi atunci, pentru a evita privatizarea către aceştia, au schimbat instrumentul de privatizare cu cuponul de privatizare, păstrând carnetele de certificate de proprietate la valoarea de 25.000 de lei şi restul până la un milion.

Radu Soviani: Şi aşa s-a ajuns ca România să aibă iniţial 18 milioane de acţionari. Cifrele date de ei, prin presa vremii, erau de 18,75 milioane de acţionari.

MAKE: Cred că erau vreo 16 milioane. Trebuie spus, de asemenea, că ăsta este un program iniţiat de PSD, partid care s-a crezut tot timpul că e social democrat şi atunci el a dorit să nu se concentreze, avuţia pe care o privatizează, să nu se concentreze în mâini puternice şi să rămână dispersată.

Radu Soviani: Acum, după 30 de ani, sunteţi ferm convins că asta a fost dorinţa atunci?

MAKE: Da. E limpede lucrul ăsta. Şi schimbarea din certificate de proprietate în cupoane de privatizare nu a avut neapărat ca motivaţie ura faţă de Patriciu şi Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Voiculescu, cât această intenţie politică să ajungă avuţia să fie distribuită la cât mai multă lume.

Radu Soviani: Din 16-18 milioane de acţionari, milioane nu s-au interesat niciodată de deţinerile lor. Cum vedeţi acest lucru?

MAKE: Nu au putut fi valorificate. De ce? Pentru că doctrina, să îi zicem oficială, lansată de CNVM-ul de atunci a fost că tranzacţionarea certificatelor de proprietate şi a cupoanelor de privatizare nu este permisă, dar cupoanele fiind nominative nu au mai putut fi tranzacţionate lesne, din mână în mână. Certificatele de proprietate, cum spune legea, se tranzacţionau prin simplă tradiţiune. CNVM a împrăştiat doctrina că tranzacţionarea certificatelor de proprietate este ilegală.

Radu Soviani: Chiar supraveghetorul.

MAKE: Da, în condiţiile în care legea 52, dar şi legea 54 a pieţei de capital din 1994 prevedea legalitatea acestor tranzacţii. Nu trebuie să ne mire faptul că supraveghetorul s-a comportat în felul ăsta pentru că tradiţia ulterioară a arătat că supraveghetorul dispreţuieşte legea.

Radu Soviani: Adică şi acum se întâmplă acelaşi lucru?

MAKE: Da. A fost continuu, indiferent de preşedinte instituţia asta nu s-a comportat decât ca iubitoare de ilegalitate. Asta este ASF, CNVM. CNVM-ul a scos o altă lege decât cea din Monitorul Oficial. Întrebările tale sunt în bună măsură de complezenţă, pentru că tu cunoşti la fel de bine ca mine lucrurile. Dar nu ştiu dacă îţi aminteşti că CNVM a împărţit în piaţă, gratuit, un manual galben, cu legile, regulamentele, şi aşa mai departe. Ei bine, legea din manualul ăla galben cred că era în 1996, legea aia era modificată de CNVM fără nicio aprobare.

Radu Soviani: Era diferită de ce era în Monitorul Oficial.

MAKE: Complet, în punctele cheie. CNVM nu avea atâta expertiză. L-au făcut experţii de la USAID, care erau aici din 1995, chemaţi de Văcăroiu, sub iniţiativa lui Ştefan Boboc, pe atunci preşedinte CNVM. În toamna anului 1995 au venit aici, au studiat legislaţia, am avut trei întâlniri îndelungate cu ei, s-au comportat agresiv cu mine şi m-au şi ameninţat cu puşcăria.

Radu Soviani: Ca ziarist?

MAKE: Eram elementul care se opunea ilegalităţilor lor.

Radu Soviani: E perioada în care s-au dezvoltat şi ulterior au crescut Caritas, SAFI, FNI...

MAKE: Caritas începe în 1993. El este cumva contemporan cu primul pilot de privatizare, au fost patru societăţi, cred că ceva de la Orăştie - Blănuri Orăştie, s-ar putea Bere Ursus, dacă nu greşesc, şi încă două. Apoi cred că după un an a fost un program pilot mai masiv, 125 de societăţi au fost privatizate prin MEBO şi atunci Vîntu a făcut bani. Pentru că el era aspiratorul certificatelor de proprietate şi avea clientelă managerii societăţilor care se privatizau. Avea piaţa asigurată cum ar veni, trebuia să aibă numai sistemul de colectare, aspiratorul. Şi l-a pus la punct. Programul de privatizare în masă, 1996 parcă. Da. Că în 1996, la sfârşitul anului, în octombrie, a început piaţa Rasdaq, care s-a bazat pe aceste 6000 de societăţi privatizate. Apropos, lista celor 6000 de societăţi privatizate a fost întocmită în ministeriatul lui Mircea Coşea, ca ministru al reformei. Îmi amintesc că am aflat că după ce s-a întocmit lista acestor societăţi, lista celor 6000 de societăţi, de la cabinetul lui Coşea şi până la dactilografă, au sărit vreo 150 de societăţi din listă. Pe hol.

Radu SovianI: Au dispărut pur şi simplu. Cum?

MAKE: Nu ştiu! Le-au mătrăşit! Am verificat lista la timpul respectiv. Erau societăţi la care adresa era greşită. Ele nu erau la adresa respectivă. Erau societăţi care nu se numeau aşa. Erau societăţi care nu existau. Societăţi la care capitalul social nu avea nicio legătură cu realitatea. Deci, la momentul respectiv, am exclamat, într-un articol în ziar: "Băieţi, voi cum calculaţi produsul intern brut? Cum reuşiţi? De vreme ce nici nu ştiţi ce avem!" Deci, marea privatizare este în bună măsură şi o mare haotică. E un haos care poate că ne şi caracterizează pentru că noi atunci descindeam din comunism şi avem cumva impresia că în comunism lucrurile erau mai bine organizate. Nu. Nu erau. Erau raportări false, la diverse etaje, până la Ceauşescu, care dădea o decizie şi Dumnezeu cu mila. Se îndeplinea pe hârtie.

Radu Soviani: Între societăţile unde s-a putut pune cuponul s-au detaşat fostele FPP-uri, actualele SIF-uri. Cum le-aţi văzut evoluţia de-a lungul timpului, cum aţi văzut conducerile care erau puse pe viaţă acolo, cum vedeţi dezvoltarea lor?

MAKE: Ele deţineau părţi importante din ceea ce se pusese la privatizare.

Radu Soviani: Cam 30% din economie iniţial.

MAKE: Nu. 30% ne-au dat tuturor prin companiile pe care le-au scos la privatizare, iar FPP-urile aveau o parte din acest 30%. Cel puţin aşa îmi amintesc eu. De la început, de când au fost organizate, au existat minţi strălucitoare, care s-au gândit să le confişte. Pentru că aveau părţi importante din economie. Minţile astea strălucitoare s-au gândit că pot cumpăra acţiunile acestor FPP-uri care se vor transforma ulterior în SIF-uri şi apoi să le vândă pe active. Multiplicând valoarea de la circa, cred că s-a făcut calculul, 30 de milioane de dolari, nu 300 de milioane de dolari, ci 30 de milioane, s-a făcut calculul că poţi ajunge şi la 300 de milioane, vânzând în felul ăsta.

Radu Soviani: Adică luând capitalul majoritar.

MAKE: Luând majoritate prin acţiuni.

Radu Soviani: Şi vânzând pe bucăţi, cum s-a făcut la Timpuri Noi, Excelent etc.

MAKE: Da. Şi atunci au apărut reglementările PSD-iste care urmăreau planul ca ceea ce s-a dat maselor să rămână la mase, au apărut limitările de deţinere la SIF-uri.

Radu Soviani: Pragurile. Celebrele.

MAKE: Pragurile. 0,1, apoi 1, apoi 5% şi apoi nimic.

Radu Soviani: Practic nu puteai să schimbi conducerea SIF-ului niciodată...

MAKE: Da. Ăsta a fost reversul. Că preşedinţii SIF-urilor aleşi la început, unii nu chiar de la început, unii au venit după doi ani, cum e Cuzman, s-au înscăunat şi acţionariatul nu a putut niciodată să se reunească pe un stadion şi să voteze. Pentru că, în realitate, acţionariatul SIF-urilor, al fiecărui SIF, milioane, toţi cei 16 milioane de cetăţeni, au primit acţiuni şi la SIF-uri.

Toată lumea a fost acţionară la FPP-uri. FPP-urile au fost obligate să dea dividende în toţi anii ăştia de până la privatizare. Dividendele au fost date fie în bani, foarte rar, fie în acţiuni şi, astfel, întrucât toată lumea era acţionară la FPP-uri, a devenit acţionară la SIF-uri, cu câte patru acţiuni, şase acţiuni, 30 de acţiuni la SIF Muntenia. Există un algoritm al acţiunilor care au rămas, ca resturi, pentru fiecare.

Radu Soviani: Şi aşa, toţi au ajuns să aibă participaţie mai mare sau mai mică la SIF-uri.

MAKE: 40 de acţiuni este nimic, de fapt. Când CNVM a stabilit că tranzacţionarea certificatelor este ilegală sau gri sau ceva de genul acesta, lumea a început să se ferească, şi sub consultanţă americană a fost concepută o piaţă, care să nu fie la colţul străzii, să nu fie cu "ţiganii" - ăsta e cuvântul folosit la momentul respectiv -, să fie prin societăţile de brokeraj. Într-o ţară ca România care era ultima în materie de informatizare, să dematerializezi acţiunile aşa cum s-a cerut şi să le tranzacţionezi prin sistemul informatic, care nu există, înseamnă să obturezi accesul la piaţă. Deci primul lucru care s-a făcut a fost: cetăţenii nu au acces la piaţă.

Radu Soviani: Deliberat sau o eroare fantastică?

MAKE: Americanii nu ştiau altceva. Ei au venit cu un model american, care s-a aplicat în anii 1970 în Statele Unite, când se ciocneau camioanele cu acţiuni în City şi nu mai apucau să numere acţiunile. Nu aveau atâţia oameni încât să numere acţiunile în fiecare zi, cele care se tranzacţionau. Şi au introdus dematerializarea şi tranzacţionarea prin brokeri astfel încât nu mai era nevoie să "manevreze" fizic acţiunile, ci ele stăteau într-un depozit şi nu se mutau fizic. Ceea ce a condus la multiplicarea enormă, a explodat piaţa new-yorkeză de acţiuni şi această perfecţionare trebuie spus că a venit în urma unei crize "de succes". Succesul a adus această criză şi ulterior măsura adoptată a făcut să crească şi mai mult piaţa. Să vii însă cu un astfel de design al pieţei în România nu înseamnă decât să o strangulezi. Oamenii veneau din comunism.

Radu Soviani: Aveau acţiunile în sertar, în şifonier...

MAKE: Pe de-o parte. Pe de altă parte, toată mentalitatea noastră era obişnuită cu despărţirea dintre proprietate şi libera dispoziţie. Poporul muncitoresc era proprietarul mijloacelor de producţie, dar nu şi le putea lua acasă. Deci libera dispoziţie nu însoţea proprietatea.

Radu Soviani: Practic pragurile, iniţial 0,1, ulterior în creştere, acţionariatul disipat, au permis până la un punct conduceri pe viaţă. După care se schimbă conducerile istorice...

MAKE: Foştii preşedinţi de SIF-uri nu au murit.

Radu Sovinai: Chiar niciunul. Foarte puţini au fost la închisoare, majoritatea sunt bine mersi.

MAKE: Da, bine, Bîlteanu, Lakis...

Radu Soviani: Se ajunge la perioada Bîlteanu-Lakis. Cum s-a ajuns acolo?

MAKE: Păi întâi l-au îndepărtat pe Cuzman. Care a stat 18 ani la conducerea SIF Banat-Crişana şi nu s-ar zice că cineva a fost nemulţumit. A dat dividende frumoase. Lucru care nu s-a mai petrecut după Bîlteanu. Bîlteanu a venit şi a spus: "nu putem continua politica asta de dividend uriaş pe termen lung". Şi s-a apucat să vândă Azuga, să cumpere Azuga Turism, cu banii SIF-ului. Să dispară vreo 14-15 milioane de euro.

Radu Soviani: Din banii SIF-ului?

MAKE: Da, cel puţin s-a spus lucrul ăsta, după care s-a spus că nu există nicio pagubă pentru SIF.

Radu Soviani: Au fost condamnaţi.

MAKE: Da, Bogdan Drăgoi a spus că s-a auditat şi că nu există nicio pagubă pentru SIF. Asta este afirmaţia lui publică în Conferinţa BURSA, când eram şi eu în prezidiu. În 2014 l-au săltat pe Bîlteanu, l-au săltat şi pe actualul Lakis, care continuă să activeze în piaţa de capital într-un mod extrem de ciudat.

Radu Soviani: De ce ciudat?

MAKE: Păi când eşti condamnat la puşcărie cu suspendare pentru manipularea pieţei de capital, cum îţi este permis să continui să ai funcţie în piaţa de capital?

Radu Soviani: ASF îi permite.

MAKE: Nici nu şi-a pus problema. Un condamnat? El e condamnat, în exerciţiu, pe piaţa de capital. Domne, când Eugen Voicu - Certinvest a fost găsit cu mişmăşeli la CERTINVEST a fost suspendat pe cinci ani din activitatea pe piaţa de capital.

Radu Soviani: Fără decizie definitivă de condamnare...

MAKE: Cinci ani a fost suspendat. Dincoace, Lakis e ca un turnesol pentru ce este ASF-ul. Cufunzi ASF-ul în Lakis şi îl scoţi roşu şi se vede. Domnu.... Cum îi permiţi? Cum îi permiţi să aibă în continuare funcţia asta? Consilier la Preşedintele SIF Banat Crişana când el e condamnat şi îşi ispăşeşte condamnarea?

Radu Soviani: Lakis face tranziţia dintre perioada Bîlteanu spre Drăgoi? Cum vă explicaţi că a rămas după ce a fost condamnat?

MAKE: Păi poate că este o perioadă Lakis continuă.

Radu Soviani: Adică Lakis ar fi la butoane?

MAKE: S-ar putea, nu ştim. Poate nu e, poate e, poate e Dan Drăgoi, tatăl lui Bogdan Drăgoi la butoane. Nu ştim. Acolo sunt mistere. Dacă mă iau după procesele care mi-au fost intentate, atât de la COMVEX, cât şi de la SIF Banat Crişana, atunci mă gândesc că poate e Dan Drăgoi şeful.

Radu Soviani: COMVEX-ul unde, oficial, acţionar e soţia lui Dan Drăgoi.

MAKE: Da. Şi Dan Drăgoi în principal.

Radu Soviani: Şi SIF Banat-Crişana condusă de fiul lui Dan Drăgoi, Bogdan Drăgoi.

MAKE: Da, cu aceleaşi metode.

Radu Soviani: Deci v-au dat în judecată ambele entităţi care sunt legate de Dan Drăgoi...

MAKE: Concomitent. E interesant că eu nu am scris nimic de ceva vreme despre Bogdan Drăgoi. După vreun an jumate s-a trezit să mă dea în judecată. La ăstălalt, la COMVEX, eu nu am scris nimic. Ce? Ce aveţi? Mă rog, vom vedea.

Radu Soviani: Ce vă spune experienţa pieţei de capital de atâta timp? Cum se întâmplă? Cine are capacitatea să controleze o astfel de entitate?

MAKE: Nu ştiu, sincer. Ceea ce constat este că ASF este complice. ASF-ul îi susţine pe Bogdan Drăgoi şi pe Dan Drăgoi.

Radu Soviani: Şi pe Dan Drăgoi? În povestea cu COMVEX?

MAKE: Păi da, în povestea cu COMVEX, acolo unde este un conflict limpede. Modalitatea de diluare a acţionariatului în favoarea lui Dan Drăgoi, nu ştiu cum îl cheamă pe celălalt care m-a dat în judecată...

Radu Soviani: Panait?

MAKE: Da, Panait. Repet, eu nu am scris despre ei. Nu îmi amintesc. Deci modalităţile de diluare a acţionariatului folosite de Dan Drăgoi sunt folosite şi de Bogdan Drăgoi. Acum, probabil că metodele în cadrul SIF-ului nu sunt monopolul familiei Drăgoi. Sunt gândite şi de Bîlteanu şi de Lakis: off-shore-uri, holding-uri, holding-uri situate în OFF-SHORE-uri, cum e SIFI - Imobiliare. Ăsta e într-un off-shore şi e listat? Eu nu ştiu, e normal să ai un off-shore, în care este acţionar SIF-ul? Şi off-shore-ul respectiv să fie listat la bursă? Şi el nu e listat la bursă în categoria I. E pe AERO, unde reglementările se spune că sunt laxe, dar nici măcar reglementările alea laxe nu sunt respectate de SIFI Imobiliare? El e listat fără să corespundă reglementărilor? Chiar nişte reglementări slabe.

Radu Soviani: Pentru că aţi adus vorba de SIFI, din informaţiile acumulate am aflat că unul dintre responsabilii supravegherii din ASF, Ciprian Copariu, a plecat din ASF în contextul în care exista o investigaţie privind favorizarea SIFI chiar de către domnia sa. Nu a fost finalizată acea investigaţie, a plecat înainte. Întrebarea este cum vi se pare că supraveghetorul pleacă la SIF4, controlat de SIF1, care pleacă ulterior la SIF5. Supraveghetorul.

MAKE: Nu e o excepţie.

Radu Soviani: Dar imediat? Nu e perioadă de tranziţie?

MAKE: Nici măcar nu este un gest pur românesc. Cred că ceva de soiul ăsta a făcut un ambasador american care a devenit membru în consiliul de administraţie.

Radu Soviani: Ca ambasador american, Gittenstein nu supraveghea fondul proprietatea sau Franklin Templeton.

MAKE: Nu, dar...

Radu Soviani: După ce şi-a terminat mandatul de diplomat, s-a dus ca membru al Consiliului de Administraţie al Fondului Proprietatea. Nu supraveghea.

MAKE: Cred că în SUA există o lege contra a ceea ce s-a făcut cu Copariu.

Radu Soviani: O perioadă "de" în care nu poţi să intri în industrie...

MAKE: Eu aş fi mai radical, să nu poată niciodată. Dar, mă rog, măcar o perioadă. Să nu poată fi răsplătit pentru ceea ce a făcut în cadrul supraveghetorului, să fie răsplătit de cel care a fost favorizat. Aici s-a făcut pe faţă.

Radu Soviani: De unde atâta curaj? Pe faţă?

MAKE: E curaj sau e tupeu? Părerea mea este că e tupeu şi lipsă de imaginaţie.

Radu Soviani: Revenind la Bogdan Drăgoi, cum a ajuns Bogdan Drăgoi preşedinte la SIF1, după perioada Bîlteanu-Lakis, cu consilier El-Lakis? Cum s-a ivit Bogdan Drăgoi?

MAKE: Fără sprijin politic. Aşa a spus el. Da, e adevărat că am fost consilier la Băsescu, da, e adevărat că am fost ministru al finanţelor, dar în momentul în care am venit la SIF, am venit fără niciun fel de sprijin politic.

Radu Soviani: V-a povestit vreodată? A văzut că e locul liber de CEO şi a depus CV-ul?

MAKE: Mă cunosc cu el, dar nu am avut discuţii, cred că o dată, de două ori. Singura chestie remarcabilă pe care mi-a spus-o a fost pe când nu îl cunoşteam pe Grădinescu, fost vicepreşedinte ASF. L-am întrebat: "Grădinescu e competent? Că l-am invitat la conferinţe". A râs şi mi-a spus: "Să zicem că e un băiat bun". E bună treaba. Poate să nu însemne nimic asta. Dar noi, ocupându-ne zi de zi de piaţa de capital, ştim că Grădinescu are probleme de competenţă.

Radu Soviani: Deci, Drăgoi zicând că a venit fără sprijin politic, înseamnă că a avut un altfel de sprijin. L-au votat acţionarii?

MAKE: Eu l-am prins pe Drăgoi şi am şi scris şi în ziar, l-am prins cu minciuni în acte oficiale, în rapoarte înaintate la BVB, la ASF, pieţei. Să spui că nu au existat mari diferenţe între valoarea activului net la SIF Banat Crişana, să spui că nu există o diferenţă mare valorică între valoarea activului net calculată cu SIFI şi fără SIFI în nu ştiu ce perioadă, să spui asta într-un raport şi când calculezi care e diferenţa să fie de 300 de milioane de euro?

Radu Soviani: Diferenţa.

MAKE: Diferenţa. "Nu e o mare diferenţă". Nu erau decât 300 de milioane de euro. Asta e o minciună în acte publice. Atunci cum să îl cred când spune orice? E ca Lavrov, care spune: noi nu intenţionăm să atacăm nicio altă ţară şi nici pe Ucraina nu am atacat-o.

Radu Soviani: Echipa Drăgoi-El Lakis înlocuieşte echipa Bîlteanu El-Lakis. Bîlteanu El-Lakis condamnat pentru devalizarea SIF-urilor prin Azuga Turism, Romenergo şi aşa mai departe. Echipa El-Lakis-Drăgoi dă bani din averea SIF1 în loc să o dea ca dividende acţionarilor, către fonduri de investiţii, contra comision de 2-12%, acestea cumpără tot acţiuni la SIF1. Cei care studiază piaţa de capital au spus că este un mod nelegal prin care se cumpără dreptul de vot, ca să nu se voteze cu acele acţiuni pentru o eventuală schimbare a managementului. Cum vedeţi dumneavoastră acest lucru?

MAKE: Păi ai explicat foarte bine. Ce să văd mai mult de atât?

Radu Soviani: Faptul că se repetă aceeaşi reţetă. Reţetă pe care am avut-o prin condamnarea Bîlteanu-El Lakis, dar de data aceasta prin fonduri de investiţii.

MAKE: Da. Încă o dată, lipsa de imaginaţie îi caracterizează. Ei nu au multă fantezie în materie de devalizare şi manipulare. Asta e treaba. Ei nu investesc. Când fac investiţii ei fac investiţii în obligaţiuni Blue Air. Sau împrumută Blue Air şi după aia Drăgoi stă la poarta Guvernului - vă rog frumos ajutaţi Blue Air ca să îmi dea banii înapoi. Şi o întreagă chestie cu Uniunea Europeană care permite Guvernului să ajute Blue Air-ul şi nu ştiu ce şi în sfârşit îşi primeşte banii înapoi. Ăsta e tipul de management. Marele management. Restul este finanţarea unor fonduri paravan prin care îşi cumpără acţiunile şi votează în AGA ca el să rămână. În AGA nu doar votează doar că el să rămână. Că să rămâi preşedinte e mare lucru... Te onorează lumea - "Bună ziua, domnule Preşedinte!" Dar ai văzut un articol în BURSA care spune că a primit 4 milioane de lei...

Radu Soviani: Până la un milion de euro annual.

MAKE: Da.

Radu Soviani: An de an.

MAKE: Răsplată... Frate... Ca să facă nimic! Ca să nu dea dividende...

Radu Soviani: Am văzut tot un grafic în ziarul BURSA care arată evoluţia BET când era e creştere, indicele principal, şi evoluţia SIF1. Pentru un milion de euro pe an, face o evoluţie divergentă.

MAKE: Eu nu am o obsesie cu Bogdan Drăgoi, cu SIF Banat-Crişana. Am lucruri mai frumoase la care să mă gândesc, să le cercetez şi aşa mai departe. Dar am fost izbit de comportamentul ăsta făţiş care nu este sancţionat şi este susţinut de ASF.

Radu Soviani: Aţi spus complice.

MAKE: Da, e susţinut, susţinerea înseamnă complicitate.

Radu Soviani: Prin inacţiuni şi poate chiar prin acţiuni.

MAKE: Prin acţiuni. Îndepărtarea lui Ciurezu nu putea avea loc fără susţinerea puternică din partea ASF şi a lui Nicu Marcu. Nicu Marcu sare în ajutorul lui Bogdan Drăgoi de îndată ce dovedesc în ziar că el manipulează valoarea activului net, sare şi dă un regulament care nu este necesar, pentru că Bogdan Drăgoi putea să evite umflarea activului net, îi dă un regulament ca să aibă o ieşire Bogdan Drăgoi. Asta e complicitate, o pot dovedi oricând, într-o instanţă.

Radu Soviani: Pe baza umflării activului net, îşi dă bonusuri mai mari, răscumpără acţiuni din piaţă cu care sunt plătiţi ca management.

MAKE: Treaba asta nu a ţinut. Pentru că Ziarul BURSA a reacţionat imediat. Imediat ce am observat ce face, am început să dăm în ziar. El a mai încercat, probabil că are o strategie de soiul ăsta, dacă ignor, dacă nu dau replici, dacă merg înainte, atunci câinii latră, caravana trece.

Radu Soviani: Perdantă pe termen mediu şi lung.

MAKE: Nu ştiu, lucrurile astea trebuie la un moment dat să se încheie. Dar probabil că complexul de relaţii în care se află Bogdan Drăgoi, Lakis, taică-său şi cei din jur, marele elveţian cum îl numeşte Ben Madadi pe Juravle şi fondurile de investiţii înconjurătoare, complexul ăsta de relaţii probabil că are tentacule în politic. Nu ştiu. Nu m-am preocupat să văd, dar nu se explică altfel. Nici tupeu, ar fi doar prostie. În politic, "în miliţie" să îi spun aşa, în justiţie şi poate că şi în securitate, în SRI. Probabil că e o caracatiţă mai întinsă decât ştiu. O simt. Adică sunt unele lucrări primitive, cum e bizonul ăla pictat pe pereţii peşterii a lui Lescaux sau Altamira, care sunt inexplicabile. Adică nu se poate să pictezi aşa, în formula aia, fără să ai un Shakespeare, un Mozart, nişte academii în jur. Deci la momentul la care a apărut imaginea aia, exista o cultură complexă. Tot aşa, când vezi că "Cooperativa" alcătuită din Conducerea SIF Banat Crişana, SIF Muntenia, SIF Oltenia, ASF - până la urmă nici conducerea BVB nu se dezice -, când începi să vezi că asta e o picătură de cerneală căzută pe foaie de hârtie udă şi se împrăştie, atunci începi să presupui. Politic. SRI. Miliţie. Judecătorie. Altfel nu se poate susţine.

Radu Soviani: De altfel, şeful de cabinet al lui Nicu Marcu din timpul când a fost preşedinte ASF, a fost director adjunct la SRI, generalul Voinescu, Preşedintele SIF 5, Cioacă, este fost ofiţer SRI. Are legătură ce face grupul de interese Drăgoi-El Lakis cu siguranţa naţională?

MAKE: Poate că da.

Radu Soviani: În ce sens?

MAKE: În sensul că s-ar putea. Eu presupun. Nu am scris despre aşa ceva, pentru că nu am dovezi. Dar acum, vorbind, sigur că înregistrăm, dar pentru mine e mai puţin decât scrisul. Eu presupun că nu toţi banii care vin din SIF ajung în buzunarele lui Lakis şi lui Dan Drăgoi, cred că mult mai puţin. Aşa cred. Nu am de unde să ştiu.

Radu Soviani: Şi încercând să închidem cercul cu această concluzie, presupunere pe care aţi spus-o, SIF-urile pleacă din proprietatea întregului popor, cum ne-aţi spus la început.

MAKE: Aşa e. Poporul unit, muncitoresc.

Radu Soviani: O parte e naţionalizată imediat, 70%, de noul guvern democrat, rămâne o proporţie de 30%, se duce la populaţie şi ajungem la Bogdan Drăgoi, grupul de interese Drăgoi.

MAKE: Nu chiar imediat.

Radu Soviani: A durat 30 de ani.

MAKE: Da, pentru că între timp am avut şi Rasdaq-ul, care a funcţionat numai pentru concentrarea acţiunilor. De la 16 milioane de acţionari s-a ajuns la 7 milioane de acţionari în România, ignorând pe cei cu acţiuni, cum le spune, reziduale. Aşa le spunea Dan Paul, "dormanţi". Ajung la 7 milioane, apoi, după 30 de ani, mulţi au murit, moştenirile nu pot fi legalizate din cauza taxelor notariale care depăşesc valoarea acţiunilor. Tranzacţionarea unui cupon de 40 de acţiuni costă mai mult decât valoarea cuponului şi atunci dormantele rămân decedate.

Radu Soviani: Dividendele aferente lor, dacă s-ar da, rămân prescrise după trei ani, nu se acordă niciodată.

MAKE: Probabil.

Radu Soviani: La dispoziţia Drăgoilor.

MAKE: Nu e vorba numai de ei. E vorba de toţi. Deci, organizarea în privinţa asta este PSD-istă. Atât au ştiut. Au ştiut ca să dea la toată lumea, dar nu au reuşit. Nu au avut parte de lucru ăsta.

Radu Soviani: Unde au ajuns în loc de toată lumea?

MAKE: Au ajuns în mâini puternice, după cum se spune. Lucrurile astea erau de ne-evitat, dar răsplata trebuia să fie pe măsură. Totuşi. În anii de început, 1995, când au dat drumul la Bursă, cred că în noiembrie, am început să fiu şocat de modul în care este concepută bursa şi tranzacţionarea. La sfârşitul lui 1996 şi începutul anului 1997, (când a semnalat ziarul BURSA), s-au tranzacţionat acţiunile Petrotrans. Unde s-au tranzacţionat? Cred că ori la Rasdaq, ori la Bursă. Cred că la Rasdaq. Şi am atras atenţia în ziar: "Băieţi, întreprinderea asta nu există! Întreprinderea asta a fost comasată în Petrom". Când s-a făcut Petrom, erau 40 de societăţi în petrol, cu diverse obiecte de activitate, pe specialităţi. Şi asta era cu privire la transport. Au băgat în Petrom, dar informaţia nu a mai ajuns. Se făcuse programul de privatizare în masă şi managerii nu ştiau de bursă, nu au anunţat. Trebuia să anunţe la Oficiul Valorilor Mobiliare, de la CNVM. Era "OEVM" - Oficiul Evidenţei Valorilor Mobiliare. A acţionat piaţa de capital.

Radu Soviani: Cineva vindea acţiuni la o societate care nu exista şi cineva cumpăra acţiuni la o societate care nu exista.

MAKE: Da. 10.000 de acţiuni s-au tranzacţionat. Şi am râs, am scris. Titlul era: "Acţiuni fantomă". Se tranzacţionează. Nu ştiu cum s-a amenajat lucrul ăsta. Au muşamalizat-o. 10.000 de acţiuni, trebuie să fi fost câteva sute de cuponari care, cum au dispărut? Cum au fost despăgubiţi? Este haosul de la începutul privatizării şi al pieţei de capital. Lucrurile astea - probabil că noi am dat de firul uneia - erau mai multe.

Radu Soviani: Este absolut imposibil ca cineva să fi monetizat/modelat, lipsa de educaţie financiară, lipsa de interes astfel încât, după o lungă perioadă de tranziţie, o bună parte din economie să ajungă, cum spuneaţi dumneavoastră, în mâini puternice...

MAKE: Păi mâinile puternice s-au ocupat de treaba asta.

Radu Soviani: Încă de la început, mâinile puternice să fi făcut o tranziţie lungă, prin marea masă a populaţiei, să ajungă în mâinile lor?

MAKE: Nu. Eu cred că s-a făcut văzând şi făcând. Cred că e o treabă pas cu pas şi îţi vin ideile pe loc. Când eşti ager şi chitit să te înavuţeşti. Altfel, oamenii aşteaptă să fie organizaţi. Nu ţin morţiş să meargă în faţa organizării. De altfel, fondurile mutuale de pildă, ele au fost iniţiate de oameni ageri. Pentru că ele au debutat înaintea legislaţiei.

Radu Soviani: De genul SAFI mai erau câte unele pe la Cluj. Apărea câte unul la televizor - "noi înmulţim banii dumneavoastră".

MAKE: E da, asta a fost după aia. Deci a existat primul val de fonduri de investiţii deschise cu SAFi, cu Dacia Felix, care ulterior s-a numit altfel, Fondul Român de Investiţii Dacia Felix.

Radu Soviani: Ăsta era de la Cluj

MAKE: Şi ulterior s-a numit altfel, doar Fondul Român de Investiţii, ca să nu mai amintească de Dacia Felix, pentru că Dacia Felix devenise un bolovan de gâtul său.

Radu Soviani: Şi se lipise de o altă bancă, parcă Unicredit, care încă nu activa atunci în România.

MAKE: Şi, din câte ştiu eu, şeful administrării Fondului Dacia Felix este cel care era interesat în modificarea formulei de calcul a valorii activului net.

Radu Soviani: A fost un scandal mare atunci...

MAKE: Păi a fost, la 28 martie 1996, într-o vineri, a căzut valoarea activului net la Dacia Felix cu 40%, la Certinvest cu 30%, la ARDAF cu 30%, iar la ARDAF nu avea de ce să cadă pentru că ăsta era un fond cu investiţii numai în depozite bancare, dar din cauza modificării valorii activului net, a modului de calcul a activului valorii net, mod de calcul recomandat de Fletcher Hodge, un bătrânel de la USAID care făcea colecţie de hărţi vechi, ca Adrian Năstase, şi care nu ştiu cât se pricepea, dar nu a evaluat consecinţele şi a dat curs impulsurilor. Astfel că a recomandat modificarea calcului valorii activului net, pe care Ştefan Boboc abia a aşteptat să o facă la îndemnul lui Sorin Dan.

Radu Soviani: Sorin Dan era de la Fondul Român de Investiţii...

MAKE: Da. Şi Emil Botea era şi el acolo, cu Banca Populară Română.

Radu Soviani: Acel Emil Botea.

MAKE: Acel Emil Botea. De obicei nu am memoria asta. Acum îmi amintesc şi ziua. Îmi amintesc şi ziua în care a căzut FMOA. A căzut cu 47%, pe 24 aprilie 1996. SAFI, la aproape o lună de la căderea celorlalte fonduri. Danielescu a sperat că, menţinându-şi valoarea, va aspira investitorii de la celelalte fonduri şi vor veni la el. El a fost presat de Vladimir Cojocaru. Extraordinar!

Radu Soviani: CNVM, Vladimir Cojocaru?

MAKE: A fost presat de Vladimir Cojocaru cu trei scrisori să prăbuşească valoarea activului net şi la a treia nu a mai rezistat. A făcut-o. A venit Dan Constantinescu, deputat ulterior. A stat o lună şi a venit Cataramă. Viorel Cataramă. Şi a mai prăbuşit cu 7%, valoarea activului net. Înainte de 28 martie 1996, valoarea totală a activelor nete ale fondurilor mutuale româneşti se găsea la jumătatea valorii fondurilor mutuale din Ungaria. În toamna aceluiaşi an, proporţia era de 1 la 52. După un alt an, proporţia era de 1 la 273. Rotula pieţei de capital care erau fondurile mutuale, cele care converteau economiile în capital investiţional la dispoziţia unor decizii înţelepte luate de specialişti - să investim acolo şi acolo - şi nu numai atât, dar luând valori mari obţineau şi discount-uri faţă de investiţiile individuale, asta este rotula pieţei de capital. Ea face ca piaţa de capital să se dezvolte, să creeze o pătură de investitori autohtoni care să devină parteneri cu investitorii străini şi să îi încurajeze să vină, fără ca atunci când pleacă piaţa, piaţa să se prăbuşească.

Radu Soviani: Ca un amortizor. Dar rotula s-a rupt în România.

MAKE: Rotula a fost sfărâmată "pour toujours". Nici astăzi nu şi-a revenit. Deci ea nu a mai putut. Ăla e contextul în care eu am recomandat acţiuni la purtător. Ca să nu mai treci prin ceea ce nu ai, prin fondurile de investiţii, ci să investeşti direct, cum spune legea. Ideea de dematerializare într-o ţară, cum spuneam, obişnuită cu split-area între libera dispoziţie şi proprietate. Deci, poporul român bea şampanie prin reprezentanţii săi. Noi eram proprietarii acţiunilor, dar nu le aveam în mână. Ele erau dematerializate. Acest lucru e un lucru normal în comunism. Apropos, ideea asta e hitleristă. Ăsta e felul în care Hitler a conceput piaţa de capital în Franţa ocupată. Pentru ca să poată controla mişcările averilor evreieşti. La momentul la care Franţa s-a eliberat, au modificat legislaţia lui Hitler şi au revenit la acţiuni al purtător, la cum era mai înainte. După care guvernul socialist s-a răzgândit şi a zis: stai puţin, că era ca lumea ce a făcut Hitler... şi au trecut la ceea ce au învăţat în timpul războiului. Deci, în România, potrivită era, şi am scris asta în 1995, piaţa de capital făcută cu acţiuni la purtător. Te duceai şi cumpărai brânză cu acţiuni la purtător. Ce putea fi mai drăguţ, la ora 9 seara, te duci, cât mai e deschisă alimentara, uite, îţi dau un certificat de proprietate sau îţi dau acţiuni la Orăştie, dă-mi un kil de brânză. Şi ăla ştie care este cotaţia - vânzătorul ştie care este cotaţia, şi frizerul o ştie, şi taximetristul

Radu Soviani: O are pe caiet.

MAKE: Nu o are pe caiet. Datorită faptului că se fac tranzacţii frecvent, pentru că e uşor să le schimbi de la unul la altul, ca pe bani.

Radu Soviani: Devin toţi brokeri.

MAKE: Toată lumea ştie care e cursul. Şi nu mai e nevoie de o staţie centrală unde să se afişeze preţul. Descoperă în piaţă. Pe atunci, când se făceau tranzacţii cu certificate de proprietate, ştiam la jumătate de oră după ce se făcuseră tranzacţii în Cluj, ştiam care este cantitatea şi preţul în Bucureşti. La Iaşi - ştiam în Bucureşti. Lumea era super informată, fără niciun sistem de informare.

Radu Soviani: Acestea au fost toate întrebările mele, dacă mai aveţi ceva de adăugat despre acest subiect, despre concentrările de la SIF-uri, despre influenţa familiei Drăgoi, despre mersul privatizării în masă?

MAKE: Nu. Ce să le spun? Ce să spun despre asta? Când am ceva de spus, scriu în ziar. Nu am mai avut de spus de ceva vreme. Adică am epuizat ceea ce aveam de spus. Să repet? Eu nu fac niciodată asta. Eu nu fac campanii. În România Liberă au apărut campanii împotriva lui Sorin Ovidiu Vîntu, în nu ştiu ce ani, în care, din două în două zile apăreau aceleaşi articole, schimbate cuvintele. Ideile erau aceleaşi. Nu am făcut niciodată aşa ceva. Odată ce am epuizat ce aveam de spus, eu nu mai vorbesc. Decât în instanţă sau în interviu cu tine. Repet: am preocupări mult mai bune!

Radu Soviani: Vă mulţumesc!

Opinia Cititorului ( 7 )

  1. Kooperativa a beneficiat de mare protectie din partea lui Marcu&co. Sub masca intransigentei fostul consiliu in frunte cu Marcu a facut balet pe muzica lui Dragoi si Cioaca. Armeanu era mare fan al notelor lui Copariu care nu gasea niciodata vreo actiune concertata. Iata cum Copariu e foarte bine aspectat profesional si mai ales financiar, la fel si Armeanu probabil de la Marte in conjunctie cu Pluto pe casa foloaselor necuvenite dar binemeritate.

    1. corect.

    Asa s.au întâmplat lucrurile.

    Asta e starea pieței noastre de capital.

    Felicitări dl Make pentru tot efortul său de zeci de ani! 

    Foarte bine punctat! Marea etatizare , o rușine istorică! Felicitări!

    Felicitari lui Make si ziarului Bursa pentru tot ce a facut si face in continuare in piata de capital pentru investitori.

    Este singurul care a spus si scris din toata presa de specialitate despre toate neregulille si matrapaslacurile color din cooperativa.

    Toata stima pentru el! 

    1. Tango degeaba. De ce nu se autosesizează din oficiu nicio instituție a statului? Corect; câinii latră, caravana (a se citi coperativa) trece.

    Nu sunt neaparat fan, dar jos palaria pentru acest interviu si pentru obiectivitate. Am trait acele vremuri si stiu foarte bine ca asa a fost.

    Intr-adevar, povestea cu fondurile mutuale se vede si azi in piata de capital, in lichiditatea de toata jena de la BVB si cu reticenta multor oameni de a-si incerca norocul pe piata de actiuni.

    Felicitari pentru material ! 

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

hidroelectrica.ro
aages.ro
fedbet.ro
aopjnr.ro
danescu.ro
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

12 Apr. 2024
Euro (EUR)Euro4.9714
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.6645
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.1091
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.8281
Gram de aur (XAU)Gram de aur359.6861

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
edevize.ro
mastercommunications.ro
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
32.aicps.ro
roenergy.eu
AIESEC
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb