VIDEO Soluţiile specialiştilor pentru debitorii aflaţi în executare silită

Debitorul poate ajunge în situaţia să fie executat silit dacă întârzie cu plata lunară a ratelor bancare. Dacă datoria neachitată ajunge la un executor judecătoresc, acesta va pune poprire pe conturi şi pe salarii, se va recurge la executare silită mobiliară sau imobiliară (în funcţie de bunurile debitorului) şi i se vor imputa consumatorului costurile procedurii de executare, ce includ onorariile executorului, avocaţilor şi evaluatorilor, contravaloarea notificărilor, somaţiilor, adreselor trimise către bănci pentru înfiinţarea popririi, cheltuieli de transport etc. Cea mai bună strategie pentru consumatorii aflaţi în această situaţie rămâne dialogul cu banca, direct sau prin intermediul CSALB. Subiectul a fost abordat în cadrul podcastului organizat de Centrul de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul Bancar (CSALB), discuţie la care au participat Andrei Vieru, director Monitorizare Executare Silită Retail, Banca Transilvania şi Bogdan Dumitrache, executor judecătoresc şi Norel Moise, redactor-şef Piaţa Financiară, în calitate de moderator. Aceştia au discutat şi despre carduri şi plăţi, credite bancare, fraude, economisire şi investiţii.

Întâlnirile găzduite de CSALB reunesc, în acest an, specialişti ai sistemului bancar, brokeri de credite, executori judecătoreşti, specialişti în antifraudă etc. Dezbaterile sunt moderate de analişti financiari, lectori în educaţie financiară şi jurnalişti reputaţi din presa economică.

În ultimii ani, numărul celor care ajung în executare silită scade constant, a anunţat Andrei Vieru. Conform acestuia, sunt mulţi clienţi care înţeleg cum funcţionează produsele bancare, dar sunt şi oameni care, din păcate, nu sunt familiarizaţi cu plăţile sau cu produse bancare precum cardurile de credit sau creditele de nevoi personale. "Lipsa de cunoştinţe financiare a debitorilor este unul dintre motivele pentru care se ajunge la executare silită. Pentru cei care ajung în executare silită ar fi foarte utilă o comasare a procedurilor pentru ca acestea să nu mai dureze atât de mult. Sunt procese de executare care durează 10-12 ani, acolo unde debitorul a formulat contestaţie la executare şi a reuşit să obţină suspendarea procedurii. Profilul debitorului care ajunge în executare silită este în proporţie de 58-60% al unui bărbat din mediul rural care are datorii relativ mici, de 40.000-50.000 de lei, rezultate din carduri de credit sau credite de nevoi personale fără garanţii. Creditele cu expuneri mari ajung tot mai rar la executare”, explică domnia sa. Sursa citată arată că cei care ajung în această situaţie au la dispoziţie două scenarii. Unul dintre acestea este cel în care consumatorul poate fi activ în executarea silită, în sensul în care este interesat de ceea ce se întâmplă cu datoria lui şi vrea să aibă un dialog cu creditorul şi cu executorul. Există şi scenariul în care consumatorul este pasiv şi nu îl mai interesează ce se întâmplă cu creanţa, cu popririle şi cu faptul că activele pe care le are în patrimoniu pot fi valorificate. Andrei Vieru îi încurajează pe debitori să meargă la negocieri cu banca sau să se adreseze CSALB, pentru identificarea unor soluţii în condiţii amiabile: "Nimeni nu doreşte să scoată la vânzare bunurile mobile sau imobile ale debitorilor. Reamintim că se pot face angajamente de plată în executare silită, chiar dacă nu pe o durată atât de mare cum era prevăzut iniţial în contractul de credit. Dialogul aduce numai beneficii! Anul trecut au fost în creştere cazurile pe care le-am gestionat prin intermediul conciliatorilor CSALB. Sperăm ca anul acesta să avem un număr şi mai mare de concilieri cu consumatorii în cadrul CSALB”.

O schimbare de paradigmă în acest domeniu este că executarea silită nu mai este percepută ca o secvenţă ireversibilă şi ca un drum fără întoarcere în cazul debitorilor, apreciază Bogdan Dumitrache. Cu cât negocierea cu banca începe mai devreme (direct sau prin intermediul CSALB), cu atât cheltuielile de executare vor fi mai mici şi suspendarea executării mai uşor de făcut, adaugă acesta, exemplificând: "Iniţierea dialogului trebuie făcută înainte de achitarea de către creditor a onorariului către executor, a onorariului expertului evaluator şi a costurilor legate de publicitatea imobiliară sau de publicitate a licitaţiei. La costurile de executare se adaugă costurile raportului de evaluare a bunurilor mobile sau imobile, în vederea demarării şedinţelor de licitaţie în care ar trebui valorificate acele bunuri. Dacă există suspiciunea că debitorul poate deteriora unele bunuri înainte de valorificare, se adaugă şi costuri de depozitare a acestora. Aşadar, costurile executării silite nu se rezumă doar la plata restanţelor şi penalităţilor pentru ratele neachitate, ci sunt mult mai mari.

După ce executorul deschide procedura, foarte frecvent se recurge la înfiinţarea popririi, care acum se face fără somaţie. Practic, sunt blocate veniturile pe care debitorul le are. Odată cu executarea silită, salariul poate fi reţinut în proporţie de o treime. Dacă sunt mai mulţi creditori se poate ajunge chiar la reţinerea a 50% din venituri”.

În opinia sursei citate, partea bună este că în orice moment creditorul (banca, în acest caz) poate cere suspendarea executării. Acest lucru nu se va întâmpla dacă debitorul face contestaţie la executare şi încearcă suspendarea executării pentru a câştiga timp. Sunt instanţe în care doar contestaţia la executare se judecă într-un an sau chiar mai mult. Oamenii trebuie să ştie că şi în situaţia în care executorul a comis unele abateri care sunt sancţionate de instanţa de executare, asta nu înseamnă că debitorul a scăpat de datorie. În momentul în care debitorul obţine aceste victorii de etapă, el s-ar putea să fie tentat să abandoneze cartea negocierii. În aceste condiţii, nici banca, dacă are de a face cu asemenea rezistenţă, nu va mai fi dispusă la negociere, mai arată Bogdan Dumitrache. Acesta conchide: "Nu în ultimul rând, suspendarea executării silite presupune o cauţiune. Dar faptul că debitorul depune cauţiunea nu îi garantează că judecătorul va admite cererea de suspendare a executării până la soluţionarea contestaţiei. Concluzia este că hărţuirea judiciară nu rezolvă problema debitorului în cazul unei executări, ci deschiderea spre dialog e soluţia”.

Alexandru Păunescu, reprezentantul Băncii Naţionale a României în Colegiul de Coordonare al CSALB, subliniază că, deoarece demersurile de executare silită durează mult şi sunt costisitoare pentru ambele părţi aflate în litigiu, în cadrul CSALB se pot găsi formule de eşalonare a datoriei pe baza unui angajament de plată, se poate obţine o diminuare a costurilor şi penalităţilor de întârziere şi chiar se poate suspenda executarea silită: „Cazurile soluţionate prin conciliere în cadrul CSALB vizează atât probleme pe care consumatorii le anticipează şi le rezolvă din timp, cât şi situaţii în care consumatorii au amânat prea mult găsirea unei soluţii şi au ajuns la executare silită sau la procese în instanţă. În prima jumătate a acestui an 7 dosare de executare silită au fost negociate în cadrul CSALB, iar în tot anul 2024 am avut 9 astfel de cazuri. În primele şase luni ale anului au fost închise 39 procese în instanţă, pentru că băncile şi consumatorii au dorit şi au reuşit să găsească o soluţie amiabilă în cadrul CSALB. Aceste situaţii arată disponibilitatea băncilor de a găsi soluţii, chiar şi în ceasul al 12-lea, după ce conturile au fost poprite, de exemplu. Deoarece aceste demersuri de executare silită durează mult şi sunt costisitoare pentru ambele părţi aflate în litigiu, în cadrul CSALB se pot găsi formule de eşalonare a datoriei pe baza unui angajament de plată, se poate obţine o diminuare a costurilor şi penalităţilor de întârziere şi chiar se poate suspenda executarea silită. Cu toate acestea, consumatorii trebuie să ştie că este foarte dificilă acceptarea negocierii de către bancă după începerea demersurilor de executare silită, deoarece în relaţia consumator-bancă a intervenit şi executorul, iar costurile de executare sunt o piedică în plus în rezolvarea situaţiei critice.

Din cele 1.464 de cereri înregistrate de CSALB în prima jumătate a anului, 1.095 au fost adresate băncilor, iar 369 vizează diferite aspecte ale relaţiei consumatorilor cu IFN-urile. Astfel, ponderea cererilor adresate băncilor prezintă o creştere faţă de prima jumătate a anului trecut, de la 70% la 75% din total. În acelaşi timp, observăm scăderea la jumătate (de la 669 în S1 2024, la 321 în S1 2025) a cererilor de ştergere a înregistrărilor din Biroul de Credit, care nu pot face obiectul unui dosar de negociere prin intermediul CSALB, ci sunt soluţionate direct de către părţi sau clasate. Reamintim că cererile care au ca obiect probleme referitoare la Biroul de Credit, programul Prima Casă sau creditele cesionate sunt în majoritate clasate deoarece în fiecare dintre aceste cazuri există legislaţie specială aplicabilă, iar marjele reale de negociere sunt foarte limitate sau inexistente”.