Alegeri R. Moldova: Speranţă şi incertitudine

Victoria Maiei Sandu la alegerile prezidenţiale din octombrie 2020 împotriva lui Igor Dodon a reprezentat un moment de cotitură pentru Republica Moldova. A fost prima victorie clară şi categorică a unui proiect pro-european într-un scrutin prezidenţial, marcată de mobilizarea masivă a diasporei şi de speranţa unei reconstrucţii politice după decenii de stagnare şi oligarhizare.

Un an mai târziu, în 2021, entuziasmul s-a transferat în plan parlamentar, iar PAS, partidul Maiei Sandu, a obţinut majoritatea absolută - un eveniment fără precedent, care părea să garanteze schimbarea rapidă şi consolidarea direcţiei europene.

Trei ani mai târziu, tabloul s-a schimbat însă radical. În octombrie 2024, referendumul pentru introducerea obiectivului integrării europene în Constituţie, organizat în aceeaşi zi cu primul tur al prezidenţialelor, a fost validat, dar a produs o surpriză amară: votul anti-UE a fost mult mai ridicat decât anticipau sondajele şi partidele pro-europene.

Această ruptură a arătat că o parte consistentă a societăţii, mai ales în mediul rural şi în zonele puternic influenţate de mass-media rusească, nu numai că nu împărtăşeşte consensul european, dar este dispusă să se mobilizeze pentru a bloca calea europeană. Rezultatul a zdruncinat imaginea unui traseu ireversibil şi a confirmat eficienţa propagandei hibride.

În 2021, victoria zdrobitoare a PAS şi a Maiei Sandu a creat impresia că Republica Moldova intrase pe un drum ireversibil spre Europa. Majoritatea absolută din Parlament părea garanţia schimbării rapide, iar promisiunea de a construi un stat funcţional şi integru a mobilizat speranţele unui electorat obosit de oligarhizare şi corupţie. Patru ani mai târziu, tabloul este mult diferit, iar PAS şi Maia Sandu nu mai reuşesc să insufle aceeaşi speranţă şi riscă să piardă controlul asupra agendei politice.

De aceea, participarea la vot devine cheia înţelegerii scenariilor posibile privind viitorul Moldovei. În 2021, entuziasmul european a dus la o mobilizare record, de 52,3% din electorat, în special în diaspora unde prezenţa a fost de peste 212.000 de alegători. La referendumul constituţional din 2024, însă, prezenţa a scăzut la 50,6%, iar la primul tur al prezidenţialelor cu aproape 1% mai mult, ceea ce reflecta oboseala şi dezamăgirea alegătorilor. La al doilea tur al prezidenţialelor, mobilizarea a fost de 54,3%, dar fractura dintre Moldova şi diaspora devenea deja vizibilă, cu peste 328.000 de voturi venite din afara graniţelor Moldovei. La alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, chiar dacă prezenţa la vot nu a fost mai mică decât în 2021, societatea moldovenească era deja schimbată.

Şi dacă Rusia şi oligarhii au profitat de erorile guvernării PAS, contextul geopolitic nu poate fi neglijat pentru a înţelege starea opiniei şi votul. Rusia a transformat alegerile din Moldova, atât cele de anul trecut, cât şi cele de ieri, într-un pariu anti-UE, lansând o ofensivă hibridă fără precedent. Propaganda online, manipularea mediatică, finanţarea partidelor populiste şi tentativele de destabilizare socială au fost susţinute masiv, iar rezultatele nu aveau cum să nu se vadă.

Această presiune externă s-a suprapus peste reţelele oligarhice interne, care, departe de a fi dispărut, s-au adaptat şi au reintrat în joc prin noi formaţiuni politice şi campanii subterane. Prin aceste mijloace a fost alimentată şi exacerbată dezamăgirea cetăţenilor, transformând beneficiile apropierii de UE în percepţii negative care insistau asupra facturilor mari, a inflaţiei persistente şi a insecurităţii.

Deşi pe hârtie Moldova e mai prosperă, având o creştere economică modestă, dar reală, obţinând statutul de ţară candidată la UE şi sprijin financiar consistent din partea Bruxelles-ului, percepţia cetăţenilor este diferită. Rusia şi aliaţii locali au transformat integrarea europeană într-un sinonim al crizei şi al sărăciei. Politica de austeritate adoptată la Bucureşti a fost folosită ca exemplu negativ la Chişinău, alimentând propaganda anti-occidentală. Astfel, deşi mai aproape de UE ca oricând, oamenii resimt costurile tranziţiei mai mult decât beneficiile.

Structura viitoare a alianţelor parlamentare determină gradul de libertate politică al preşedintei. În scenariul unei victorii relative a PAS, dar fără majoritate, vor fi necesare coaliţii fragile, cu efect limitat asupra continuităţii reformelor. Dacă Blocul Patriotic devine principala forţă, preşedintele poate întârzia un guvern ostil, dar nu îl poate bloca pe termen lung. În ipoteza unor scoruri apropiate, sub 40%, actorii secundari („Partidul Nostru” şi „Alternativa”) capătă rol decisiv, diminuând substanţial capacitatea preşedintelui de a influenţa direcţia politică.

În paralel, Federaţia Rusă îşi asumă o strategie de tip „georgian”: inducerea deliberată a unei instabilităţi sistemice prin contestări repetate, mobilizare stradală şi blocaj instituţional. Această strategie urmăreşte mai degrabă împiedicarea ireversibilităţii parcursului european decât câştigarea imediată a puterii de către forţele pro-ruse.

Pentru Bucureşti, în varianta unei guvernări pro-ruse, dilema va privi găsirea unui echilibru între continuarea sprijinului politic, pentru a nu abandona Moldova în faţa Rusiei, şi condiţionarea ajutorului de reforme clare şi respectarea angajamentului european. Ajutorul pragmatic şi selectiv - în energie, infrastructură, educaţie şi mass-media independentă - ar trebui dublat de susţinerea societăţii civile şi a diasporei.

Alegerile parlamentare din 2025 par să confirme teza fragilităţii politice a Republicii Moldova şi demonstrează că miza geopolitică a devenit centrală şi în politica moldovenească. Deşi PAS rămâne prima forţă, ascensiunea Blocului Patriotic, şi mai ales revenirea PPDA, revitalizat prin votul radicalizat al unor segmente de electorat, arată că spaţiul pro-european nu mai are monopolul speranţei. În jocul de echilibre fragile care urmează, capacitatea preşedintei Maia Sandu de a transforma victoria relativă într-un nou mandat de stabilitate va fi testată de un context regional ostil şi de o societate profund divizată.