Media de soluţionare a cererilor de negociere cu băncile se situează cu mult sub cele 90 de zile prevăzute de legislaţia în vigoare, fiind înregistrate cazuri în care acestea au fost soluţionate într-o singură zi, a declarat Liviu Vladimir Fenoghen, directorul Centrului de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul Bancar (CSALB).
Liviu Fenoghen a precizat: „Într-adevăr, conform legii, termenul este de 90 de zile, dar anul trecut media a fost de 13 zile, iar în urmă cu doi ani a fost o medie de 15 zile. Sunt şi multe cazuri care au fost rezolvate în aceeaşi zi. A fost primită cererea, a fost trimisă către bancă. Problema este atât de bine motivată de consumator ori cunoscută deja de către bancă, ori foarte bine prezentată. Banca acceptă, se desemnează conciliatorul, s-au purtat discuţiile, banca şi-a trimis oferta. Oferta este negociată, văzută, acceptată de către consumator şi se dă şi hotărârea, nota de soluţie, de fapt, care este trimisă şi către bancă, şi către consumator pentru a fi acceptată. Caz rezolvat într-o singură zi”.
Scăderea drastică a timpului de soluţionare a cererilor este cu atât mai meritorie cu cât activitatea CSALB a crescut de la an la an, de o manieră organică.
Directorul CSALB a arătat: „Trimestrul acesta, care s-a încheiat pe 31 martie, am avut surpriza plăcută să constatăm că avem cel mai mare număr de cereri înregistrate la nivel trimestrial de când există CSALB. Deci de 10 ani. La 1 martie anul acesta, CSALB a împlinit 10 ani de activitate operaţională. Suntem înfiinţaţi din 2015, dar la 1 martie 2016 am avut o primă cerere primită care s-a transformat şi într-un dosar şi care a fost şi soluţionată. Deci, din 2016 până în 2026, iată că sunt zece ani. Spuneam că a fost un trimestru fast din acest punct de vedere şi din mai multe puncte de vedere, nu numai ca număr de cereri primite. În primul rând, am avut 968 în primul trimestru din 2026. În 2016, când CSALB a început activitatea operaţională, au fost 235 de cereri. În 2017 au fost undeva la vreo 550 de cereri; de abia în 2017-2018 încolo depăşeam nivelul de 1.000 de cereri. Iată că acum, într-un trimestru, am făcut cât am avut în primii trei ani de activitate. Mai mult, s-a îmbunătăţit cumva calitatea cererilor. (...) Imaginaţi-vă că anul acesta, din cele 970 de cereri la nivel de bănci, doar 14% mai reprezintă procentul cererilor de radiere a înregistrărilor din Biroul de Credit, iar la IFN-uri, cam 27%, faţă de 80-85% cât erau în anii anteriori. Deci, iată, a crescut portofoliul de cereri negociabile, de cereri bune”.
Domnia sa a menţionat că, din cererile soluţionate anul trecut, 95-96% s-au soldat cu împăcarea părţilor, iar restul a ajuns pe masa instanţelor. Liviu Fenoghen a precizat: „Ce anume a dus la procentul acesta foarte bun? Mai multe elemente. Odată, faptul că, într-adevăr, conciliatorii noştri s-au rodat deja, au 10 ani şi sute de dosare pe care le-au negociat şi ştiu cum lucrează fiecare bancă, se cunosc şi cu echipele de la banca respectivă. În al doilea rând, solicitările consumatorilor sunt mai rezonabile decât la început. Iar consumatorii, ca şi băncile, au învăţat că, atunci când intri într-o negociere, nu obţine niciunul dintre cei doi ceea ce a vrut, ci ceea ce este posibil, până la urmă, să obţină. Şi banca mai lasă, şi consumatorul mai lasă din ceea ce a solicitat şi, iată, în felul acesta, negocierile se încheie cu împăcarea părţilor. Un alt element care ne-a plăcut, iarăşi, în ultimii cinci ani deja este numărul de cereri primite. (...) Mai mult, iată că sunt litigii care se află pe rolul instanţelor de judecată şi care, la recomandarea judecătorului sau la iniţiativa uneia dintre părţi, bancă sau consumator, vin către CSALB, se rezolvă şi ulterior părţile se duc în instanţa de judecată şi arată că problema a fost rezolvată în afara justiţiei, în afara instanţelor, prin intermediul unui conciliator CSALB. Anul trecut au fost 150 de astfel de cazuri. La nivelul primului trimestru avem în jur de 39 de cazuri. Per total, în cei patru-cinci ani de când am observat această migrare a dosarelor din instanţa de judecată către CSALB, avem undeva la 850. Credeţi-mă, 850 nu este o sumă chiar aşa de mică. Sunt 850 de dosare de care judecătorii au scăpat. Şi, discutând cu judecătorii, ne spun: «problemele pe care le avem sau dosarele pe care le avem cu băncile şi cu asigurătorii sunt cele mai complicate, cele mai mâncătoare de timp, cele în care se administrează foarte multe probe, expertize etc. Ambele părţi cheltuie bani mulţi pentru a rezolva. Şi ghiciţi ce? În niciun caz noi nu putem să dăm o soluţie cum dă CSALB, pentru că este vorba de o soluţie de optimizare contractuală». Mai precis, în negocierile de la CSALB se reduce marja de dobândă, se elimină anumite comisioane, se reduc comisioanele, se taie din principal în cazurile mai severe, mai dramatice. Şi, credeţi-mă, că au fost şi cazuri - nu foarte multe, dar au fost - de ştergeri integrale de creanţă, când, într-adevăr, problemele oamenilor erau atât de grave, iar banca a empatizat şi a spus: «măcar atât putem să facem, să ştergem creanţa»”.
Directorul CSALB s-a referit şi la educaţia financiară, precizând că, prin interacţiunea directă, fizică, a consultanţilor Centrului cu consumatorii, aceştia din urmă capătă cunoştinţele financiare necesare pentru rezolvarea situaţiei în care se află şi sunt ajutaţi chiar la întocmirea cererii de negociere cu banca.
„Cam 4% dintre cereri sunt depuse de clienţi direct la noi, la sediu, deoarece oamenii susţin că s-au săturat să vorbească cu roboţii şi că îi orientăm mai bine în discuţiile directe şi îi ajutăm să completeze o cerere. Nu toate persoanele au abilităţile de a completa cererea de pe site-ul CSALB. E simplu de completat, este adevărat, dar unii preferă să vină şi să o redacteze frumos, cu mânuţa, pe formularul printat, sub îndrumarea colegelor noastre de la secretariatul de procedură sau a mea. N-are importanţă. Cu toţii putem să ajutăm un consumator aflat la ananghie. (...) Deci, dincolo de problemele pe care le rezolvăm pentru consumatori, este afluxul acesta de informaţii pe care noi am încercat să-l transmitem mai departe, să punem în gardă”, a spus Liviu Fenoghen.
Domnia sa susţine că educaţia financiară ar trebui să înceapă de la clasa I, cu elemente de bază, ce pot fi predate oricând, şi a menţionat că instituţia pe care o conduce are o activitate constantă în acest domeniu şi nu va renunţa la ea, pentru ca viitorii clienţi ai sistemului financiar-bancar să ştie cum să economisească, să ştie ce înseamnă un credit, ce cheltuieli adiacente implică el şi cum să se ferească de fraudele financiare, care sunt din ce în ce mai prezente pe reţelele de socializare.
Preşedintele CSALB a mai spus că, din păcate, Centrul are competenţă pentru persoanele fizice, în timp ce companiile pot fi ajutate doar în ceea ce priveşte serviciile de plată sau, eventual, probleme cu moneda electronică. El şi-a exprimat dorinţa, mai ales în contextul procesului de aderare a ţării noastre la OCDE, să fie extinsă competenţa CSALB şi pentru companii, deoarece există interes din partea companiilor şi din partea băncilor.



















































