Confuzia autorităţii

Cristian Pîrvulescu
Ziarul BURSA #Editorial / 04 ianuarie

Cristian Pîrvulescu

Deşi calendaristic noul an a început, psihologic şi politic, prin consecinţă social şi economic suntem încă în 2020. Alegerile americane nu s-au terminat: mâine, pe 5 ianuarie, vor avea loc alegerile pentru cele două locuri ce revin Georgiei în Senatul SUA şi care ar putea da o majoritate democrată în Congres. Iar o zi mai târziu, miercuri 6 ianuarie, va începe noua activitate a noului Congres când unii aleşi republicani vor cere - chiar dacă e o acţiune neconstituţională- invalidarea alegerilor prezidenţiale din 3 noiembrie.

Între timp, pandemia continuă, ba chiar creşte în intensitate, iar vaccinarea contra Covid 19 - cu excepţia Israelului care face figură de lider mondial cu peste 1 milion de persoane şi peste 45% din populaţia vârstnică deja vaccinate - încă îşi caută ritmul în condiţiile zgomotului de fond asurzitor al teoriilor conspiraţiei şi al mediatizării atitudinilor anti-ştiinţifice. Probabil această atitudine anti-ştiinţifică explică şi diferenţa dintre Israel unde 70% dintre cetăţeni vor să fie vaccinaţi şi România sau Franţa unde procentele sunt inversate.

În Franţa, unde până acum au fost vaccinate doar câteva sute de persoane, una din problemele birocratice care a întârziat punerea efectivă în practică a strategiei de vaccinare a fost legată de cele cinci zile de reflecţie pentru ca pacienţii să poată da un consimţământ informat (deşi în franceză formula e şi mai clară un consentement eclaire: consimţământ luminat). Fundamentul acestei poziţii vine din considerentul moral conform căruia nici un act medical nu poate fi efectuat fără acordul pacientului asupra căruia se aplică. Ori, consimţământul informat (susţinut şi de diferitele cercuri anti-vaccinare din România) se aplică fără rezerve asupra vaccinării presupunând că pe baza informaţiilor clare, corecte şi accesibile furnizate de medic, decizia privind vaccinarea să se lase la latitudinea pacienţilor. Apare însă aici o problemă de autoritate. Căci astăzi unele tipuri de autoritate sunt mai vulnerabile decât altele şi sunt expuse dezinformării. Iar cele mai multe dintre acestea au fost puternic expuse dezinformării pe timpul pandemiei: autoritatea politică, educaţională, judiciară sau medicală sunt puse sub semnul întrebării. Ori aceste autorităţi nu sunt de acelaşi tip şi nu pot fi tratate în acelaşi fel.

Un ajutor teoretic important pentru abordarea logică a acestei delicate probleme poate veni dinspre teoria autorităţii expusă de Jozef Maria Bocheñski (filosof şi logician polonez din secolul trecut, dominican şi profesor la Angelicum roman până în 1940, apoi preot pe front alături de soldaţii polonezi, pentru a atinge apogeul academic la Universitatea din Freiburg unde a fost pentru câţiva ani şi rector) în cartea sa din 1979 Was ist Autorität?: Einfuhrung in die Logik der Autorität (tradusă în română la Humanitas sub titlul Ce este autoritatea?). În esenţă, constatând că în societatea noastră pluralistă, majoritatea oamenilor exercită o formă de autoritate, de care devin conştienţi pe baza propriilor lor experienţe, Bocheñski discerne mai întâi un tip de relaţie necesar şi pune două limitări evidente, prima într-o ordine individuală, a doua într-una socială, constatând că din punct de vedere logic opoziţia dintre libertatea şi autoritate fiind doar un joc. Cuvântul autoritate este ambiguu şi pentru a fi clarificat este supus unei serioase analize logice. Scopul acestei cărţi fiind prezentarea unei aplicaţii a logicii care, plecând de la lucruri banale, poate duce spre rezolvarea unor probleme profunde.

În acest sens Bocheñski operează o clasificare a diferitelor tipuri de autoritate în funcţie de domeniu. De aceea face distincţia dintre autoritatea deontică şi autoritatea epistemică. Un exemplu tipic de autoritate epistemică este relaţia unui cercetător (să zicem Einstein) şi publicul general în privinţa unei teorii ştiinţifice. În acest domeniu autoritatea sa nu poate fi contestată decât de cei ce au cunoştinţe solide în domeniu. De aceea autoritatea epistemică nu poate fi contestată de oricine, pe când cea deontică da. Invers, un exemplu tipic de autoritate deontică este relaţia dintre angajator şi angajatul său, în care angajatul poate contesta contractul de muncă şi poate cere condiţii de muncă mai bune. Pe de altă parte, în cazuri extreme, precum un război sau o criză gravă, autoritatea deontică a superiorului ierarhic nu poate fi contestată fără consecinţe.

Diferenţa dintre cele două tipuri de autoritate constă atât în domeniul lor de acţiune (în greaca veche epist"m" desemnează cunoaşterea pe când deon participiul neutru a lui dei înseamnă ceea ce este necesar, ceea ce trebuie) şi în forma lor: în primul caz propoziţiile declarative alcătuiesc domeniul autorităţii epistemice, pe câtă vreme, în al doilea, ordinele. Şi pentru a fi clar, Bocheñski sugerează că autoritatea epistemică se distinge atât de infailibilitate, cât şi de expertiză, aşa cum autoritatea deontică se distinge atât de suveranitate sau supunere.

Revenind la problema consimţământului informat: cum poate contesta cineva fără cunoştinţe solide în biologia moleculară teoria ARN mesager şi aplicaţiile acesteia? Şi cât de informat poate fi consimţământul unei persoane care nu doar că nu are cunoştinţe, dar nici nu se află în cea mai bună condiţie mentală, cum este cazul multor persoane în vârstă. În Franţa, pe care o dădeam exemplu mai devreme, se estimează că 57% dintre cei ce se află în cele peste 7400 EPHAD (stabilimente pentru găzduirea persoanelor în vârstă dependente) şi 70% dintre cei internaţi în cele peste 600 USLD (unităţi de tratament de lungă durată dedicate persoanelor de peste 60 de ani şi aflate, de obicei, în custodia unor spitale) suferă de tulburări cognitive moderate sau severe.

Atât în cazul contestării de către congresmenii republicani a alegerii preşedintelui Biden, cât şi în cel al consimţământului informat în privinţa vaccinurilor anti-Covid-19 ne aflăm în faţa unor confuzii de autoritate. În primul caz, autoritatea Congresului, deontică, nu poate prevala în faţa autorităţii votanţilor, iar în al doilea consimţământul informat, care este mai degrabă o protecţie juridică decât o asumare informată a utilităţii vaccinului, nu poate să conteste cercetarea ştiinţifică. Mai mult, sănătatea nu este doar o chestiune individuală, ci şi una publică. De aceea, guvernele, care sunt investite să asigure interesul general, trebuie să-şi asume asigurarea unei stări de sănătate cât mai bune şi sunt îndreptăţite să ia toate măsurile în vederea atingerii acestui scop. Cu atât mai mult atunci când o pandemie pune în pericol interesele generale ale societăţii. Vaccinurile ARN mesager, rezultate din aplicarea unei noi tehnologii revoluţionare, nu pot fi contestate doar pe baza unor criterii vagi, chiar dacă persistă încă zone de incertitudine, mai ales în privinţa eficacităţii şi siguranţei lor pe termen mediu şi lung. Timpul şi dinamica socială obligă guvernele să ia rapid toate măsurile necesare pentru a asigura o stare de sănătate care să permită reluarea cât mai repede a activităţilor fără de care dezvoltarea socială şi economică nu pot fi garantate.

Opinia Cititorului ( 11 )

  1. Că poate fi contestata și autoritatea epistemica de către profani. Dovada o constituie însăși faptul că este contestata. A răspuns și Teodosie: el nu poate mărturisi numai adevărul absolut. Cita vreme vaccinurile ARN nu sunt considerate adevăruri absolute - medicii nu pot răspunde la toate intrebarile - nu le poate mărturisi. Nu sunt de acord cu acest lucru, dar îl înțeleg. In fata oamenilor adevărul absolut este mai adevărat decit adevărul epistemic. Și poate cea mai buna dovada este Brexit-ul.

    Consimțământul informat include și increderea în autoritățile statului si e o chestiune de libertate, de a dispune cum vrei de corpul tau fisc și sporitual. De altfel așa scrie și în lege - fiecare om are libertatea de a decide pentru el, dlfara niciun amestec din partea bănci, guverne, corporații.

    Deci aserțiunea de mai sus măcăne din toate încheieturile întrucât pleacă de la premisa, desigur falsă, că statul poate decide în privința individului încălcând voință legitimă a acestuia.

    Daca e sa ne luăm după această premisa falsă ar trebui să consimtim și autoritatea statului totalitar și/sau corupt asupra individului. Și statul totalitar a lui Ceaușescu, Hitler, Stalin, Mussolini era alcătuit din specialiști și avea la bază o identitate logie "științifică" solidă (omul nou, societatea ideala, alimentația rațională, etc). Toate aceste construcții și picat în cap tocmai, pentru că nu au ținut cont de natura divină și libertatea individului. 

    1. Susții că "fiecare om are libertatea de a decide pentru el, dlfara niciun amestec din partea bănci, guverne, corporații", pentru că așa scrie în lege. Definiția respectivă se cam bate cap în cap cu preceptele religioase ale multora dintre vacciniști. La creștini, nu ai libertate deplină asupra corpului tău, pentru că religia îți interzice să te sinucizi. Așa că ori vorbim despre o ipocrizie absolută în cazul creștinilor care vor libertate deplină asupra corpului lor, deși nu o au din punct de vedere religios, spiritual, ori teoriile susținute de ei sunt false.

      Din toate timpurile, de cand e lumea pe pamant, (inclusiv in cadrul regnului animal) indiferent de organizarea sociala,inclusiv in cadrul familiei, a existat o autoritate, alt fel ar fi existat un haos, o anarhie ; asa ca s-o lasam "mai la vale" cu drepturile individuale, etc etc, ale analfabetilor.

       

      Oamenii nu sunt produșii statului sau ai corporațiilor, prin urmare nu pot fi sclavii acestor entități, indiferent de rațiunile care ar putea fi folosite ca pretext pentru o astfel de exploatare..

      Oamenii nu se nasc pe acest pământ pentru a întra sub stăpânirea statului și nici pentru a deveni sclavii corporațiilor, ci în vederea mântuirii morale, adică a devenirii lor spirituale, ca ființe divine. De aceea nu pot face vaccinați forțat de către stat.

      E o bazaconie progresist totalitară ce scrie Parvulescu în articol. 

      mie mi-a eliminat comentariul pentru ca m-am legat de soros . cica e in regulament !

    ...

    se pune problema scalabilitatii liberului arbitru

    cine stie mai putin e mai putin liber sa aleaga pentru sine (daca alegerea fiecaruia impacteaza propriul destin si al altora) ? sau e egal liber sa aleaga cu cineva stiutor in acel domeniu?  

    eu sustin ca toti beneficiaza in egala masura de liber arbitru indiferent de gradul lor de cunoastere.  

    De ce asa? 

    Pentru ca liberul arbitru e un dat natural al oamenilor, nu ceva derivat dintr-o conditie preexistenta.  

    De aia fiecare e liber sa faca fix ce-l trazneste capul (dupa ce desigur s-a informat ...daca a considerat necesar).  

    ... autoritatea epistemica a stiintei este contestata tocmai prin felul in care "stiinta" s-a raportat la situatia generata de virus ... apeland la autoritatea deontica a statului pentru a-si "intari" credibilitatea, stiinta nu face decat a-si stirbi suplimentar credibilitatea ... se genereaza astfel un feed-back loop specific societatilor totalitare ... aceasta situatie apare tot mai mult ca un totalitarism inversat scientologic ...

    1. Cam așa este...știința servește în prezent unor scopuri totalitare planetare, aducă stă la baza unei noi ideologii globale, a unei noi religii obligatorii pentru toți. De aici rezidă scopul principal al "comunicării strategice" care este o comunicare cu fundament ideologic, neomarxist. Altfel, de ce ar avea cineva nevoie sa comunice "strategic" într-o pandemie daca vorbim strict de o boală infecțioasă?

      Orice comunicare strategică poate fi bănuită de interese ascunse de manipulare a maselor întrucât guvernele plătesc sume importante din banii contribuabililor pentru a răspândi un mesaj îndoielnic, ideologic cu care nu toată lumea este de acord..

      Presa abunda de mesaje neomarxiste nesolicitate de public, care nu țin cont de interesul public. 

      ... imi amintesc, copil fiind cum oamenii se inghesuiau sa cupere paine neagra ... alta nefiind disponibila (cel putin in zona in care am crescut eu) ... dupa revolutie oamenii au continuat sa se inghesuie, dupa paine alba - "mai nou" disponibila ... astazi painea neagra este mai scumpa fiind considerata mai sanatoasa ... dar oamenii nu se mai inghesuie, nu toata lumea isi permite ... altfel spus, nu toti oameni isi permit a trai sanatos! ... as putea concluziona cu usurinta ca ca exista o prapastie intre teoria epistemica si practica deontica ... o societate liberala ar trebui a cauta ca tocmai aceasta prapastie sa fie acoperita ... daca intr-adevar exista o precupare pentru sanatatea publica, necesitatile primare, gen hrana si adapost (utilitati) ar trebui protejate ... practica anului trecut a dovedit ca tocmai acestea au fost ignorate ... sub imperativele deontice si epistemice ale unui parteneriat "public" si respectiv, privat - disaster business model ...

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

BTPay
Cotaţii Emitenţi BVBCotaţii fonduri mutuale
Super protecție cyber pentru echipamente de business
BITCOIN ROMANIA

Curs valutar BNR

24 Feb. 2021
Euro (EUR)Euro4.8743
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.0100
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.4221
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6714
Gram de aur (XAU)Gram de aur233.0869

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Hidroelectrica
Learning and Development Conference 2021
www.hipo.ro
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro