VIDEO/ CONVERSAŢIE CU UN BRADGunoiul, balamucul, zidul şi Clotilde

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 09 iunie

Ilustraţie de MAKE

Ilustraţie de MAKE



Cornel Codiţă

Codru-i frate cu românul. Relaţia de frăţie este prin definiţie reflexivă. Doar că, în acest caz, intrăm în domeniul imposibilităţii. De unde atîtea milioane de codri, cîţi români încă mai există?! Rezultă că doar codrul poate să aleagă pe vreunul dintre noi să îi fie frate, nu şi viceversa. Bun şi atunci noi, ceilalţi, ce facem? Soluţia de avarie ar fi să lăsăm codrul în pace şi să ne mulţumim cu cîte un pom fiecare, cu care să ne înfrăţim. "Uite cum se uită la mine prăpăditul, subalternul ăla de brad. Las că-l fac eu mobilă". Sile Gurău (T. Mazilu, "Mobilă şi Durere") trece abrupt de la admiraţie la supărare. E înciudat pe brad poate pentru că este puţin pilit (Sile, nu bradul!) şi mult nefericit. În ciuda eforturilor de documentare pe cărările patriei, nu şi-a putut împlini încă cel de-al doilea ideal al vieţii sale. Primul fusese acela de a-şi petrece viaţa în postura de subaltern! Ghinion, neşansă, soartă, destin, ziceţi-i cum vreţi, n-a reuşit: ajunsese şef, director de întreprindere de mobilă. Al doilea ideal? Să găsească femeia visurilor sale cu care să întemeieze o căsnicie fericită: tînără, frumoasă, burgheză, care să-l iubească şi să-l înşele discret. Contrastul dintre convulsiile suferinţei sale sufleteşti şi măreaţa, netulburata verticalitate a bradului îi ridică la paroxism disconfortul interior.

Mie, nu! Eu văd în verticalitatea netulburată a bradului meu, cel cu care sunt frate, o ancoră, un ultim tărîm al salvării. Mă agăţ de el cu disperare, poate-poate găsesc o soluţie. La ce îmi trebuie o soluţie? La o problemă oarecum clasică, de la Dostoievski încoace, dar a cărei clasicitate nu mă ajută cîtuşi de puţin să o rezolv, cît ai bate din palme. Cel puţin o dată în viaţă, unora de mai multe ori, altora toată viaţa, li se întîmplă să aibă senzaţia apăsată, materială, grea ca o lespede de mormînt, că nu mai ştiu de ce parte a gardului se află. Care gard? Acela care separă "balamucul", lumea fără sens, gregară, agresivă, disolutivă, murdară, cea în care nu vrei să îţi trăieşti zilele, de aceea a normalităţii care, chiar dacă nu neapărat "ideală", este totuşi aşezată, cu reguli şi repere care nu se schimbă după cum bate vîntul, cu oameni, locuri şi întîmplări care aştern în tine sentimentul de bine, de "acasă", fără de care nimeni nu poate trăi prea mult. Ori, dacă trăieşte, atunci sigur a trecut de cealaltă parte a gardului! Din ce mi se trage? Păi, nici eu nu ştiu prea bine... tot ceea ce vă pot spune este că mă plimbam aşa, liniştit, prin Bucureşti şi dintr-odată am simţit cum din normalitatea ciururit-zdrenţuită cu care, de bine, de rău, sunt acomodat, m-am împiedicat şi m-am dezechilibrat complet. Nu mi-am pierdut doar echilibrul. Au dispărut brusc, ca într-un coşmar, firavele repere ale normalităţii mele scorojite. Mă mai uit o dată, cu atenţie: nu era vreo groapă, ori vreun ciot, era un sac cu gunoaie. Pe Calea Victoriei? Nu... nu... nu... trebuie să fie vreun coşmar. Încă mai dorm.

Nu e prima dată cînd denivelările istorice ale canapelei mele îmi mai joacă feste din astea, punîndu-mă să văd aievea ceea ce este doar visul urît, născocit de mintea mea plecată noaptea în vacanţă, de capul ei, fără constrîngerile imperativelor raţionale care o ţin ziua în frîu. Sunt la Ateneul Român, văd cu claritate, nedistorsionat, colonadele intrării, "capacul" rotondei de acoperiş, marcată de medalioanele personalităţilor culturale şi istorice ale României, statuia din bronz a lui Eminescu, creată şi dăruită oraşului de Gheorghe Anghel. Nu mai văd, însă, micul părculeţ care dă perspectivă clădirii. În locul lui a răsărit o groapă de gunoi. De gunoaie. De saci cu gunoaie. Unde, în ce lume se poate întîmpla aşa ceva? Cu siguranţă, doar de cealaltă parte a zidului, la "spitalul de nebuni"! Veştile mă străpung la foc automat, cu viteza şi impactul unor gloanţe scăpate fără milă din armele de foc ale infernului. O bună parte din suprafaţa publică a oraşului numit Bucureşti, capitala oficială a ţării numită România, cel puţin după timpul mecanico-istoric, aflată în secolul XXI, membră a Uniunii Europene, ONU, NATO şi a multor altor organisme şi organizaţii care îi recunosc existenţa şi statutul internaţional, o cîmpie absurd copleşitoare se întinde peste realitate. Mai rău, o cîmpie din care răsar cu hărnicie, în fiecare clipă, în fiecare oră, în fiecare zi, mizeria, boala şi moartea.

Dacă mă aflu de partea "rea" a zidului, atunci totul e în regulă! Sunt în balamuc, iar acolo orice se întîmplă, se întîmplă doar pentru că se poate întîmpla. Alte oprelişti nu există, logica e închisă bine la porţile stabilimentului şi nu ai de ce să te miri, indiferent ce se petrece. Dacă sunt însă de partea "bună" a zidului, atunci ceva este grav în neregulă. Unii zic că ar fi primăriţa de la sectorul unu. Că e dusă cu pluta, că e franţuzoaică, că e pluseristă, că e nevasta nu ştiu cui, că e unealta altui nu ştiu cui, că e pafaristă, că habar nu are de nimic şi în orice caz de administraţia publică... mă rog, tot ceea ce vă trece prin cap s-a spus deja. Doar că, indiferent ce atribute am agăţa de fustele doamnei respective, tot nu avem o explicaţie raţională pentru coşmarul devenit realitate. Adică, ce? Doamna cu pricina trăieşte în junglele virgine ale Tasmaniei, în deşerturile fără de sfîrşit din inima Africii, pe Lună, pe Marte? Nu trăieşte şi ea într-o ţară, un stat, un oraş, un municipiu, adică întemeieri politice şi juridice cu legi, cu reguli de comportament obligatorii, respectiv instrumente administrative şi juridice capabile să penalizeaze oportun şi suficient de aspru devierile, astfel încît consecinţele lor să nu poate atinge cote care pun în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor? Va să zică, scoatem armata pe stradă, poliţia călare, cohorte de miliţieni şi poliţieni ca să o amendeze cu salariul pe un secol pe Baba Rada, pentru că a trecut prin piaţă fără masca de protecţie pe nas şi pe gură, dar lăsăm un oficial al funcţiei publice şi o firmă de servicii publice, fie ea şi privată, să se războiască cum vor şi cît vor, călcînd în picioare orice considerente privind securitatea sanitară a oraşului Bucureşti, capitală a ţării numită România!!!! În afara unor reacţii de presă, "autorităţile" nu dincolo de pragul prefecturii au emis doar consideraţii filosofico-panteiste. Protecţia consumatorului, nimic. Garda de mediu, nimic. Inspecţia sanitară, nimic. Primăria Generală, nimic. Guvernul României, nimic. Preşedintele României, care are totuşi reşedinţa de lucru în Bucureşti, nimic! În vremea asta, munţii de absurd, mizerie, boală şi gunoaie cresc pe zi de trece.

Un lucru e sigur, pe ei nu vor creşte niciodată brazi! Asta e tot ce mi-a spus fratele meu bradul, după ce i-am istorisit toată tărăşenia. A mai adăugat, cu puţină speranţă în glas: Faceţi şi voi ceva să se trezească şi ei, măcar într-o diminineaţă, cu frica în sîn, dacă nu le dă niciodată ghes dorinţa de a face ceva Bine, pe lumea asta. După care m-a trimis la Eminescu:

"Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,

Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!

Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire."

Opinia Cititorului ( 27 )

  1. Când pleacă tir "cu spate" de grinzi dintr-un colț al celălat al țării de ce ne m-ai mirăm de asemenea amănunte?

    Analfabeți la butoane ziși "dottore" acum se culeg roadele?

    Așteptăp soluți de la "fruncea țări" ? 

    1. mai se scrie corect.

      Toata politica asta verde e legata de crestere a preturilor si saracirea noastra. Mai bine am cauta solutii care nu creste entropia, contraentropice. Ele exista doar sa le implementam. Deseuri o, poluare o nu sunt doar povesti, se intampla dar cu multe costuri. Exista si solutii fara costuri mari.

      Dau doar un exemplu. 

      Avem alternative, biodegradabile, dar, mai scumpe. O spun producătorii care vorbesc de o dublare sau chiar triplare a preţurilor. Dacă acum plătim pentru un set de farfurii din plastic undeva la 12-13 lei, când ele vor fi înlocuite de cele din trestie de zahăr, de exemplu, vom da 25 - 30 de lei. 

      În cazul unor produse biodegradabile mai sunt şi alte dezavantaje. Paiele din hârtie se înmoaie în băutură. Dar, este obligatoriu să ne adaptăm pentru a reduce avalanşa de plastic ce ne sufocă atât pe uscat cât şi în apă, 

      Europarlamentari din şase ţări cer comisarilor europeni Frans Timmermans (Pactul verde european), Josep Borrell (O Europă mai puternică pe plan internaţional) şi Margrethe Vestager (O Europă pregătită pentru era digitală) să susţină platforma online ECIPES27 de elaborare şi implementare a unui program-pilot de ajutor direct din partea Comisiei Europene prin semnătură electronică.

      Într-o scrisoare adresată miercuri celor trei comisari, consultată de Agerpres, eurodeputaţii explică faptul că ECIPES27 (Coeziune Europeană prin Programe de susţinere pentru Cetăţeni, Municipalităţi şi Tineri) propune alocarea de sprijin financiar diferitelor categorii de beneficiari: până la 17% din cetăţenii europeni, pentru a face economii în gospodării prin practici ecologice, jumătate din municipalităţile din UE, pentru a implementa eco-proiecte inteligente, aproximativ un milion de tineri, viitori antreprenori, pentru a putea lansa start-up-uri eco. 

      Toate aceste iniţiative se aliniază la obiectivele UE legate de economia circulară, tranziţia ecologică şi tranziţia digitală. Încurajând populaţia să utilizeze aparate electrocasnice moderne, costul consumului de energie va scădea, realizându-se economii lunare, ceea ce va duce la o mai bună înţelegere a beneficiilor practicilor ecologice. Mai mult, modernizarea aparatelor electronice ar trebui să includă doar produse din UE, contribuind la consolidarea independenţei strategice a industriilor din bloc, revigorând consumul, păstrând şi creând noi locuri de muncă, devenind astfel un element important al Economiei Circulare la nivelul UE.

      De pe 3 iulie sunt interzise beţişoarele de urechi, farfuriile şi tacâmurile din plastic, paiele pentru băuturi, paharele şi caserolele din plastic sau polistiren expandat.

      Prefectul Capitalei a declarat că Primăria Sectorului 1 va plăti datoriile direct către sortatori: „datoriile pe care prestatorul le-ar avea către sortatori, adică sunt acele sume pe care oricum prestatorul le refacturează către Primăriei, pentru că din totalitatea serviciilor de salubritate, o parte reprezintă sumele pe care prestatorul de servicii de salubritate le achită către sortatori”.

      Marea Resetare este o iniţiativă a Forumului Economic Mondial scrisă de fondatorul lui, şi are trei componente: o piaţă mai corectă şi mai echitabilă, corespunzător unei economii a stakeholderilor, adică toate părţile implicate, la toate nivelurile sociale; investiţii conduse de obiective comune precum „egalitatea şi sustenabilitatea”, corespunzător unui nou sistem, mai rezilient – de exemplu infrastructură verde şi industrii cu scoruri îmbunătăţite privind impactul lor social şi asupra mediului; pe bazele inovaţiilor tehnologice ale celei de-a patra revoluţii Industriale să fie susţinut binele comun prin abordarea problemelor sociale şi ale sănătăţii publice

    Editorialul are finetea caracteristica domnului Codita. Eminescu a avut si o dorinta, incantatie, rugaciune in final.

    1. ...

      ale Victoriei Căi de...sau a Victoriei Căi

      In video clip apare Tepes

      Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei, 

      Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei, 

      Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

      Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni! 

      Să-i împarţi în două cete: în smintiţi=usr şi în mişei=pnl

    In sfârșit, după 30 de ani, se pare că ne trezim din letargie si descoperim că România este sufocată de gunoaie. Mă întreb cu ce s-au ocupat in toată această perioadă " specialiștii " din Ministerul Mediului, Garda de Mediu, etc, pentru ce și-au luat salariile ?

    Dacă s-ar dori cu adevărat să frânăm fenomenul de distrugere a țării prin acoperirea și sufocarea acesteia cu gunoaie de tot felul, ar trebui imediat luate măsuri de conștientizare a celor care populează teritoriul României, privind consecințele poluării nesăbuite. 

    În paralel : EDUCAȚIE pentru categoriile de vârstă cuprinse între 1 an și 90 de ani ( niciodată nu este prea târziu ), aplicarea de AMENZI DRASTICE pentru cei care nu respectă regulile elementare de civilizație ( avem exemplul unor țări care și-au dorit să fie curate ), obligativitatea autoritătilor de a creea condiții pentru menținerea curățeniei și angajarea de specialiști și oameni cu suflet în instituțiile statului care au tangență cu supravegherea și îngrijirea MEDIULUI înconjurător. 

    Altfel, vom rămâne o rușine, nu numai a EUROPEI. 

    P.S. Că veni vorba de frăția CODRU/ROMÂN : felicitări "EDILILOR MICULUI PARIS" pentru pădurea care crește prin balcoanele și acoperișul blocului SORA din Calea Griviței, vizavi de Gata de Nord, poarta feroviară cea mai importantă a țării. O mândrie arhitectonică în perioada interbelică, a devenit o ruină periculoasă și un focar de infecții. Este unul din numeroasele exemple de nepăsare și NESIMȚIRE  

    1. Subscriu!

      Poate ne trezim. 

      Poate ca e mai bine asa. Cei mai multi dintre noi au impresia ca gunoiul nu exista. 

      Nu-l vad ... nu exista.  

      Ei bine ... exista. Exista si sufoca comunitati, paduri, campii ...

      Eu zic sa mai continue "constientizarea" asta pana ajunge gunoiul la usa omului indiferent. 

      Nu merge. Toata lumea a vazut poze cu rezistoizi trepanati care stateau la terase iar gunoiul era langa ei. Erau fericiti ca au 'libertate'. Pentru rezistoizi e simplu, latra unul ca vinovati sunt altii si se bucura ca stau in gunoaie.

      Unii il ascund sup pres!

      Probabil clotilda nu doar ca il scunde sub pres dar il si haleste regulat.

      In sfarsit au o tara ca afara

      Am primit amenzi uriase din aceasta cauza. Ar trebui desfiintate ambalajele nebiodegradabile....in plus aceste produse ambalate nu sunt sanatoase. Produse de la tarani sau din curtile proprii ecologice scad gunoaiele nebiodegradabile.

      Din notele de constatare primite de la aceste autorităţi nu rezultă că există un pericol iminent, drept pentru care nu este îndeplinită a doua condiţie prevăzute de lege pentru a exprima acordul cu privire la starea de alertă.

      Ameninţarea nu este suficient de gravă pentru măsuri de urgenţă, excepţionale pentru înlăturarea situaţiei. 

    ...

    1. Si asta e un adevar.

      Faci niște confuzii. Subiectul GUNOAIE a explodat recent si de fapt cu mare întârziere, inconștiența și nesimțirea cu care ne batem joc de tara murdărind-o , dureaza de foarte mulți ani. Fenomenul acoperirii cu gunoaie are tradiție de zeci de ani, este prezent peste tot, atât în București cât și în restul țării, poate cu unele excepții, acolo unde lumea este educată și conștientă. Mesajul meu este că autoritățile trebuie să se trezească la realitate și să rezolve radical situația, probabil că soluții există, alții cum au reușit ?

      ...

      ...

      Solutia este economia circulara momentan si cu poluare si deseuri O.

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Dtlawyers
BTPay
Apanova
anahotels.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

04 Aug. 2021
Euro (EUR)Euro4.9184
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.1486
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.5849
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.7813
Gram de aur (XAU)Gram de aur241.9139

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Allview
Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro