Abonament gratuit

De ce ignoră Comisia Europeană adevăratele riscuri macroeconomice din România?

CĂLIN RECHEA
Ziarul BURSA #Macroeconomie /

De ce ignoră Comisia Europeană adevăratele riscuri macroeconomice din România?

Comisia Europeană a redus estimările de creştere ale principalelor economii europene din următorii doi ani în raportul de prognoză publicat săptămâna trecută (n.a. integral la adresa ec.europa.eu.

"Perspectivele economice continuă să fie marcate de incertitudini majore, pe fondul unei creşteri a riscurilor", se arată în comunicatul de presă de pe site-ul CE.

În timp ce manifestă un optimism moderat pentru zona euro, CE apreciază că perspectivele economiei noastre s-au îmbunătăţit, deoarece "consumul privat creşte, stimulat de venitul disponibil mai ridicat şi de redresarea creditului în moneda locală".

Înainte de a deschide şampania, trebuie să nu uităm că este vorba despre aceeaşi Comisie care "a gestionat criza financiară în mod slab şi inconsistent", după cum scrie Curtea Europeană de Conturi într-un raport publicat recent.

În timp ce Comisia Europeană a subliniat doar legea dării în plată drept risc major pentru perspectiva macroeconomică, alte elemente fundamentale au fost amintite doar în trecere sau deloc.

"Aplicarea retroactivă a legii dării în plată poate avea un impact negativ asupra creşterii creditării, a încrederii consumatorilor şi investitorilor, precum şi asupra cererii interne", se arată în prognoza CE.

Din păcate, nu se spune nimic despre impactul negativ al Codului Fiscal pe care nimeni nu pare să îl mai înţeleagă sau despre ce reprezintă o politică monetară ultrarelaxată pentru reformele structurale sau construirea capitalului autohton, elemente fundamentale ale rezistenţei economiei naţionale în faţa recesiunii care se prefigurează pentru economia globală.

Modul profund eronat în care autorităţile noastre înţeleg să creeze un cadru adecvat dezvoltării economice este reflectat de creşterea semnificativă a deficitului de cont curent şi a celui bugetar. În cazul deficitului bugetar, acesta va forţa limita superioară din Pactul de Stabilitate şi Creştere în 2016 şi va ajunge până la 3,8% din PIB anul viitor.

Dacă pentru marile economii europene autorităţile de la Bruxelles nu s-au grăbit să aplice sancţiuni, este greu de crezut că vom beneficia şi noi de tratamentul preferenţial, chiar dacă, de facto, Pactul nu mai valorează nici cât hârtia pe care a fost tipărit.

Economistul Florin Cîţu a scris recent pe blogul lui că "nu există nicio dovadă empirică pe baza căreia să se afirme că mai multe investiţii de la stat cresc PIB-ul potenţial". În schimb, "mai multe investiţii în urma eliminării restricţiilor pentru circulaţia capitalului, pieţele libere şi competitive, duc la o dinamică medie mai mare în timp".

Construirea unui astfel de cadru, absolut necesar pentru funcţionarea mecanismelor dezvoltării economice, pare să depăşească puterea de înţelegere a autorităţilor noastre, mai ales atunci când se "entuziasmează" în faţa creşterii consumului privat, privit ca "motor" al creşterii.

Un semnal de alarmă în acest sens a venit recent şi de la firma de servicii financiare KeysFin, care se întreabă dacă "suntem pregătiţi pentru un nou «Ice Age» economic". "Economia se dezvoltă, din păcate, într-un mod inegal, cu cel mai important accent pe comerţ, în timp ce industriile producătoare rămân în urmă şi chiar tind să piardă teren faţă de punctul de cotitură din 2009", se arată în studiul preluat şi de ziarul BURSA (vezi articolul "Suntem pregătiţi pentru un nou «Ice Age» economic?", site-ul BURSA, 06.02.2016)

Comisia Europeană a ignorat, de asemenea, şi riscul supraîncălzirii pieţei imobiliare, limitându-se doar la prezentarea dinamicii creditului imobiliar într-o anexă a raportului de prognoză (n.a. paginile 57-60).

Aici se arată că "deşi în zona euro s-a înregistrat o creştere limitată a creditului pentru locuinţe în 2014 şi 2015, câteva ţări din UE înregistrează rate destul de puternice de creştere, printre acestea aflându-se Belgia, Slovacia şi România" (n.a. clasamentul se află în graficul 4 la pagina 59 din raportul de prognoză).

După cum se observă, România nu se află pe primele locuri din UE doar la creşterea economică, ci şi la creşterea creditului pentru locuinţe. Evoluţia acestei componente a creditului acordat gospodăriilor populaţiei se datorează exclusiv dinamicii explozive a creditului în lei, pe fondul continuării programului "Prima Casă". Departe de a stimula economia, "Prima Casă" contribuie direct la amplificarea dezechilibrelor structurale din economie, de parcă nu ar fi fost de ajuns caracterul său de "program subprime", dat de avansul nesemnificativ şi perioada îndelungată de creditare.

De aproape doi ani, creditul pentru locuinţe în lei a crescut cu o rată anuală medie de aproape 150%! Oare nu reprezintă această creştere explozivă un risc major pentru economie?

În aceste condiţii, nu este de mirare că România are cea mai mică pondere din UE a firmelor din sectorul construcţiilor care apreciază că restricţiile de finanţare le limitează activitatea (n.a. clasamentul se află în graficul 3, la pagina 59 din raport).

Amintirea condiţiilor relaxate de creditare pentru construcţii în raportul CE nu este însoţită, din păcate, şi de sublinierea deficienţelor majore la nivelul supravegherii bancare, mai ales pe fondul accentului care se pune pe macroprudenţialitate.

Se pare că nu am învăţat nimic din criza începută la sfârşitul deceniului trecut şi ne-am angajat pe aceeaşi cale a "creşterii", despre care ştim că sfârşeşte într-o fundătură.

Într-un studiu recent de la BIS (Bank for International Settlements) se arată că "boom-urile creditării au tendinţa să submineze creşterea productivităţii muncii, prin realocarea forţei de muncă spre sectoarele cu productivitate mai redusă", iar "impactul acestor realocări este mult mai mare în perioadele de criză".

Este adevărat că studiul BIS a fost realizat pentru economiile dezvoltate, însă concluziile sale sunt perfect aplicabile şi pentru economia noastră, după cum a demonstrat recesiunea din 2009 şi impactul ei ulterior.

Situaţia este cunoscută cel puţin la nivelul Băncii Naţionale, după cum demonstrează ultimele declaraţii ale lui Valentin Lazea, economist-şef al instituţiei. În opinia sa, "creşterea economică este artificială, dopată de măsuri fiscale şi monetare". În curând, acest "miracol economic" se va dovedi la fel de sustenabil ca şi cel dinainte de 2009.

Despre relaxarea fiscală, Valentin Lazea mai spune că "presupune îndatorarea statului". Să fie aceasta o fatalitate care nu poate fi evitată? Chiar nu se pot găsi căi imediate de reducerea a cheltuielilor, mai ales că ultimul raport al Curţii de Conturi a dezvăluit, similar anilor anteriori, o risipă de proporţii uriaşe?

Economistul-şef al BNR mai arată că "reformele structurale sunt singurele care conduc la creşterea sănătoasă a PIB-ului". Din păcate, Valentin Lazea nu a subliniat şi unul dintre factorii principali ai frânării acestor reforme: politica monetară a BNR.

Tot de la BNR a venit şi o analiză a schimbărilor structurale din ultimii 20 de ani, unde se subliniază gradul mare de îndatorare al firmelor, dar şi "necesitatea recapitalizării firmelor prin surse de bună calitate pentru asigurarea sustenabilităţii pe termen lung a economiei".

În aceste condiţii, nu contribuie dobânda de politică monetară, aflată la un minim istoric, la perpetuarea acestei situaţii, prin "stimularea" împrumuturilor, atât guvernamentale cât şi private, şi descurajarea economisirii, factor primordial al construirii capitalului intern?

Modul deficitar în care Comisia Europeană a justificat prognozele pentru economia noastră nu reprezintă, însă, aproape nimic, în comparaţie cu "elefantul din cameră" ignorat de autorităţile de la Bruxelles.

Prăbuşirea economiei chineze, creşterea dobânzilor din SUA, o altă cădere a preţurilor materiilor prime sau revenirea crizei din Grecia au fost luate în considerare, dar nu şi perspectiva perfect realizabilă a ieşirii Marii Britanii din UE.

Comisarul pentru Economie a fost întrebat, în cadrul conferinţei de presă dedicată prezentării raportului de prognoză, de ce a fost neglijat acest scenariu. "Nu apare în prognozele noastre deoarece, nu se află în preocupările noastre", a răspuns Pierre Moscovici, după cum scrie Bloomberg. "Nu vorbim despre Brexit deoarece toţi luptăm pentru evitarea acestui risc", a mai precizat fostul ministru de finanţe al Franţei.

După cum se observă, atitudinea autorităţilor europene nu s-a schimbat deloc în ultimii ani în ceea ce priveşte ameninţările la adresa realizării "visului european".

Iar dacă autorităţile de la Bruxelles ignoră adevăratele riscuri macroeconomice din România, probabil din considerentul că pot cere orice autorităţilor de la Bucureşti, iar ordinul va fi executat întocmai şi la timp, oare cât timp mai avem noi pentru a ne pregăti înainte de creşterea inevitabilă a impozitelor şi taxelor?

Opinia Cititorului ( 8 )

  1. Datele BNR arată astfel în dreptul creditelor populației:

     

    dec 2015: 108 mld lei 

    dec 2014: 103 mld lei 

    dec 2013: 103 mld lei 

    dec 2012: 104 mld lei 

    Nu putem găsi faptul că răspunsul la întrebarea "de ce ignoră" este acela că "el nu există". Unde vezi tu probleme la soldul creditelor populației, dle Autor? Nu vrei să ne explici? 

    1. Autorul s-a referit la creditele pentru locuinte in lei care in 2013 au fost de 3472,6 mil. lei, in 2014 au fost de 9455.5 mil. lei, iar in 2015 de 18672,

      Deci in 2015 creditele in lei pentru locuinte au sarit la 18672,2 mil lei de la 3472,6 mil.lei in 2013.

      Nu ti se pare o crestere destul de exploziva, domnule Cristi C ?!? 

      Asta doresc sa imi explice cineva. De ce ne uitam doar la o categorie minora din stocul total? De ce conteaza ca achizitiile de fiare de calcat, sucitoare sau masini de facut taitei cresc cu 30%?

      Este evident ca aceasta crestere este atenuata de scaderea creditelor in valuta. Ce conteaza ce isi cumpara oamenii? Nu conteza doar raportul Stoc Credite / Total Debitori? Nu asta da suportabilitatea serviciului datoriei? 

    E o Europa care nu a functionat deloc.

    O Europa care nu are Euro nu are rost sa existe pe hartie.

    Fiecare tarisoara cu legile ei; cum de s-au gandit la asa ceva? 

    daca citesti toate articolele acestui personaj in ultimi ani trebuie sa ne aruncam toti de la etaj,numai prapastii,furtuni financiare nimic bun in lumea finantelor si totusi observam ca lumea se misca inainte si tehnologic si financiar!

    1. Ai pe de o parte dreptate. Un site precum Zero Hedge (de oameni ușor psihopați) nu a ajutat pe nimeni niciodată să aibă o decizie economică rațională și profitabilă. Niciodată - nici ca urs, nici ca taur. Dar, ca orice nebun, s-ar putea să aibă dreptate 0.01% candva. În așteptarea acelui ceva, este util să îl asculți și să îi respingi restul de 99.99% dintre opinii.

      Sper ca mai arunci un ochi pe banci bursa

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Videoconferinţa Antreprenoriat fără gen
DTLAWYERS
Business Card
Cotaţii Emitenţi BVBCotaţii fonduri mutuale
BTPay
Pactul pentru muncă
Livestreaming Teatrul Naţional
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
Pagini Aurii
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatTMPS