Editorial

16 septembrie 2018

POLITICA ÎNTRE DISCURS ŞI PARCURS (II)Limitele paradigmei "Pinocchio"

Poate aţi observat, poate nu, politica de astăzi evoluează hotărît în limitele paradigmei "Pinocchio". Transpoziţia o fac două elemente esenţiale din lumea miraculoasă a neastîmpăratei păpuşi de lemn, devenită un şi mai neastîmpărat, neascultător, băieţel.

În primul rînd, raporturile dintre electoratul de azi şi clasa politică seamănă ca două picături de apă cu relaţia dintre Pinocchio şi cuplul Vulpe-Cotoi. Pinocchio are cîţiva galbeni, cîştigaţi cu efort şi riscuri, pe care cei doi vor să pună mîna, negreşit. Drept pentru care au şi o reţetă miraculoasă: Pionocchio este "sfătuit", cu mult zel, să pună banii în pămînt, în "Cîmpia minunilor", pentru ca din ei să răsară, apoi, copăcei cu încă şi mai mulţi bani pe ramuri, făcîndu-l mai bogat. În realitate, o stratagemă "de doi bani" construită pe divorţul total dintre discurs şi parcurs, posibilă doar cu concursul necenzuratei credulităţi a lui Pinocchio. Uşor de recunoscut, bănuţii din mîna lui Pinocchio sunt voturile din mîna electoratului, iar stratagema vulpilor şi a cotoilor politicii constă în a convinge alegătorii să îşi îngroape voturile într-o urnă anume cu promisiunea că, după aceea, vor primi în schimb încă şi mai mult decît au pus în pămînt. O promisiune niciodată ţinută, de nici un cuplu vulpe-cotoi, indiferent de culoarea ideologică în care s-ar fi vopsit.

Politica între discurs şi parcurs (I)

Despre politică este vorba, desigur. Dacă ar fi să aleg un semn al timpurilor pe care le trăim, cu greu s-ar putea găsi altul mai nimerit decît cel care măsoară distanţa mereu mai mare dintre dis-cursul şi parcursul politicii. Şi, nu este vorba doar despre România şi taraba ei de obor, la care îşi vinde pe doi bani politica, cu pretenţia că face mare negoţ. Lucrurile sunt vizibile pe la mai toate casele mari. Mai ales cele din zona sistemelor democratoide, cu pretenţia că sunt încă etaloane ale democraţiei cînd, în realitate, au lăsat să se scurgă substanţa, pentru a rămîne doar cochilia, locuită de alţi chiriaşi.

Iohannis pe locul 3

Să dăm timpul înainte, cu ceva mai mult de un an de zile. Suntem la finele anului 2019, în seara când se închid urmele după primul tur al alegerilor prezidenţiale. Iată rezultatele. După primul tur, Călin Popescu-Tăriceanu 22 la sută. Gabriela Firea 21 la sută. Klaus Iohannis, 20 la sută. Alegătorii vor fi chemaţi să decidă în turul 2 între Popescu-Tăriceanu şi Firea. (Ceva asemănător cu situaţia de la alegerile din 2000, când în turul 2 au intrat Ion Iliescu şi Corneliu Vadim-Tudor).

Este democraţia condamnată?

Ce legătură este între principiul dreptăţii, democraţie şi majoritate? Succesul electoral al mesajelor de extremă dreaptă face necesară o examinare a limitelor democraţiei şi a complicatei relaţii ale acesteia cu regula majorităţii.

Un pod prea îndepărtat

Oamenii sunt îndreptăţiţi să creadă şi, cel mai adeseea, cred "de la sine", că politicienii sunt, dacă nu din cale afară de competenţi şi deştepţi, măcar cu scaun la cap şi cu un dram de bun simţ. Nu neapărat în exces, dar măcar atît cît e nevoie ca să nu o iei la fiecare doi paşi prin bălăriile patriei, ori să dai în toate gropile generos plantate în cale. Această presupoziţie operează şi atunci cînd, într-o societate cît de cît normală, cineva se apucă să facă o lege, un act normativ, ori o constituţie. Nu stai să prevezi toate situaţiile absurde! Presupui că bună-credinţa celor care operează cu reglementarea res-pectivă va fi îndeajuns, astfel încît şi fără prevederi exprese, să ocolească acele ramuri din graful acţiunilor posibile care duc în fundături, neunde. Ei bine, România se dovedeşte, încă o dată, tărîmul tuturor posibilităţilor...mai ales al celor "care nu se poate"! În cazul de faţă, este vorba despre "coabitare".

1 Euro5.0991

1 Fr. elveţian5.4568

BNR

1 Liră sterlină6.0646

BNR

1 Dolar SUA4.5894

BNR

1 Gram Aur480.3618