Editorial

28 octombrie 2018

Un meci cu prea puţini jucători şi mult prea mulţi pierzători

Despre meciul "pe justiţie" este vorba. Ajuns aproape de faza deznodămîntului sau, dacă preferaţi, a rufelor murdare fluturate în văzul lumii. Că, de spălat, nu prea mai are cine să le spele, iar de scos, nici o chimicală inventată pînă în zilele noastre nu e suficient de tare, să le mai facă faţă. Să nu se lase nimeni păcălit de nume. Obiectivul principal al "marelui război" nu a fost Kövesi, ci DNA, după cum în repriza actuală el nu se numeşte Lazăr, ci Procurorul General. Instituţia e în obiectiv, nu omul.

Consensoluţia

Bietele cuvinte, ce soartă mai au şi ele! Nu cred să fie vreunul mai dispreţuit, la noi, în ultimele două decenii şi jumătate, decît acela de "consens". A făcut carieră, la modul negativ, prin anii '90, folosit fiind şi unde trebuia şi unde nu trebuia, şi pentru a arăta drumul către o soluţie politică şi pentru a ascunde falsele soluţii, băgate la înaintare pe sub mînă, şi cînd era nevoie şi cînd nu era, cîtuşi de puţin

Mafia cu girofar

Am asistat săptămâna trecută la următoarea scenă, pe Calea Victoriei. O maşină neagră, oficială, cu un agent înarmat, care se uita încruntat pe fereastră, aşezat pe locul şoferului. În faţa acestei maşini, o alta, de poliţie, cu girofar, care brutaliza şoferii "civili", măturându-i din calea personajului care stătea ascuns în spatele geamurilor fumurii. Poliţistul din maşină scosese şi mâna pe geam, gesticulând bezmetic În fine, venind din spate, altă maşină, tot cu numere oficiale, care contribuia şi ea la haosul din trafic.

Drumul spre iliberalism

Odată cu adoptarea Opiniei privind aşa-zisa reformă a justiţiei în România, pe 19 octombrie, Comisia de la Veneţia confirmă, implicit, şi aceasta printr-un act oficial, că în ţara noastră iliberalismul a devenit ideologie de stat. Însuşi titlul comunicatului este edificator: "Propusa reformă a legislaţiei privind justiţia penală în România slăbeşte lupta împotriva corupţiei şi a altor infracţiuni grave conform Comisiei de la Veneţia".

Cine ne îndepărtează de Uniunea Europeană

Fără să îşi fi turnat ceară în urechi, ori să se fi legat de vreunul dintre catargele navei România, rătăcind la întîmplare printr-o pădure de primejdii mai fioroase decît Scilla şi Caribda, românii, mă rog, mai bine de jumătate dintre ei, nici măcar nu vor să audă cîntecele fermecate ale frumoasei sirene numită Uniunea Europeană. Au fost loviţi de un fel de surditate selectivă. Cum fenomenul s-a lăţit binişor în ultimii doi ani, lumea se întreabă: cine e de vină? Iar răspunsul se oferă singur, la îndemînă. Păi, ce ni s-a întîmplat nouă în ultimii doi ani şi mai bine? Aţi ghicit! Guvernarea PSD! Concluzia se impune, deci, de la sine: PSD-ul ne îndepărtează de Uniunea Europeană. Trec peste sic hoc ergo propter hoc că, la urma urmei, n-a introdus nimeni proba de logică formală la angajarea copiştilor cu cîrca numiţi gongoric în lumea sălbatică a presei din România, "ziarişti". Dar, dacă nu logica, atunci măcar "flerul" ar trebui să ne îndemne să căutăm cheia nu doar sub felinarul care pîlpîie generos în vîrful parului de la colţul uliţei, ci şi mai încolo, undeva, unde foarte probabil am pierdut-o, în cotloanele întunecoase ale istoriei rătăcirilor noastre colective, mai vechi şi mai noi.

1 Euro5.0733

1 Fr. elveţian5.4353

BNR

1 Liră sterlină5.8651

BNR

1 Dolar SUA4.3297

BNR

1 Gram Aur508.6964