Abonament gratuit

Înfloritoarea piaţă a înlocuitorilor de realitate

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial /

Cornel Codiţă

Recunosc şi nu sunt singurul, "realitatea" poate fi un loc incomod. Foarte neplăcut. Nu de puţine ori, de nesuportat. Un iad. O adresă la care ai fi vrut să nu ajungi niciodată, iar dacă ai ajuns, atunci ai vrea cu tot dinadinsul să te muţi de acolo, cît mai degrabă. Pentru multă vreme. Pentru totdeauna, dacă se poate. Unde? Oriunde vezi cu ochii, oriunde e mai bine! Fuga de realitate ca strategie psihologică, evadarea din universul realităţii, incomod sau incompatibil cu sinele, este un subiect tipic al lumii moderne. Rafturi întregi de literatură bună, foarte bună şi de geniu, o deapănă pe toate feţele şi din toate unghiurile, de la Goethe, Suferinţele tînărului Werther, pînă la Celine, Călătorie la capătul nopţii sau J.P. Sartre, Greaţa, Fiinţă şi Neant sau Muştele. Cultura modernităţii păstrează, totuşi, o doză bună de onestitate. De Adevăr. Fuga, evadarea din realitate este posibilă, dar ea are un cost, adesea dramatic, uneori chiar tragic. Pierderea identităţii personale, pierderea totală de sine, izolarea, înstrăinarea, reificarea, rătăcirea fără de sfîrşit într-un deşert al iluziilor sau dimpotrivă al unei aride şi insuportabile lucidităţi, confuzia totală a planurilor şi a valorilor existenţiale, la limită, disperarea.

Spre deosebire de modernitate, soluţiile postmodernităţii sunt radicale şi radical diferite. Fuga de realitate este mai degrabă un eşec. Adevărata eliberare înseamnă ignorarea, izolarea absolută sau distrugerea realităţii care te asupreşte, care te deranjează, care nu îţi convine sau pur şi simplu care nu ţi se potriveşte. În locul ei, oricine poate să îşi procure un înlocuitor de realitate. Mă rog, fiecare după buzunar şi posibilităţi. Ignorarea realităţii nu mai înseamnă doar a băga capul în pămînt, ci acţiune consistentă şi consecventă, ca şi cînd realitatea de care trebuie să te desprinzi, pur şi simplu, nu există. Iar dacă totuşi există, atunci cu atît mai rău pentru ea, nu are alt viitor decît destructurarea, mormanul de moloz. Zidurile ridicate pentru a împlini despărţirea definitivă de realitate, la nivel personal, de grup, de comunitate sau chiar de societate sunt absolute şi de netrecut din orice parte ar încerca cineva să le abordeze. Sunt zidurile excluziunii totale, definitive şi absolute. Nu întîmplător tema zidurilor este una definitorie pentru post-modernităte. Plecată la drum sub stindardul demolării barierelor modernităţii, ea a redescoperit şi a revalorizat mult mai rapid decît s-ar fi aşteptat cineva, valoarea instrinsecă a strategiilor bazate pe ridicarea altor tipuri de obstacole, de data aceasta impenetrabile, ca soluţii de separare radicală faţă de realitate. La limită, trecerea la construcţia de realităţi alternative, virtuale, create ad hoc, pe comandă, pentru nevoile şi preferinţele diferitelor categorii de "spectatori" şi de clienţi. Realităţi manipulabile în anumite limite chiar de către cumpărător, de imaginaţia şi dorinţele clientului. Producerea şi comercializarea acestor "realităţi gonflabile", alternative, reprezintă astăzi piaţa cu dezvoltarea cea mai spectaculoasă, înfloritoare, dramatică prin consecinţe şi cotropitoare, în materie de structurare a universului uman, interior şi social.

În mod vădit, politica lumii post­moderne nu avea cum să scape din orbita acestor tiranice şi dramatice schimbări. Priviţi tabloul în derulare al alegerilor din America. Nici urmă de discuţie sau dezbatere în legătură cu realitatea. Marea confruntare este între cele două realităţi alternative, radical diferite, propuse de Trump şi Sanders sau oricine va fi contracandidatul său democrat. Marea strategie electorală este: cine reuşeşte să vîndă marfa lui, unei părţi mai mari de electorat. Nici o preocupare în legătură cu consecinţele înlocuirii realităţii cu un erzaţ lipsit de orice valoare! Nici o tresărire cu privire la consecinţele pe termen lung ale jocului cu realităţi alternative, altfel imposibil de susţinut pentru prea multă vreme, ori dacă sunt susţinute, atunci eforturile materiale, la nivel social devin nesustenabile, ruinătoare. Ce altceva a fost confruntarea pro/anti brexit în Marea Britanie decît o uriaşă ciocnire a maşinăriilor politice care au vîndut alegătorilor două variante de realitate alternativă, cu urme vagi de referinţă la realitatea de pe teren. Atît cea de la Bruxelles, cît şi cea din Marea Britanie!!! Priviţi politica noii Republici de la Berlin. Sub greutatea ruinătoarelor erori de strategie care marchează perioada post reunificare şi post război rece, realitatea modernă a politicii germane se dizolvă cu rapiditate. Întreaga structură politică cu tot cu instituţiile ei fondatoare. Ce se pregătesc să pună în loc politicienii Germaniei? Acelaşi tablou, două ficţiuni, declarate realităţi alternative. Una care îmbracă hainele mai vechi, tocmai scoase de la "curăţat", frumos călcate şi parfumate, ale izolaţionis­mului, naţionalismului exclusivist, la limită, rasist; cealaltă a unui inconsistent construct multiculturalist, insustenabil şi incongruent. Nicăieri politica nu se mai ocupă de problemele realităţii, ci de vînzarea en gros a realităţilor alternative, cele la care visează nu de puţine ori elucubrant, un electorat infantilizat, redus la reacţii şi umori de moment, obsedat de preferinţe, niciodată pus în situaţia să facă alegeri, păcălit că s-ar mai afla în teritoriul realităţii democratice, prin ritualul punerii unui buletin de vot într-o cutie festiv şi oficial amenajată în acest scop.

Din această perspectivă, România şi politica ei sunt deplin integrate lumii postmoderne. Realitatea şi datele ei nu mai reprezintă de mult subiecte pentru dezbateri sau confruntări electorale. Nu realitatea contează, ci realitatea mea. Guvernul meu. Guvernarea mea. Legile mele. Oamenii mei. Lumea mea. Restul, pur şi simplu, nu există. Iar, dacă există, atunci nu contează, reprezintă ceva fără nici un fel de consecinţe sau urmări pentru lumea noastră, a politicii noastre. Logica ierarhiilor de putere, respectiv a împărţirii beneficiilor şi privilegiilor ce rezultă din strategiile de spoliere, care ţin loc de stragii de guvernare, reprezintă singura logică a vieţii politice de la noi. O realitate în sine, care a trimis de mult realitatea socială a României la coşul de gunoi. Delete şi gata!

Opinia Cititorului ( 8 )

  1. Cine hraneste acest fenomen in dezvoltare, de creare de realitati alternative?

    Pe de o parte, avem o parte a societatii, realizatorii, care realizeaza produse care satisfac nevoile oamenilor. Pe de alta parte, avem cealata parte a societatii care creeza iluzii. Si aceasta a doua parte a societatii isi acopera nevoile reale din rezultatele muncii realizatorilor. 

    Inseamna ca realizatorii au ajuns la o asemenea productivitate incit reusesc sa acopere nevoile reale ale tuturor membrilor societatii, fie ei realizatori sau creatori de iluzii. 

    Deci stam bine. 

    Se pare ca cu cit societatea isi va imbunatatii productivitatea in procesul de realizare a bunurilor reale, va creste si numarul celor care vor crea realitati alternative vandabile. 

    O nenorocire globala ar putea scadea productivitatea procesului de realizare a bunurilor reale, ceea ce ar reduce vandabilitatea iluziilor si deci a mijloacele creatoriilor de iluzii. Lucru care nu este de dorit. 

    O educatie performanata care ar duce la cresterea spiritului critic, a puterii de discernamint, ar duce si la reducerea vandabilitatii iluziilor? Nu cred. O asemenea situatie ar duce la mai mult timp liber, care ar creste cererea de iluzii frumoase, interesante, utile. Este foarte greu sa jungi la o judecata dreapta, care sa te faca sa respingi o iluzie frumoasa ca inutila sau daunatoare. 

    In concluzie,  

    Traiasca iluziile frumoase, inaltatoare! 

    Jos iluziile inutile sau daunatoare!

    1. Trăiască lupta pentru pace

      Și berea care ne place! 

      Salomeea are dreptate.

      Așa cum era de așteptat, Coronavirusul este foarte profitabil pentru corporațiile farmaceutice, că te și întrebi dacă toată această psihoză nu este întreținută tocmai spre folosul acestora.Dar, pe baza acestei psihoze întreținute de mass-media, se pot face afaceri uriașe. Iată, politicienii români (ăia care au distrus și furat România de 30 de ani) sunt la un pas de a ne băga vaccinarea obligatorie pe gât, iar corporațiile farmaceutice câștigă deja enorm de pe urma acestei crize.

      În plină criză mondială din cauza epidemiei de COVID-19 una dintre ipotezele lansate de reputatul astrofizician britanic revine în atenția publică și capătă, parcă, mai mult sens ca niciodată. 

      Asta pentru că Hawking susținea în 2001 că omenirea nu va fi decimată de o bombă atomică, așa cum se temeau specialiștii la vremea respectivă, ci de un virus devastator. 

      „Pericolul este că putem crea, accidental sau voluntar, un virus care va distruge rasa umană până la sfârşitul acestui mileniu, singura soluţie fiind colonizarea spaţiului cosmic” 

      „Pandemia coronavirusului este fie cea mai mare farsa manipulatorie din istorie, fie cea mai buna oportunitate de a castiga din suferinta, panica si indobitocirea oamenilor.

      Un oficial al OMS anunța săptămâna trecută că remdesivir, vaccin în curs de apariție al companiei americane Moderna, ar putea fi cel mai bun pariu pentru a trata cazurile de coronavirus. Compania Moderna confirma ca are în teste pe subiecți umani acest vaccin. 

      Urmeaza un salt urias al actiunilor listate la bursa ale companiei Moderna, de 11% intr-o zi, si de 30% in cele doua zile care au urmat de la anuntul facut de onestul si neutrul oficial al OMS, salt din care cativa insi si un numar mic de investitori institutionali castiga aproape un miliard de dolari.In conditiile in care Bursa din New York a avut, in perioada epidemiei de coronavirus (pana la pandemie declarata de seful OMS mai sunt cateva ore, cum zicea aseara Arafat), una dintre cele mai mari caderi din istorie, ma intreb daca SEC va lua cumva atitudine contra oficialului OMS si a celor din conducerea companiei Moderna, pentru manipularea bursei si delict de initiat. 

      Previzibil, nu se va lua nicio masura, pentru ca Wall Street-ul este acum mai preocupat de marea si decisiva lovitura primita de la guvernul chinez, care a reusit sahul-mat al secolului, dupa ce a devalorizat cu cca 2 mii de miliarde de dolari actiunile companiilor care activeaza (si) in China, dar detinute de vestici, dupa care le-a cumparat la preturi minime, devenind, fara prea mari costuri financiare, proprietarul tuturor acestor companii, care reprezinta, practic, manufacturierii lumii. 

      A, si sa nu uitam, cică obligativitatea vaccinarii este pentru imunitatea de turmă, și nu pentru ultra-îmbogătirea stăpânilor BigPharma” (Gheorghe Piperea) 

      Concludenta este o Scrisoarea prin care 50 de medici cer deputaților să respingă Legea Vaccinării Obligatorii. Dr. Vasile Astărăstoae și Dr. Pavel Chirilă, printre semnatari.

    Sa fi ajuns domnul Codița la disperare?

    Tragic.  

    1. Make este de vina.

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatTMPS