Abonament gratuit
Videoconferinţa “Energia în priză”Videoconferinţa “Energia în priză”

Mondo cane

Cornel Codita
Ziarul BURSA #Editorial /

Cornel Codita

Deja, pentru generaţiile născute după 1980, această referinţă culturală nu mai spune, probabil, mare lucru. De fapt, nu mai spune nimic. Filmul realizat de Paolo Cavana, Gualiero Jacopetti şi Franco Prosperi, în 1962, însă, a creat la vremea lui senzaţie, a deschis porţile pentru un nou gen documentar dar, mai mult decît orice, a creat un semnificativ şoc cultural. Narat în cheie lejeră, predominant liricoido-satirică, ici şi colo cu slabe accente sarcastice, filmul vorbeşte în realitate, pe larg, cu amănunte adesea şocant-stînjenitoare pentru privitorul deloc prevenit, despre cruzime în multiplele ei forme şi nuanţe. Cruzimea omului faţă de lumea din jur, faţă de animale şi faţă de om, deopotrivă. O cruzime adesea bine mascată sub tulpana utilitarismului, a exotismului tradiţiilor locale, a modei, a "imperativelor superioare" sau a regulilor inerente "ordinii" sociale ori "atotputernicelor instincte". Cu aproape jumătate de secol înainte, 1918, geniul lui Chaplin trimesese acelaşi mesaj cu un alt film în care cîinele este personaj principal, alături de oameni, "Viaţă de cîine". În spaţiul cultural, semnalele apar şi se repetă. Nu ştiu dacă la intervale regulate de timp, dar nu are nici o importaţă. Filmul lui Michael Cimino din 1979, spre exemplu, "Dear Hunter", cel care a marcat sensibilitatea şi conştiinţa unei întregi generaţii pare a fi ecoul, peste altă jumătate de secol, al sufletului de copil zdrobit de confruntarea cu aceeaşi cruzime umană, deplin justificată de imperativul supravieţuirii, al ieşirii de sub spectrul foametei, nu-i aşa!?, din drama pusă în versuri de Nicolae Labiş: "Moartea căprioarei".

Scena de generic din Mondo Cane este "iconică": omul banal, anonim, omul generic, a cărui faţă nu o vedem niciodată, din postura "Stăpînului şi a Binefăcătorului Absolut" tîrăşte într-un sbilţ, fără nici o ezitare, fără să întoarcă măcar o dată privirea, un cîine "vagabond" care se zbate din toate puterile, se răsuceşte, se contorsionează violent, mai mai să se spînzure singur, în încercarea disperată de a scăpa "binevoitoarei soluţii" care i-a fost hărăzită. Una prin faţa căreia defilează lung, doar la cîteva palme distanţă, o lume constituită din cuşti şi înalte garduri de sîrmă unde "Marele Hingher al Lumii" i-a hărăzit lui şi multor altora, desigur, spre binele lor şi al omenirii, să moară "civilizat".

Pentru cine are nervii tari, istoria poate fi redepănată pe datele constituirii şi abandonării nenumăratelor "adăposturi de cîini vagabonzi" care au apărut şi la noi după 1990 şi care au sfîrşit, majoritatea, prin a deveni iaduri ale unei crude şi prelungi suferinţe înaintea morţii, pentru bietele animale care o vreme s-au crezut la adăpost, într-o lume mai bună. Totul izvodit, desigur, din grija şi din cele mai bune intenţii ale "Omului".

Este imposibil să priveşti în jur, la ceea ce se întîmplă astăzi la noi şi prin lumea aşa zis civilizată şi să nu tresari. Să nu fi străbătut de rele presimţiri. Să nu fi scuturat de frigurile aprehensiunii "Răului" care stă să se reverse peste tot şi peste toate. Cineva, o nevăzută mînă a puterilor malefice pare că a descătuşat zăvoarele unei lumi întunecate, ţinută pînă acum sub obroc. Justificată de "înalte comandamente umanitare şi sociale", cruzimea omului care deţine însemnele Puterii, ori care o contestă, se dezlănţuie în valuri succesive, în forme şi tonuri dintre cele mai diverse. Cruzimea omului îmbrăcat în uniforma poliţiei se revarsă asupra cetăţeanului care protestează; cetăţeanul care protestează, îmbrăcat în uniforma libertăţii civice, îşi revarsă violenţa, distruge şi agresează fără discriminare în spaţiul public; "omul în halatul alb", din lipsă de mijloace, organizare sau ştiinţă îşi violentează "pacientul"; unii dintre pacienţi nu ezită să sară cu toporul asupra "medicului" care i-a "încarcerat"; poliţia se războieşte cu cetăţenii, comunităţile şi localităţile care nu vor să stea în cuşca carantinei, izolării; carantinaţii se află deja în conflict cu cei ce vor să îi ţină în "cuşti". În America şi deloc întîmplător în România, pe frontul care opune "apocaliptici" şi "negaţionişti" (radicali ori moderaţi nu mai are mare importanţă) nu mai este loc să strecori nici o foiţă de ţigare. "Scopul scuză mijloacele" nu mai este replica de haz a lui Caţavencu, deloc sigur dacă asta a spus-o "nemuritorul Gambeta" sau altcineva, nu mai este nici şlefuita referinţa academică la "Principele" lui Machiavelli, ci lovitura de măciucă aplicată cu toate mijloacelor autorităţii celor care îndrăznesc să cîrtească, ori să crîcnească împotriva cuştilor şi a gardurilor dincolo de care li s-a prescris, desigur, spre binele lor şi spre "Binele Comun" să îşi ducă de acum înainte traiul, ori moartea, după cum e norocul şi soarta fiecăruia. Rinocerizarea lumii în care trăim nu mai este o metaforă, ci "o revoluţie în marş", un vast proces de rescriere a viitorului, în plină desfăşurare.

Pentru cei care, oarecum nedumeriţi după prima lectură, se vor întreba asupra tîlcului acestor rînduri iaca desluşirea: este un fel de memento pentru uzul celor predispuşi să uite, prea adesea şi prea uşor, atunci cînd se cred stăpîni peste viaţa oamenilor şi se joacă cu ea după cum le vine la socoteală, că nobila şi atît de utila instituţie a Iadului, de la inaugurare şi pînă sfîşitul timpurilor, a fost, este şi va rămîne pavată numai şi numai cu bunele intenţii ale celor care au proiectat-o şi construit-o cu atîta sîrg. Desigur şi dincolo de orice îndoială, nu pentru a ne produce nouă muritorilor păcătoşi vreo suferinţă, ci pentru scopul nobil, uman, dar ce spun eu, uman şi divin... al salvării sufletelor noastre, odată pentru totdeauna, acum şi în veacul vecilor....amin!

Opinia Cititorului ( 29 )

  1. Neregulile din România, exagerările autorităților și ale presei, crearea intenționată a panicii în rândul populației are ca model abuzurile din Occident.

    Iar dacă este un model global după care se acționează, trebuie să ne întrebăm cui îi folosește? Cine are de câștigat din asta? 

    1. Empatie, compasiune si iubire creaza legaturi, conexiuni, intre indivizi de la homo sapiens la metahuman, expresie a creierului limbic diferit de cel reptilian cel care creeaza frica, atunci cand fugim cand apare o amenintare. In plus Neocortexul gaseste solutii flexibile, nu esti reactiv in raspuns, faci o alegere constienta. Exista o disconexiune intre cele trei tipuri de creier, cel reptilian, cel limbic si cel al neocortexului.Asta a dus la haos in societate.

      Empatie, compasiune si iubire baza pentru intuitie, creativitate, viziune.  

      Prin conexiune ne schimbam unii pe altii, ne putem vindeca unii pe altii prin empatie, compasiune si iubire.  

      Cu totii am putea fi tratati asemenea cainilor vagabonzi, asemenea animalelor si oamenilor prezenti in documentarul Mondo Cane. E un semnal de alarma referitor la politicile mondiale de izolare in custi si tarcuri pentru o moarte civilizata/ Toata stima pentru autorul acestul editorial esential pentru intelegerea modelului global al gestionarii pandemiei si intrebarile care decurg.Cine are de câștigat din asta?

      Raiul poate fi aici pe Pământ,

      Acolo dragostea e cea dintâi 

      Raiul poate fi aici pe Pământ. 

      Să facem acest lucru mai întâi.

    Dubito ergo sum prevaleaza cogito ergo sum?

    "Mai bine" (dusmanul binelui) cogito + dubito.  

    Conex cine "stabileste" ce este BINE?  

    Vagabondul , cainele, regizorul sau spectatorul?  

    Evident NU criticul inefabil in turnul lui de fides , departe de aceasta MONDO CANE... 

    Spectatorii , aceia multi , cu sau fara educatie , plini de intrebari sau fara niciun dubiu ! 

    Indiferent de veleitatile morale sau educative ale exercitiului dvs. literar, acesta e raspunsul, pe care evident NU il veti lectura domnul Codita , vorba ceea ... amin! 

    1. Editorialul este genial!

      E vorba de un principiu simplu AHIMSA, al nonviolentei, inclusiv al celei verbale Daca acest principiu Ahimsa ar fi respectat nu am mai face rau fiintelor vii ale planetei, inclusiv fiintelor umane.  

      Editorialul este genial!

      E vorba de un principiu simplu AHIMSA, al nonviolentei, inclusiv al celei verbale Daca acest principiu Ahimsa ar fi respectat nu am mai face rau fiintelor vii ale planetei, inclusiv fiintelor umane. Un OM evoluat spiritual nu mai poate sa faca rau fiintelor vii!Nu pentru a rewspecta un principiu sau o lege ci pur si simplu nu poate, constiinta evoluata nu il lasa!Principiul ahimsa trebuie înțeles în moduri subtile, nu numai în brut. A face rău cuiva în cel mai mic mod, chiar și prin lipsă de respect, va dăuna persoanei care face acțiunea, precum și celui care o primește. Practica perfectă a ahimsa, atunci, este foarte rară. Deși nu foarte mulți oameni și-ar ucide de fapt tovarășii, este obișnuit să găsești oameni care se bat unii pe alții cu cuvinte furioase sau cu priviri Ahimsa, pe bună dreptate, este arma finală; transformă inamicul cuiva în prieten, alungând astfel posibilitatea unui conflict suplimentar. În practica yoga, este important să înțelegem că aceeași viață curge în venele tuturor creaturilor. 

      fetita lasa adjectivele si epitetele

      priveste cerul respira nu mai debita platitudini poleite....

      INTELEGI? 

      Trebuie testat si vazut daca nu are efecte secundare. Uitati ce se intampla acum. E foarte important lucrul acesta!

      Daca se inventeaza un vaccin si el face mai rau decat virusul, am facut ce?!  

      Daca ai fi intelept ai rezona cu intelepciunea indiana. Asa esti...doar un Anonim.

      Daca ai studia macar o sutra pe luna ai deveni mai intelept, mai bun si mai sanatos!

      Misterul dintr- o stea! 

      Plutesc  cu dor, zbor  spre cer, spre desfrunzite stele.  

      M-alină ne-ncetat un dor  un gând ascuns  prin vis de iele;  

      aş vrea să-l ştiu, dar nu-l cunosc.. căci e departe ,este-n stele  

      şi  doar astrele îl cunosc. Eu ma încred în ele. 

      Plutesc  din dor, zbor spre cer, spre desfrunzite stele.  

      De teamă să nu mor, Om visător, călător printre stele 

      Pe aripi de vis; Frunze  de gânduri  rebele  

       Zbor spre abis.  Rup nemurirea din ele. 

      Plutesc  de dor, zbor spre cer, spre desfrunzite stele.  

      Este un vis  de dor sunt gândurile goale ale mele. 

      Urc tiptil, tiptil pe scară să iau ce nimeni n-ar putea. 

      Să gust dulcea povară  Misterul dintr- o stea!  

    Ce diferenta este intre o fetita de 5-6 ani,intr-o rochita subtire,desculta pe o vreme rece si ploioasam,murdara pe fata si pe maini,fata de un caine vagabond?Sunt unii caini care sunt scosi la plimbare iarna ”imbracati”peste blana.Oare,are ce imbraca si manca,la iarna,fetita aceasta? Viata de caine vagabond,in aceasta societate democrata.

    1. O comparatie proastă. Pe ce te bazezi?

      Ahimsa se aplica tuturor fiintelor planetei nu doar animalelor. daca ai fi urmarit documentarul ai fi vazut ca se refera si la fiintelor umane. fara o societate feminina, asemeni unei mamici nu putem schimba ceva in directia cea buna in comportamentul uman. Doctrina feminismului este raspunsul asteptat de umanitate. Violenta se refera si la limbajul agresiv practicant de multi comentatori fara coloana vertegrala morala.

      Ahimsa, denumită în mod obișnuit „nonviolență”, dar mai literalmente tradusă din sanscrită ca „absență a vătămării” este un concept antic originar din Veda - înțelepciunea spirituală și filosofică indiană, care datează încă din 1900 î.Hr., sau acum aproape 4.000 de ani.  

      Este atitudinea unuia care poate să-l conducă spre eliberare sau să-l țină în robie mai mare. O atitudine de inofensivitate (și corolarul său, un sentiment de bunăvoință universală) este ceea ce se înțelege prin ahimsa.

      Pe marea azurie a cerului,  

      Desfrunzite Stelele se oglindesc în valuri siderale.  

      Ancorez corabia sufletului, 

       Pe țărmul gol al dragostei luminii în valuri autumale  

      Pe malul fericirii pășesc 

       Pe nisip și mă întreb, în dezgolita imensitate   

      Visul cu realitatea împletesc

       Realitatea e vis sau visul e realitate? 

    Drumul spre iad e pavat cu intentii bune.Din atatea comparatii,ocolisuri,eu cu mintea mea slaba am inteles ca este un apropo la adresa autoritatilor si cadrelor medicale care trateaza bolnavii cu Covid cu forta si fara menajamente.Mama mea vitrega avea o vorba:eu vi-l arăt pe Dumnezeu si voi spuneti ca e dracu.In mod normal oamenii au dreptul de a decide daca vor sau nu sa fie tratati.Acest lucru nu se poate aplica si in cazul bolilor infecto-contagioase.Ca si cadru medical care lucreaza din luna aprilie cu saptamanile pentru a diminua riscul de infectare ma simt foarte dezamagita de acest articol.Sau poate "traind in cercul meu stramt"nu am inteles bine mesajul.

    1. In calitate de cadru medical se spune corect. Pharma de multa vreme nu este un remediu bun, fiind o metoda agresiva de tratare... Avem nevoie de remedii care nu au efecte secundare. Nu ati inteles bine. E vorba despre politica mondiala care foloseste aceasta epidemie pentru a ne izola in custi si tarcuri pentru o moarte civilizata si despre cruzimea umana.

      Cruzimea umana - poate fi stavilita printr-un singur principiu AHIMSA, nonviolenta. 

      Exista riscul sa ne pierdem sufletul. Acest virus ataca creierul cu impact asupra comportamentului uman in directia agresivitatii extreme. Multi vor fi inchisi pentru crime pentru care nu sunt responsabili. este urgent sa se gaseasca un remediu la nivel de suflet, nu numai de fizicalitate pentru a impiedica extinctia vietii umane pe planeta..

      Însă trăsătura care iese cel mai tare în evidență și care este probabil cea mai simptomatică pentru noua decadență „rinocerială” este obsesia penal-izării celuilalt, a transformării lui în „penal”, în infractor, alungarea lui din societate, stigmatizarea lui socială („ciuma ”)

      Sa nu fii străbătut de rele presimțiri se scrie corect.Să nu fii scuturat de frigurile aprehensiunii " Răului "se scrie corect.La începutul și sfarșitul cuvantului se utilizează " î " din " i ".În interiorul cuvantului se utilizează " î " din "a".Din respect pentru autor nu am vrut să fac aceste remărci.Am comentat cu privire la mesajul pe care mi l-a transmis acest articol.In ceea ce mă priveste a fost o greșeală de exprimare,nu o greșeală gramaticală.Eu nu sunt atat de cultă ca alții.

      Nu mi-am dat seama ca esti Salomeea.Nu m-as mai fi obosit sa-ti raspund.Cu tine nu o scoate omul niciodata la capat.

      4.4 nu imi apartine.. cineva doreste sa imi imite stilul dar nu a reusit!Nu ma intereseaza forma ci continutul editorialului. Corectez doar comentatorii agramati.

      Nu te poti abtine sa fii RAU, nu apreciez oamenii violenti, agresivi ca cel de la 4.4 si 4.5. Nu ai invatat nimic din AHIMSA!Prefer in jurul meu doar persoanele care respecta principiile indiene, cum este ahimsa.Ma debarasez de violenta, agresivitate cu draga inima!

      În mine şi-n afară plâng, Curg ploi la margine-n portal, 

      Portalul pleoapă în amurg  închis între cruci de fractal,  

      Quasarii desfrunziţi iară sunt goi, Pulsarii scutură frunza din ram.  

      Zboară sufletul dor din noi De plâns nici stele nu mai am.  

      Zboară sufletul dor cu noi, Rubinii stele mi-apar... 

       Împerecheaţi doi câte doi, Se-aprind îndrăgostiţi de jar.  

      Sori ruginii se-aprind pe ram  Un suflet într-un zbor etern... 

      Şi noi vom fi... şi noi eram, Acelaşi zbor de dor etern.  

      Dar opinia 4.1 iti apartine?

    Printre paminteni, majoritatea simpli, lipsiti de capacitatea de a analiza rational si a trage concluzii corecte, si-au facut loc in frunte fiare salbatice, irationale, cumplite, feroce, pentru a conduce zice-se, dar care de fapt isi infuleca fara mila si crutare proprii semeni.

    N-ai cum caracteriza altfel situatia existenta intre conducatori si victimele lor, adica cei condusi. 

    Cei peste 30 de ani de la masacrul din decembrie '89 ne ofera posibilitatea unei perspective destul de clare asupra a ceea ce au facut noii conducatori. Si au facut exact ceea ce am aratat. 

    Avem noroc de favorurile oferite de occidentali, care au permis cresterea nivelului de trai, ca altfel era jale mare in mindra tara. 

    Este de neinteles cum mindrul popor accepta sa fie condusi de asemenea primitivi salbaticiti. Ce asteapta de la ei? Este clar ca nu vor face mai mult decit ceea ce au facut: dezastru, inapoiere, privitivism. 

    Sigur ca ai nostri conducatori ar putea schimba tot peisajul. Pentru asta in urmatorii sapte ani au la indemina cca 100 mld de euro. Bani nu gluma. In completare mai exista si posibilitatea de a profita de relocarea industriilor din orientul extrem. Mai avem si posibilitatea de a utiliza serviciile unui presedinte falnic, cu bune si multiple conexiuni internationale, ceea ce nu-i putin lucru. 

    Sigur ca daca pierdem si trenul asta est doar o alta ocazie pierduta, dar de ce sa-l pierdem? Pentru ca avem parte de o conducere formata din nesimtiti, primitivi, rapaci si mereu nesatui? Nu-i un motiv acceptabil. 

    Sunt oameni care inteleg ce se intimpla. Dar in loc sa fie luminatori ai poporului lasa poporul sa rataceasca in ceata. Un exemplu edificator este cel oferit de situatia actuala: batalia stupida intre "apocaliptici" şi "negaţionişti". De fapt este vorba de o batalie, n-o pot numi altcumva decit stupida, intre cei care se lupta pentru a contracara o molima cumplita si niste nenorociti aflati in opozitie sau pe delaturi care in loc sa sprijine aceasta lupta, se fac ca nu pricep despre cei vorba, si fac totul ca sa-i cotonogeasca pe cei angajti in lupta cu molima. 

    Nu poti sa nu te intrebi: Ce Opozitie-i asta? Cui foloseste acesta Opozitie? Raspunsul este: KGB-ului. 

    Esenta povestii este: un bolnav contagios trebuie internat si tratat, nu lasat sa umble brambura prin multime. Si toti cei constienti de asta, care se cosidera a fi oameni ai cetatii, trebuie sa actioneze cu posibilitatile pe care fiecare le are in acest sens.

    Concluzia povestii este ca oamenii trebuie sa se compoarte ca oamenii si nu ca animale salbatice. Se stie ca aceia care se comporta ca animalele salbatice ramin in constiina semenilor ca atare, un Basescu, un Dragnea. 

    1. Cu totii facem parte din Totalitate, vietati, fiinte umane.Totul este inseparabil, interconectat si entanglat. Totul e facut din lumina vizibila sau invizibila. Materia este creata din interactiunea luminii cu lumina. Acesta este ADEVARUL, misterul luminii creatiei

      Misterul luminii creației 

      Eu Universul cel mic, din marele Abis de sub noi  

      Zbor în divina-mi grație spre Universul Mare la voi 

      Zbor Dincolo de imaginație.Soarele țel spre voi  

      Zbor-dorul Luceafărului   Doar cu lumina-l scoți   

      El cheia misterului,  Întunericului ce-l porți.  

      Lumina Candelei mereu  Floarea Vieții din inima ta   

      Un singur Dumnezeu,  Totalitatea, Lumina mea.  

      Iubirea, e chiar Lumina, Ea nu rămâne ascunsă,  

      Sfredelindu-ti surd inima  De dor nepătrunsă.  

      Să-ți fie mintea luminată,  De Totalitatea Divină.  

      Doar cu iubire adevărată,  Izvorul Vieții de Lumină  

      Eu Universul mic acum Universul Mare al grației 

      Misterul ce-l pătrund acum, e chiar legea creației 

      Corelația neseparabilei străluciri curcubeu văzute.

      Cu Dorul Trandafiriu-violceu al luminii nevăzute.  

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

DTLAWYERS

Curs valutar BNR

24 Sep. 2020
Euro (EUR)Euro4.8722
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.1883
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.5207
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.3309
Gram de aur (XAU)Gram de aur249.2556

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Business Card
CEZ România
Smart City România
Cotaţii Emitenţi BVBCotaţii fonduri mutuale
BTPay
Balinesse Spa
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatservicii curatenie