Aleluia! Dumnezeu acceptă cardul! Cel puţin într-o biserică din Braşov. Dacă până acum ne rugam să nu ne expire abonamentul la metrou, astăzi putem să ne rugăm ca tranzacţia religioasă să nu fie respinsă de POS. Ştirea a trecut aproape neobservată săptămâna trecută, deşi a apărut în mai multe ziare centrale, preluată de la Braşov.net. Din ea am aflat că Braşovul, oraşul în care istoria se întâlneşte cu muntele şi cu terminalul POS, devine primul punct de contact între cele sfinte şi cele contactless. Undeva, într-un colţ liniştit al Bisericii Sfântul Ioan, lângă clasica „cutie a milei”, acum se află o soră digitală mai modernă, mai elegantă şi, desigur, cu comision bancar. Astfel că, între „Tatăl nostru” şi „Amin”, putem să strecurăm discret cardul şi poate şi un zâmbet - nu de pocăinţă, ci de satisfacţie tehnologică.
Nu-i aşa că-i frumos când tradiţia se îmbracă în siliciu şi credinţa în tap-tap pe ecran? Nu mai e nevoie de mărunţiş de la chioşc sau de bancnote mototolite în buzunarul interior. Acum putem face o faptă bună cu o atingere uşoară, la fel de uşoară ca nivelul de transparenţă al traseului donaţiei. Ce contează unde se duc banii, când ştim sigur că ajung la Dumnezeu... prin reţeaua Visa sau Mastercard?
Unii se arată scandalizaţi, dar probabil sunt aceiaşi care încă scriu cecuri. Alţii râd, dar e un râs nervos, al celor care ştiu că, odată cu fiecare tranzacţie, apare şi o întrebare existenţială: dacă îţi dă cu „fonduri insuficiente”, înseamnă că eşti şi păcătos, şi sărac? Sau doar că Dumnezeu a trecut la abonamentul Premium şi tu ai rămas pe varianta free?
Adepţii noii evanghelii a digitalizării spun că este un pas firesc - şi cine suntem noi să ne opunem progresului? Dacă Papa are cont de Twitter şi sfintele moaşte au pagină de Instagram, de ce nu ar avea altarul şi un POS? Se spune că trebuie să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, dar între timp Cezarul are terminal şi acceptă plăţi contactless. În ritmul acesta, următorul pas firesc ar fi aplicaţia de spovedanie cu AI şi newsletter-ul de păcate personalizate.
În fond, fiecare epocă are ritualurile sale. Aşa cum altădată se aprindea o lumânare pentru sufletul cuiva, azi putem da 15 lei cu cardul pentru un gând bun în reţea, poate şi cu cashback spiritual. Să nu fim ipocriţi - trăim într-o lume în care până şi iubirea vine cu abonament lunar, de ce ar rămâne mila la stadiul de monedă ruginită?
Un început în care păcatul poate fi iertat în rate, iar mântuirea... e doar la o atingere de card distanţă.
Opinia Cititorului