English
Reporter: Ce v-a determinat să creaţi asociaţia Pur şi Simplu Verde, cui vă adresaţi şi cum promovaţi aspectele ce ţin de dezvoltare durabilă?
Ioana Petrescu: Am înfiinţat Pur şi Simplu Verde dintr-o nevoie de a aduce ştiinţa, cercetarea aplicată şi tehnologia în centrul procesului de luare a deciziilor legate de mediu. Ne-am săturat de promisiuni vagi şi de politici de mediu scrise în birouri, departe de oameni şi de realitate. Am vrut o platformă care să îmbine analiza economică riguroasă, inovaţia tehnologică şi dialogul direct cu cetăţenii. Lucrăm în comunităţi vulnerabile, dar şi în zone urbane în tranziţie, vorbim cu oameni care se confruntă cu sărăcie energetică, cu profesori care vor să explice schimbările climatice, cu primari care caută soluţii reale. Nu venim cu reţete universale, ci creăm soluţii bazate pe date şi pe nevoile locale.
Reporter: Ce specialişti aveţi alături de dumneavoastră în asociaţie?
Ioana Petrescu: În jurul Pur şi Simplu Verde am reunit o echipă excepţională, formată din experţi internaţionali de prim rang, cu experienţă directă în definirea şi aplicarea politicilor publice de mediu, sustenabilitate şi tranziţie verde în unele dintre cele mai avansate administraţii din lume.
Alături de noi în Consiliul Ştiinţific sunt:
- Robert Orr, decan al Universităţii din Maryland, fost Subsecretar General ONU şi consilier special al Secretarului General pe schimbări climatice.
- George Papaconstantinou, profesor de economie politică internaţională la European University Institute, fost ministru al mediului şi finanţelor în Grecia.
- Gilbert Metcalf, fost profesor la Tufts University şi fost adjunct al Secretarului Trezoreriei SUA pentru mediu şi energie în administraţia Obama. Este un lider în domeniul taxării carbonului şi al integrării sustenabilităţii în politica fiscală.
- Nathan Hultman, profesor la Universitatea Maryland, fost consilier în cadrul Departamentului de Stat al SUA pentru tranziţia climatică si director al Centrului pentru Sustenabilitate Globală.
- Aparna Mathur, economist şi fost consilier economic la Casa Albă atât în administraţia Trump, cât şi Biden.
- Ioannis Ioannou, cadru didactic la London Business School, unul dintre cei mai citaţi experţi internaţionali în domeniul sustenabilităţii corporative şi al antreprenoriatului verde.
Această ancorare internaţională ne ajută să conectăm România la dezbaterile globale şi să aducem bune practici în contextul românesc.
Pe plan naţional, avem o echipă interdisciplinară: economişti, specialişti în guvernanţă, cercetători în ştiinţele sociale, experţi în educaţie, sustenabilitate şi tranziţie justă. Împreună, formăm un nucleu care doreşte să aducă schimbări reale si măsurabile.
Reporter: Ce proiecte aveţi în derulare anul acesta şi în ce parteneriate este implicată asociaţia pentru promovarea aspectelor legate de sustenabilitate? Care sunt rezultatele proiectelor pe care le desfăşuraţi?
Ioana Petrescu: Unul dintre cele mai importante proiecte în care suntem implicaţi este AdJUST - un proiect european de cercetare finanţat prin programul Horizon Europe, care aduce împreună 9 parteneri principali din UE, 2 parteneri din Regatul Unit şi alţi 11 parteneri asociaţi. Printre aceştia se numără unele dintre cele mai prestigioase universităţi şi centre de cercetare din Europa, cum ar fi London School of Economics (LSE), University College London (UCL), CMCC - Centrul Euro-Mediteranean pentru Schimbări Climatice (Italia) şi BC3 - Basque Centre for Climate Change (Spania).
În cadrul acestui consorţiu, Pur şi Simplu Verde coordonează componenta legată de economie şi firme, iar anul acesta am publicat primul nostru studiu major în Business Process Management Journal, intitulat "Decoding the multifaceted just transition: from the organizational commitment to environmental issues toward investments and expected outcome". Studiul se bazează pe un sondaj realizat în patru ţări - România, Germania, Spania şi Regatul Unit - şi analizează modul în care companiile se raportează la tranziţia verde, ce le motivează să investească în decarbonizare şi ce le împiedică.
Un alt parteneriat valoros este cel cu Worcester Polytechnic Institute (WPI) din Statele Unite. În 2024, am lansat împreună un program educaţional în care studenţii americani colaborează cu echipa Pur şi Simplu Verde pentru a dezvolta instrumente digitale care sprijină educaţia de mediu în şcolile din România.
În primul an, studenţii au lucrat cu trei şcoli din Bucureşti, unde au analizat cum se desfăşoară Săptămâna Verde şi ce nevoi au profesorii şi elevii. Pe baza acestor informaţii, au creat un set de materiale didactice adaptate - inclusiv un joc pe calculator interactiv, care îi ajută pe copii să înţeleagă concepte precum poluarea apelor, gestionarea deşeurilor, deşertificarea şi biodiversitatea.
Proiectul a fost prezentat la Biblioteca Naţională în cadrul unui eveniment public şi a fost foarte bine primit de profesori şi elevi. Acesta este doar începutul: ne dorim ca în următorii ani să extindem programul şi în alte judeţe, folosind date din satelit în timp real şi multiple metode interactive pentru a transforma educaţia ecologică într-o experienţă mai captivantă.
Reporter: Care consideraţi că este rolul dezvoltării durabile în contextul provocărilor ultimilor ani?
Ioana Petrescu: Dezvoltarea durabilă este cheia supravieţuirii economice, sociale şi climatice a României. Într-o ţară în care mulţi oameni încă se încălzesc cu lemne, în care poluarea aerului afectează sănătatea copiilor şi în care zone întregi riscă depopularea, dezvoltarea durabilă trebuie să devină direcţia clară a fiecărui plan de investiţii şi a fiecărei decizii administrative.
Dezvoltarea durabilă înseamnă locuri de muncă curate, energie accesibilă pentru toţi, infrastructură rezilientă, şcoli care educă pentru viitor şi comunităţi care nu sunt lăsate în urmă. Pentru România, aceasta este şi o oportunitate strategică: să nu mai urmăm modele învechite, ci să construim direct pe baze noi, verzi, inteligente şi mai ales, centrate pe oameni. Avem tot ce ne trebuie: resurse regenerabile, potenţial agricol, minţi inovatoare şi comunităţi locale dornice să se implice. Rolul nostru este să conectăm toate acestea într-o viziune coerentă. Asta înseamnă, pentru mine, dezvoltare durabilă: un nou contract social între cetăţeni, natură şi economie.
• "Cea mai mare provocare este, din păcate, ruptura profundă dintre ştiinţă şi decizie publică"
Reporter: Care sunt cele mai mari provocări în implementarea obiectivelor de dezvoltare durabilă?
Ioana Petrescu: Cea mai mare provocare este, din păcate, ruptura profundă dintre ştiinţă şi decizie publică. Avem în continuare prea mulţi politicieni care nu înţeleg implicaţiile reale ale schimbărilor climatice, nu cunosc datele ştiinţifice şi nu sunt pregătiţi să gestioneze tranziţia verde cu responsabilitate. Se iau decizii importante fără expertiză, fără consultări reale şi fără o viziune integrată care să valorifice resursele pe care România le are la dispoziţie.
România are acces la sume considerabile prin fonduri europene - fie din PNRR, fie din Fondul pentru Tranziţie Justă - dar suferă de o lipsă cronică de experţi în aparatul public, capabili să gândească proiecte ambiţioase, sustenabile şi adaptate contextului local. Fără echipe tehnice solide în ministere, consilii judeţene şi primării, riscăm să cheltuim bani europeni pe soluţii de avarie, fără impact real pe termen lung.
Provocarea, nu e doar tehnică, este şi una de viziune, educaţie şi integritate. Dacă vrem ca obiectivele de dezvoltare durabilă să nu rămână doar pe hârtie, trebuie să reconstruim încrederea în ştiinţă, să investim în competenţă publică şi să avem curajul să spunem adevărul, chiar şi atunci când nu e convenabil.
Reporter: Cum trebuie să fie comportamentul unui cetăţean atent la mediu? Cum vedeţi dumneavoastră percepţia conceptului de sustenabilitate în rândul populaţiei, respectiv al companiilor, şi care este deschiderea în acest sens?
Ioana Petrescu: Un cetăţean atent la mediu face alegeri informate, poate reduce risipa, reciclează şi se interesează de sursa energiei pe care o consumă sau de impactul produselor pe care le cumpără. Mai important, poate pune întrebări şi cere transparenţă: de la angajator, de la furnizori şi de la decidenţi.
Percepţia sustenabilităţii este în schimbare. Oamenii sunt mai receptivi, mai ales tinerii şi locuitorii din mediul urban. Dar există şi multă confuzie: pentru unii, sustenabilitatea pare un lux, o modă scumpă. Aici intervine educaţia şi comunicarea clară. Trebuie să arătăm că sustenabilitatea înseamnă, de fapt, viaţă mai bună şi comunităţi mai sănătoase.
La nivelul companiilor, lucrurile evoluează, dar ritmul este inegal. În studiul nostru din cadrul proiectului AdJUST, realizat pe un eşantion de 550 de firme din patru ţări europene, inclusiv România, am observat că multe companii româneşti sunt conştiente de necesitatea tranziţiei verzi, însă se confruntă cu bariere clare. De exemplu, firmele din România au raportat un interes crescut pentru reducerea amprentei de carbon şi eficienţă energetică, dar în acelaşi timp au semnalat lipsa de predictibilitate legislativă şi teama de costuri ascunse sau instabile ca principale obstacole. Un procent semnificativ dintre respondenţi ne-au spus că ar investi mai mult în soluţii verzi dacă ar exista scheme de sprijin coerente şi consultanţă tehnică accesibilă şi că aceste politici coerente ar trebui să reducă din riscurile percepute de către companii şi că încrederea şi cooperarea dintre stat şi firme sunt esenţiale. Pe de altă parte, companiile care aveau deja o cultură organizaţională orientată spre sustenabilitate, adică o conducere angajată, valori verzi clare, dialog intern, raportau şi rezultate mai bune în implementarea măsurilor de decarbonizare. Cu alte cuvinte, leadership-ul intern contează aproape la fel de mult ca politicile externe. Aceste date ne arată că mediul privat este pregătit să participe la tranziţia durabilă, dar are nevoie de parteneriate, stabilitate şi ghidaj clar din partea statului.
• "România este într-un proces de învăţare şi reconectare"
Reporter: Cât de educată este România faţă de alte ţări europene în privinţa consumului sustenabil?
Ioana Petrescu: România este într-un proces de învăţare şi reconectare. În mediul urban, interesul pentru consum sustenabil a crescut vizibil în ultimii ani, mai ales în rândul tinerilor. Vedem o preocupare mai mare pentru reciclare, pentru produse locale, pentru reducerea risipei alimentare. Dar, în acelaşi timp, există încă multă confuzie şi neîncredere, iar educaţia ecologică nu este încă integrată suficient în şcoli sau în politicile publice.
Paradoxal, însă, răspunsul nu vine doar din Europa de Vest, ci şi din propria noastră tradiţie. Dacă vrem să înţelegem sustenabilitatea cu adevărat, ar trebui să începem prin a-i asculta pe bunicii şi străbunicii noştri de la sat, care trăiau într-un mod profund ecologic, deşi nu foloseau niciodată cuvântul "verde".
În gospodăriile rurale tradiţionale, nu se arunca nimic. Borcanele erau spălate şi refolosite, hainele treceau prin mai multe generaţii, iar o bucată de sfoară avea mai multe vieţi. Resturile de mâncare mergeau la animale, nu la groapa de gunoi. Apa era folosită cu grijă. Fântânile erau respectate, iar săpunul de casă era făcut din grăsime refolosită. Grădinile de legume erau locale şi de sezon, nu transportate pe mii de kilometri. Aceste comportamente nu ţineau de modă sau obligaţie, ci de bun simţ, echilibru şi respect faţă de resurse. Avem de învăţat de la acele generaţii nu doar tehnici, ci mai ales o mentalitate care pune valoare pe ceea ce avem şi nu risipeşte ceea ce nu se poate înlocui. Astăzi, provocarea este să combinăm înţelepciunea tradiţională cu inovaţia modernă, pentru a crea un model românesc autentic de sustenabilitate, unul care să fie atât eficient, cât şi profund conectat cu identitatea noastră.
Reporter: Care consideraţi că sunt cele mai mari probleme de mediu din ţara noastră?
Ioana Petrescu: Una dintre cele mai grave probleme de mediu din România este poluarea aerului, un ucigaş nevăzut care afectează sănătatea publică zilnic. Potrivit Agenţiei Europene de Mediu, în România aproape 20.000 de decese premature sunt atribuite anual expunerii la particule fine în suspensie (PM2.5). Oraşe precum Bucureşti, Iaşi, Braşov sau Cluj înregistrează niveluri periculoase de poluare, în special în sezonul rece. Cei mai vulnerabili sunt copiii, bătrânii şi persoanele cu boli respiratorii sau cardiovasculare. La copii, poluarea afectează dezvoltarea plămânilor, iar la vârstnici creşte riscul de atac cerebral şi infarct. Cauzele sunt multiple: traficul auto sufocant, lipsa spaţiilor verzi, sistemele de încălzire ineficiente şi arderile necontrolate.
Din păcate, politicile locale de transport şi urbanism sunt departe de a fi parte din soluţie, ba chiar, de multe ori, agravează problema. Oraşele se sufocă între betoane, parcări şi dezvoltări comerciale, în timp ce transportul public este lăsat în urmă, iar pistele de biciclete şi spaţiile verzi sunt privite ca un "lux".
Este nevoie de o regândire profundă a modului în care gândim mobilitatea urbană. Nu mai putem construi oraşe pentru maşini, ci trebuie să le redăm oamenilor: cu transport public curat, mai puţin trafic, spaţii verzi reale şi o regândire a priorităţilor de dezvoltare urbană. Chiar dacă asta înseamnă mai puţine clădiri comerciale şi mai multe păduri urbane. Aerul pe care îl respirăm nu e un moft. Este o condiţie de bază pentru sănătate şi viaţă.
Reporter: Cât de pregătite sunt autorităţile de la noi din punct de vedere al politicilor sustenabile? Consideraţi că economia circulară primeşte destulă atenţie din partea autorităţilor noastre? Dacă nu, cum credeţi că ar trebui să fie implicarea acestora?
Ioana Petrescu: România a făcut recent un pas înainte prin implementarea sistemului de garanţie-returnare (SGR), care oferă un mecanism eficient pentru colectarea ambalajelor. Este un început util, dar nu trebuie să ne oprim aici. Reciclarea este necesară, dar nu este suficientă. Pentru a avea un impact real asupra mediului, trebuie să învăţăm din nou să reducem, să refolosim şi să consumăm mai puţin. Sustenabilitatea nu înseamnă doar să reciclăm mai mult, ci să ne punem întrebări mai profunde despre ce consumăm şi cât de repede aruncăm.
Pe lângă infrastructură, avem o problemă serioasă de capacitate administrativă. Nu avem suficienţi experţi în administraţia publică locală şi centrală care să înţeleagă economia circulară, sustenabilitatea sau politicile verzi dincolo de teorie.
Avem nevoie de politici publice bazate pe studii solide, pe înţelegerea comportamentelor locale şi pe date. Şi, foarte important, avem nevoie de evaluări reale după implementare, să analizăm dacă o măsură funcţionează, ce trebuie ajustat şi ce putem învăţa pentru viitor. Prea multe măsuri sunt copiate superficial din alte ţări, fără adaptare şi fără urmărirea impactului în timp.
Reporter: Cum vedeţi evoluţia viitoare a unei economii durabile?
Ioana Petrescu: Economia durabilă nu este doar un model economic alternativ, este singura direcţie viabilă dacă vrem să avem un viitor ca societate. Nu vorbim doar despre ecologie sau reciclare, ci despre o schimbare profundă de paradigmă, în care creşterea economică nu se mai face pe seama sănătăţii publice, a resurselor naturale sau a coeziunii sociale. O economie durabilă presupune curaj politic, nu doar fonduri europene. Înseamnă să investim acolo unde avem impact pe termen lung, în educaţie, infrastructură verde, inovaţie tehnologică şi rezilienţă comunitară. Înseamnă să ne uităm cu responsabilitate la ce producem, ce consumăm şi mai ales pentru cine construim economia.
Nu ne putem baza la nesfârşit pe modele importate sau soluţii de avarie. Trebuie să ne construim propriul model de dezvoltare, unul românesc şi verde, care să valorifice resursele naturale, tradiţia comunităţilor rurale şi creativitatea generaţiei tinere.
Pentru asta, este nevoie de lideri care înţeleg ştiinţa, realitatea din teritoriu şi rostul politicii ca serviciu public. Şi este nevoie de cetăţeni implicaţi, care cer, susţin şi construiesc alături de administraţie. Economia durabilă a viitorului va fi una participativă, descentralizată, conectată la natură şi ghidată de date, nu de instincte de moment. Este o economie în care investiţiile se măsoară în vieţi mai bune, nu doar în procente de PIB. Nu e o utopie. E o alegere. Şi, din ce în ce mai mult, devine singura alegere responsabilă.
Reporter: Vă mulţumesc!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
