SUPLIMENT HR ”Antreprenorii descoperă că viitorul nu se aşteaptă, ci se proiectează”

Reporter: Ce este foresight-ul, cum este perceput în România şi ce v-a determinat să vă specializaţi în acest domeniu?

Diana Stafie: Foresight-ul este disciplina care ne ajută să înţelegem cum se schimbă lumea şi cum ne putem pregăti pentru posibilităţile care apar. Nu este despre predicţii, ci despre capacitatea de a gândi mai larg, mai flexibil şi mai responsabil într-o realitate în care direcţiile viitorului sunt multiple. În România, este încă perceput uneori ca un ”nice to have”, dar interesul a crescut odată cu accelerarea tehnologică, noile cerinţe europene şi schimbările de consum. Eu vin din zona financiară, unde totul părea stabil şi calculabil, iar lumea devenea exact opusul. Am simţit nevoia unui limbaj care să explice schimbarea. Asta m-a dus spre foresight.

Reporter: Ce îi învaţă acest concept pe antreprenori şi cât de deschişi sunt să accepte schimbări în strategiile lor?

Diana Stafie: Antreprenorii descoperă că viitorul nu se aşteaptă, ci se proiectează. Foresight-ul îi ajută să testeze scenarii, să identifice din timp tendinţe, oportunităţi sau riscuri, să construiască produse şi modele de business care rămân relevante în timp. În loc să reacţioneze la urgenţa zilei, pot lua decizii cu respiraţie strategică. Deschiderea diferă: liderii care au trecut prin crize sunt mai atenţi la semnale. Cei aflaţi în creştere rapidă acceptă mai greu ideea că ritmul actual nu garantează performanţa viitoare.

Reporter: Cât de des se uită liderii în viitor? Există afaceri cu o cultură a foresight-ului?

Diana Stafie: Încă insuficient, deşi mai mult decât înainte de pandemie. Majoritatea sunt prinşi în logica trimestrială, a KPI-urilor şi a raportărilor trimestriale. Viitorul intră în discuţie doar când apare o criză sau poate o reglementare nouă. Sunt însă companii care au introdus, împreună cu noi, rutine clare: scanning de trenduri, întâlniri trimestriale dedicate viitorului, scenarii pentru tehnologii emergente. Aceste organizaţii sunt vizibil mai reziliente, din punctul meu de vedere. O cultură a foresight-ului reduce surprizele şi creşte opţiunile reale de acţiune.

• ”O investiţie într-un viitor mai sigur presupune, în primul rând, o înţelegere sistematică a schimbării”

Reporter: Ce presupune o investiţie într-un viitor mai sigur?

Diana Stafie: Trei lucruri esenţiale. În primul rând, o înţelegere sistematică a schimbării: trenduri, tehnologii, demografie, comportamente. Fără asta, orice strategie e vulnerabilă. Apoi, capacitatea de a imagina mai multe scenarii, nu doar extrapolarea trecutului. În final, socializarea viitorului în interiorul organizaţiei. O companie nu poate fi mai ”future ready” decât sunt oamenii ei. De aceea avem nevoie de ambidexteritate: gândire pe termen scurt şi lung în acelaşi timp.

Reporter: Care sunt cele mai frecvente greşeli în abordarea viitorului?

Diana Stafie: Una este convingerea că ”nouă nu ni se poate întâmpla”. Istoria fiecărei industrii contrazice asta. Alta este ignorarea tendinţelor din afara sectorului, deşi exact acestea schimbă cel mai des regulile jocului. O a treia greşeală este percepţia că foresight-ul este despre viitor, când de fapt impactul lui cel mai mare este asupra deciziilor de azi: cum investim, cum inovăm, cum ne pregătim.

Reporter: Poate o strategie de foresight să anuleze efectele unei crize?

Diana Stafie: Nu, dar poate transforma modul în care o companie trece prin criză. Organizaţiile care lucrează cu scenarii au planuri alternative, îşi cunosc vulnerabilităţile şi dependenţele critice, pot reacţiona mai rapid şi mai coerent. Foresight-ul nu oferă certitudini, dar oferă claritate. O criză nu dispare, dar poate fi gestionată mult mai bine.

• ”Pandemia putea fi o lecţie profundă de foresight, dar de multe ori a rămas doar o paranteză”

Reporter: Ce au învăţat liderii din pandemie şi ce s-a uitat?

Diana Stafie: Au învăţat cât de repede vulnerabilităţile pot deveni sistemice, cât de fragile sunt lanţurile de aprovizionare, cât de critică este tehnologia pentru continuitate şi cât de mult contează flexibilitatea oamenilor. Ce s-a uitat? Că incertitudinea nu trece odată cu un episod. Mulţi au revenit la ”business as usual”, cu orizonturi scurte şi reacţii rapide, nu cu pregătire. Pandemia putea fi o lecţie profundă de foresight, dar de multe ori a rămas doar o paranteză, parcă.

Reporter: La ce ar trebui să fie atenţi antreprenorii în anii următori?

Diana Stafie: La ritmul schimbării. Nu doar trendurile contează, ci acceleraţiile. Văd câteva direcţii majore: schimbările demografice - îmbătrânirea populaţiei, deficitul de talente, loneliness; AI în business - nu doar instrumente, ci arhitecturi operaţionale noi; reglementările europene - date, sustenabilitate, AI; noul consumator (e mai puţin loial, mai digital şi orientat spre experienţă); competenţele verzi şi digitale, care nu mai sunt opţionale.

Reporter: Cum ajută inteligenţa artificială foresight-ul?

Diana Stafie: AI-ul amplifică puternic capacitatea de analiză şi anticipare. Accelerăm scanningul, mii de surse pot fi analizate în timp real. Putem testa ipoteze şi modela consecinţe mai rapid. Identificăm patternuri complexe şi corelaţii invizibile poate cu ochiul liber. Democratizăm accesul, nu doar futuriştii pot lucra cu date şi scenarii. Iar instrumentele de generative AI pot crea artefacte din viitor, vizuale sau interactive, care fac viitorul mai uşor de înţeles. O resursă interesantă în acest sens este un raport recent de la OECD.

În acelaşi timp, eu cred că oamenii nu trebuie să concureze cu AI-ul acolo unde este deja mai bun. Trebuie să investim în ceea ce rămâne profund uman: gândirea critică, interpretarea, imaginaţia, capacitatea de a pune întrebări şi de a da sens.

Reporter: Vă mulţumesc!

Citeşte SUPLIMENT HR Inteligenţa Artificială şi munca hibridă metamorfozeză piaţa muncii