Reporter: Aţi participat recent la Munich Security Conference. De ce a fost inclusă longevitatea pe agenda acestui eveniment?
Dr. Marcel Martinaş: Pentru că îmbătrânirea populaţiei nu mai este o problemă demografică. Este o problemă economică. Cardiovascularul, oncologia şi patologia metabolică generează presiune bugetară cumulativă. Dacă nu reduci morbiditatea funcţională, destabilizezi sistemele de pensii, de sănătate şi implicit productivitatea. Longevitatea nu este despre a trăi mai mult. Este despre a nu deveni vulnerabil sistemic.
Reporter: Vorbiţi despre longevitate diferit faţă de discursul clasic de wellness. De ce?
Dr. Marcel Martinaş: Pentru că îmbătrânirea populaţiei nu mai este o problemă, pentru că wellness-ul nu plăteşte facturile unui stat. Longevitatea clinică înseamnă gestionarea mecanismelor: funcţie endotelială, inflamaţie sistemică, stres oxidativ, rezistenţă la insulină, disfuncţie mitocondrială. Dacă aceste procese nu sunt controlate, rezultatul nu este doar boală. Este cost exponenţial. Biologia ignorată devine deficit bugetar.
Reporter: Sunteţi cofondator al RegenAge Pharma Laboratoires. Unde se poziţionează compania dumneavoastră în această arhitectură?
Dr. Marcel Martinaş: RegenAge nu a fost creată ca brand de raft, ci ca platformă premium de medicină integrativă riguroasă. În piaţă s-a vorbit mult despre ingrediente. Puţin despre farmacocinetică. Aproape deloc despre biodisponibilitate reală. Curcumina standard are limitări serioase de absorbţie. Coenzima Q10 diferă fundamental între forme. Precursorii NAD+ nu sunt concepte interschimbabile. Dacă nu discuţi despre formă şi biodisponibilitate, nu discuţi medicină, ci marketing. Noi operăm în zona integrării mecanismelor în protocoale monitorizate.
Reporter: De ce sunt biomarkerii atât de importanţi?
Dr. Marcel Martinaş: Pentru că biomarkerii sunt limbajul serios al longevităţii. Rigiditatea arterială, de exemplu, este predictor independent al mortalităţii cardiovasculare. Nu este opinie. Este literatură. Când măsori devreme, poţi interveni înainte de eveniment. Longevitatea fără biomarkeri este doar speranţă bine formulată. Aderenţa pare să fie un punct sensibil. Este punctul central. Datele internaţionale arată că aderenţa la terapii cronice este în jur de 50% în ţările dezvoltate. Asta înseamnă că jumătate dintre pacienţi nu urmează consecvent tratamentele. Nu poţi construi strategie de longevitate ignorând această realitate. Nu lipsa informaţiei ne rupe. Lipsa consecvenţei ne rupe. Longevitatea trebuie proiectată ca arhitectură de aderenţă - monitorizare, feedback, integrare sistemică.
Reporter: Unde se află România în acest context?
Dr. Marcel Martinaş: România intervine târziu. Structura cheltuielilor arată o pondere ridicată a internărilor. Asta înseamnă că intervenim când procesul patologic este avansat. În orice sistem, un procent mic de pacienţi high-cost concentrează o proporţie mare din buget. Nu pensionarii sunt problema. Pensionarii bolnavi sever sunt problema. Longevitatea funcţională este stabilitate fiscală.
Reporter: Ce a însemnat MSC pentru dumneavoastră?
Dr. Marcel Martinaş: Confirmarea că sănătatea a devenit infrastructură critică. Lanţurile logistice farma sunt parte din securitatea naţională. Dependenţa excesivă de un singur hub pentru API sau materii prime este vulnerabilitate. Sănătatea populaţiei este capital strategic.
Reporter: Ce consideraţi că va urma în următoarele decenii?
Dr. Marcel Martinaş: Probabil vom trăi mai mult. Întrebarea este dacă vom rămâne funcţionali. Dacă nu reducem decalajul dintre lifespan şi healthspan, vom avea doar mai mulţi ani de tratament. Longevitatea nu este optimism, este arhitectură.
Reporter: Vă mulţumesc!
























































