SUPLIMENT PREŢUL SĂNĂTĂŢII Cum influenţează stresul, somnul şi obiceiurile alimentare digestia şi greutatea

• (Interviu cu Prof. dr. Dan C. Vodnar)

Digestia şi greutatea corporală nu depind doar de alimentaţie, ci de factori precum stresul, somnul, ritmul circadian şi microbiomul intestinal, care influenţează modul în care organismul procesează alimentele, ne-a explicat, într-un interviu, Prof. dr. Dan C. Vodnar. Specialistul subliniază că diferenţele individuale în metabolism şi răspunsul la hrană reprezintă rezultatul adaptărilor biologice şi al istoricului de diete, somn şi activitate fizică. Obiceiurile alimentare, precum ordinea alimentelor la masă, mestecatul lent şi mâncatul conştient au un impact semnificativ asupra glicemiei, digestiei şi reglării apetitului. Suplimentele pot ajuta temporar, dar adevărata prevenţie metabolică constă în adoptarea unui stil de viaţă echilibrat şi în ascultarea semnalelor corpului.

Prof. dr. Dan C. Vodnar este un cercetător român inclus în top 2% cei mai citaţi oameni de ştiinţă la nivel mondial, conform analizei realizate de grupul Stanford-Elsevier şi desemnat Highly Ranked Scholar 2025 de către ScholarGPS. Pe lângă activitatea academică, Prof. dr. Vodnar colaborează cu DY Nutrition Global şi Vitema Pharmaceuticals în proiecte dedicate dezvoltării de soluţii inovatoare în nutriţie şi sănătate. Parteneriatul include şi iniţiative educaţionale, precum podcastul „Professor Vodnar”, care îşi propune să traducă teme ştiinţifice complexe într-un limbaj accesibil publicului.

Reporter: De ce aceeaşi mâncare ne poate „pica greu” într-o zi şi perfect normal în alta? Ce factori influenţează digestia de la o masă la alta?

Prof. dr. Dan C. Vodnar: Digestia nu este un proces izolat, ci o funcţie integrată în întregul organism. Atunci când suntem relaxaţi, odihniţi şi mâncăm într-un mediu calm, sistemul nervos parasimpatic este activ şi este exact starea necesară pentru o digestie eficientă. În zilele cu stres, grabă sau oboseală, organismul intră într-un mod de alertă. Digestia nu mai este o prioritate biologică. În plus, secreţia de acid gastric şi enzime digestive variază în funcţie de ritmul circadian, de mesele anterioare şi de nivelul de stres. Microbiomul intestinal, la rândul lui, nu este identic de la o zi la alta. Ce am mâncat ieri influenţează ce bacterii sunt active azi. Astfel, acelaşi aliment poate fi fermentat diferit, producând mai mult sau mai puţin gaz, disconfort sau inflamaţie. Corpul nu este „capricios”, ci extrem de adaptativ.

Reporter: De ce unii oameni mănâncă aparent „haotic” şi nu se îngraşă, iar alţii se îngraşă uşor chiar şi când mănâncă atent? Ce explicaţii reale există dincolo de „aşa e metabolismul”?

Prof. dr. Dan C. Vodnar: Diferenţele de greutate nu se explică printr-un singur factor. „Metabolismul” este, de fapt, o sumă de mecanisme: sensibilitate la insulină, reglarea apetitului, nivel de activitate spontană, eficienţa digestivă şi profilul microbiomului. Unii oameni mănâncă neregulat, dar compensează inconştient: se mişcă mai mult, mănâncă porţii mai mici fără să îşi propună, se opresc când sunt sătui. În schimb, persoanele care se îngraşă uşor au adesea un istoric de diete repetate, stres cronic sau somn insuficient. Acestea dereglează leptina şi grelina, hormonii care spun creierului când să mâncăm şi când să ne oprim. Mai mult, anumite compoziţii ale microbiomului extrag mai multă energie din aceeaşi cantitate de hrană. Nu este vorba de voinţă slabă, ci de biologie adaptată la supravieţuire într-un mediu perceput ca nesigur.

Reporter: Cum pot lipsa somnului, stresul sau oboseala să ne facă să mâncăm mai mult?

Prof. dr. Dan C. Vodnar: Somnul este unul dintre cei mai subestimaţi factori ai alimentaţiei. După doar o noapte de somn insuficient, nivelul de grelină creşte, iar leptina scade. Practic, creierul primeşte semnalul că are nevoie de energie suplimentară. În acelaşi timp, cortexul prefrontal (zona responsabilă de autocontrol) funcţionează mai slab. Stresul cronic menţine cortizolul ridicat. Cortizolul creşte pofta de mâncare, mai ales pentru alimente bogate în zahăr şi grăsimi, şi favorizează depozitarea grăsimii abdominale. Oboseala combinată cu stresul creează un cerc vicios: mâncăm pentru energie, dar alegem alimente care destabilizează şi mai mult metabolismul.

Reporter: Balonarea este una dintre cele mai frecvente plângeri. Când este un semn banal şi când ar trebui să ne pună întrebări legate de alimentaţie sau stil de viaţă?

Prof. dr. Dan C. Vodnar: Balonarea ocazională este o reacţie normală a intestinului la mese voluminoase, combinaţii neobişnuite sau alimente fermentabile. Problema apare când balonarea devine frecventă, zilnică sau persistentă. În aceste cazuri, ea poate semnala un aport insuficient de fibre, un exces de alimente ultraprocesate, intoleranţe alimentare, disbioză intestinală sau un stil de viaţă sedentar. Balonarea nu este o boală în sine, ci un semnal. Corpul semnalează că modul în care mâncăm, ce mâncăm sau cum trăim nu mai este adaptat nevoilor lui. Ignorarea acestor semnale şi „tratarea” lor doar cu pastile sau ceaiuri amână rezolvarea reală.

Reporter: Cât de mult contează ordinea în care mâncăm alimentele la o masă? De exemplu, dacă începem cu legume sau cu desertul, se schimbă ceva pentru digestie şi glicemie?

Prof. dr. Dan C. Vodnar: Ordinea alimentelor influenţează semnificativ răspunsul glicemic şi digestiv. Consumul de legume sau alimente bogate în fibre la începutul mesei încetineşte golirea gastrică şi absorbţia glucozei. Astfel, vârfurile glicemice sunt mai mici, iar pancreasul este mai puţin solicitat. Dacă masa începe cu desert sau carbohidraţi rafinaţi, glicemia creşte rapid, urmată de o scădere abruptă, care poate declanşa foamea, oboseala şi pofta de dulce. Această ordine alimentară, repetată zilnic, contribuie în timp la rezistenţă la insulină şi dezechilibre metabolice.

Reporter: Mâncatul pe fugă şi în faţa ecranelor chiar afectează digestia?

Prof. dr. Dan C. Vodnar: Da, iar mecanismul este bine documentat. Digestia începe în creier. Când suntem distraşi, mestecăm mai puţin, salivăm mai puţin şi activăm insuficient enzimele digestive. Semnalele de saţietate ajung mai târziu la creier, ceea ce duce la consum excesiv de alimente. În plus, mâncatul în faţa ecranelor ne deconectează de senzaţiile corpului. Nu mai recunoaştem foamea reală şi saţietatea. Pe termen lung, acest comportament favorizează mâncatul emoţional şi dereglarea relaţiei cu hrana.

Reporter: Suplimentele „pentru stomac”, enzimele digestive, ceaiurile - ajută cu adevărat sau doar maschează problema? Când pot fi utile şi când devin o falsă soluţie?

Prof. dr. Dan C. Vodnar: Suplimentele pot fi utile în contexte bine definite: enzime digestive în insuficienţe documentate, probiotice specifice, ceaiuri pentru disconfort tranzitoriu. Problema apare când ele sunt folosite ca soluţie permanentă pentru un stil de viaţă dezechilibrat. Fără schimbarea alimentaţiei, a ritmului meselor, a somnului şi a nivelului de stres, suplimentele devin pansamente, nu tratament. Ele pot reduce simptomele, dar nu rezolvă cauza.

Reporter: Dacă ar fi să schimbăm un singur obicei alimentar cu impact real asupra sănătăţii, care ar fi acela şi de ce?

Prof. dr. Dan C. Vodnar: Cel mai puternic obicei este mâncatul lent şi conştient. Nu necesită bani, suplimente sau diete speciale. Mestecatul lent îmbunătăţeşte digestia, reduce cantitatea de mâncare consumată, stabilizează glicemia şi ajută la reglarea apetitului. Mâncatul conştient ne reconectează cu semnalele corpului. Este, paradoxal, una dintre cele mai moderne şi, în acelaşi timp, cele mai vechi forme de prevenţie metabolică. Organismul nu ne sabotează. Ne informează. Digestia, greutatea şi pofta de mâncare sunt limbaje prin care corpul ne spune dacă modul nostru de viaţă este sustenabil sau nu. Când învăţăm să ascultăm aceste semnale, multe probleme se rezolvă fără soluţii complicate. Sănătatea nu se pierde într-o zi şi nu se recâştigă peste noapte, dar se construieşte constant, prin gesturi mici, repetate zilnic.

Reporter: Mulţumesc!