Uniunea Europeană a autorizat săptămâna trecută comercializarea medicamentului Kisunla, produs de compania americană Eli Lilly, pentru tratarea deficienţelor cognitive uşoare şi a demenţei incipiente provocate de maladia Alzheimer. Potrivit AFP, decizia vine după un prim refuz al Agenţiei Europene pentru Medicamente (EMA), fiind însoţită de condiţii stricte de utilizare. Kisunla, bazat pe molecula Donanemab, este al doilea tratament de acest tip aprobat în Europa, după Leqembi (Lecanemab), dezvoltat de Biogen şi Esai.
• Speranţe şi limite
După decenii de eforturi fără rezultate, cele două medicamente au demonstrat pentru prima dată o încetinire a degradării stării pacienţilor. Totuşi, efectele sunt considerate moderate, iar o parte a comunităţii medicale contestă utilitatea lor reală. „Aceste terapii aduc speranţă, dar şi un val de scepticism. Nu putem vorbi încă de o schimbare radicală în tratamentul Alzheimerului”, avertizează specialiştii, citaţi de AFP.
• Riscuri serioase pentru pacienţi
Pe lângă beneficiile limitate, Kisunla şi Leqembi sunt asociate cu efecte secundare grave, uneori mortale - în special hemoragii şi edeme cerebrale. Din acest motiv, Kisunla va putea fi administrat doar pacienţilor aflaţi la începutul bolii şi care nu prezintă mutaţii genetice ce cresc riscul complicaţiilor.
• Rambursarea, decizie la nivel naţional
Comisia Europeană a lăsat statelor membre libertatea de a decide dacă şi în ce condiţii vor rambursa tratamentele. În Franţa, autorităţile au refuzat deocamdată o procedură accelerată pentru rambursarea Leqembi, invocând raportul cost-beneficiu nesatisfăcător.
În Regatul Unit, tratamentele au fost autorizate, dar nu sunt rambursate, iar în Statele Unite decizia privind acoperirea costurilor depinde de companiile private de asigurări.
• Între progres şi prudenţă
Autorizarea Kisunla marchează un nou pas în lupta împotriva Alzheimerului, dar şi confirmă tensiunea dintre inovaţie şi precauţie în domeniul medical. Deşi aceste tratamente ar putea reprezenta începutul unei noi ere terapeutice, impactul lor real asupra pacienţilor rămâne subiect de dezbatere.
Opinia Cititorului