A DOUA ZI DUPĂ 3 MAI Libertatea presei - un chichirez dificil pentru Cristian Tudor Popescu

MAKE
Ziarul BURSA #Editorial / 4 mai 2016

Libertatea presei - un chichirez dificil pentru Cristian Tudor Popescu
MAKE

Presa românească este "parţial liberă", consideră rapoartele internaţionale, care ne situează, anul acesta, pe un meritoriu loc 49 în lume, (unde Finlanda se află pe primul loc, iar după noi urmează peste o sută de state, cel din urmă fiind Eritrea - locul180), astfel că Ziua Mondială a Libertăţii Presei, care tocmai a trecut, ieri, pe 3 mai, a fost o sărbătoare din punctul nostru de vedere, deşi rapoartele Freedom House indică îngustarea neîncetată a libertăţii presei, la nivel mondial, începând din 2003.

În preajma acestei sărbători, la o emisiune de ştiri a postului tv "DIGI 24" din 27 aprilie, am avut neplăcerea să-l aud pe Cristian Tudor Popescu justificând pseudoteoretic limitarea libertăţii de expresie a ziaristului:

"Eu m-am lovit de această situaţie pe când eram preşedintele Clubului Român de Presă. Situaţia era asemănătoare la Evenimentul Zilei. Erau vreo şaizeci de redactori ai Evenimentului, jurnalişti, care nu erau de acord cu politica editorială, impusă de către patronatul străin, (era deţinut de o firmă străină) şi au intrat în grevă, au făcut hârtii, s-au opus, mi-au trimis şi mie hârtie la Clubul Român de Presă şi au spus: "Domnule, suntem şaizeci de oameni" -, "Puteţi să fiţi şase sute de oameni, puteţi să fiţi şase mii de oameni, atâta vreme cât patronatul respectiv are o anume politică editorială, dumneavoastră o acceptaţi, sau nu o acceptaţi. Dacă nu o acceptaţi, vă daţi demisia. Nu hotărăşte un număr de salariaţi dintr-o întreprindere capitalistă, că nu suntem în COM-ul socialist, nu hotărăşte nimic în legătură cu managementul superior, cu politica editorială, cum era acolo".

Popescu crede că o redacţie de ziar este o întreprindere capitalistă şi că politica editorială este "managementul superior".

El crede asta cel puţin de vreo zece-unsprezece ani, câţi au trecut de la greva ziariştilor de la Evenimentul Zilei şi nu a mai reuşit să cugete, între timp, la subiect.

Faptul că Popescu judecă pedestru, n-ar avea nici o importanţă, dacă judecăţile sale, aşa cum sunt, nu ar fi avut consecinţe în limitarea libertăţii presei noastre, prin influenţa exercitată de funcţia de preşedinte al Clubului Român de Presă, în care s-a rătăcit, după moartea lui Dumitru Tinu, ca moştenitor al lui.

Şi încă are consecinţe, pentru ca el continuă să se dea drept "instanţa morală a României", chiar şi după ce s-a vândut lui Adrian Sîrbu, în public; acest Savonarola de Dâmboviţa a declarat că situaţia de la Mediafax şi implicit a lui Sîrbu este o situaţie "legală", şi el nu a mai revenit niciodată să spună că e ilegală, nici după punerea sub acuzare de evaziune fiscală atât a Mediafax, cât şi a lui Sîrbu.

Şi unii chiar îl cred.

De fapt, omul e confuz.

Prima lui confuzie este că o redacţie ar fi o "întreprindere", adică o "Unitate economică de producţie, de prestaţii de servicii sau de comerţ" (cf. DEX), în timp ce definiţia de dicţionar a termenului de "redacţie" este cea de "Colectiv de redactori care lucrează la un ziar, la o revistă etc."

Ca să-l lămuresc pe Popescu, insist: teoretic, o redacţie are propria organigramă, neavând nimic de a face cu organigrama editurii care o susţine; editura are şoferi, secretară, director, vânzători, contabili şi menajere; menajerele, de pildă, nu fac parte din redacţie, decât dacă au sarcini redacţionale.

E clar?

Directorul editurii nu face parte din redacţie şi nici patronii editurii nu fac parte din redacţie, oricum, nu mai mult decât menajerele.

Redactorii sunt angajaţi în redacţie şi nu sunt şefi nici ai şoferilor, nici ai bucătăresei de la cantina editurii, după cum nu sunt subordonaţii directorului sau ai contabililor şi vânzătorilor; între ziarişti şi personalul editurii se dezvoltă relaţii omeneşti de bun simţ, dar cele profesionale nu sunt niciodată directe, ci intermediate de raporturile suprapuse dintre editură şi redacţie (sigur, când spun "niciodată", mă refer la modelul teoretic, principial, iar nu la situaţiile curente din presă - cu care Popescu e obişnuit -, unde ziaristul îndeplineşte poruncile departamentului de vânzări, ale directorului şi ale patronului).

Raporturile dintre redacţie şi editură sunt raporturile dintre un "club profesional de dezbatere" şi finanţatorul său; redacţia nu este proprietatea nimănui, proprietarul este proprietarul editurii, nu al redacţiei.

Prin urmare, redacţia nu este întreprindere, cum crede Popescu, care nu a stat să cerceteze ce raporturi trebuie stabilite, astfel încât să asigure libertatea de expresie a ziariştilor - un efort necesar, de altfel, mai ales din poziţia de preşedinte al Clubului Român de Presă.

Vrei libertatea presei?

Dacă vrei libertatea presei, atunci nu accepţi niciodată ca redacţia să fie considerată proprietatea cuiva şi te asiguri că în contractele ziariştilor nu se află clauze contrare.

Pentru un şef al Clubului Român de Presă, aceasta ar fi fost o cauză căreia să i se dedice, iar nu, pe dos, să susţină patronatul contra colegilor de breaslă, ba chiar să-i mai facă şi "comunistoizi" pe cei care au avut curajul să nu accepte sclavia.

Şi dacă redacţia nu este întreprindere, atunci cu atât mai puţin ea este capitalistă sau socialistă.

Dar, Popescu este confuz şi în privinţa noţiunii de "politică editorială" şi a rolului ei în actul publicistic.

Mărturisesc că Popescu nu este o excepţie în această privinţă, ci confuzia este generală.

"Politica editorială reprezintă un set de reguli şi de valori după care o redacţie se ghidează", susţine eliptic un autointitulat "Ghid de jurnalism", care poate fi găsit pe internet şi care continuă astfel: "În fapt, înseamnă mai mult decât reguli. Înseamnă viziune, înseamnă valori profesionale, morale, financiare, culturale, politice etc. Într-un cuvânt, înseamnă poziţionare, iar această poziţionare trebuie asumată de întreaga redacţie."

În general, cam aşa se prezintă literatura de teoria jurnalismului.

Sincer, până aici, nu pot înţelege noţiunea şi asta trecând peste confuzia care înseriază "valorile morale" cu, de pildă, "valorile financiare".

În formula prezentării Ghidului, noţiunea de "politică editorială" pare să fie aplicabilă doar ziarelor de partid sau publicaţiilor sataniste, pentru că, în rest, indiferent de confesiunile religioase, omenirea numără un set de valori morale fundamentale - dreptate, adevăr, întrajutorare, cordialitate, blamarea crimei şi a furtului, respectul strămoşilor şi al contemporanilor.

Mă rog, pentru creştini, Poruncile.

Dacă nu-i vreun caz special de publicaţie a criminalilor, sau de propagandă, atunci este fără sens să spui că ziariştii trebuie să-şi asume nişte valori morale care ţin de "politica editorială"; iar dacă este vorba despre o publicaţie cu interese criminale sau de propagandă, atunci devine dificil să încadrezi activitatea redacţională de acolo, în categoria de "jurnalism".

La sfârşit, Ghidul scurtează - "Când vorbim despre nişare, vorbim, practic, de politica editorială" -, care este singura frază cu înţeles limpede (deşi fraza nu este suficientă să definească termenul de "politică editorială").

Da, "Playboy" şi "Hustler" au "politici editoriale". Ziarele de sport, publicaţiile financiare şi oricare altele care ar fi specializate, au politici editoriale, dar politica editorială nu este un pat al lui Procust, ci presupune discernământ, astfel că un text valoros îşi poate face apariţia oriunde, inclusiv în "Hustler".

Dar, Evenimentul Zilei" este un cotidian generalist.

La ce se referă Popescu, oare, când afirmă că "Nu hotărăşte un număr de salariaţi dintr-o întreprindere capitalistă [...] nimic în legătură cu [...] politica editorială" ?

Adică, "valorile" ţin de "managementul superior"?!

Păi ce, Adrian Sîrbu-i Dumnezeu, domnule Popescu?!

De fapt, înţelegem la ce se referă Popescu, pentru că înţelegem cum înţelege Popescu jurnalismul: ca pe o cârnăţărie.

Patronul cârnăţăriei vine şi cere să pună paprica în cârnaţi şi să-i facă mai lungi şi ar fi o aiureală ca salariaţii cârnăţăriei să facă grevă, că nu sunt de acord cu politica editorială a patronatului.

Între o cârnăţărie şi o redacţie există unele diferenţe.

Diferenţele sunt originate în natura "produsului" - cârnăţăria produce cârnaţi, care ar fi buni la o bere cehească, mâncaţi cu pâine cu chimen, în timp ce redacţia are un produs ideatic, contributor la conştiinţa socială.

Cu cârnaţi nu contribui la conştiinţa socială şi la mentalitate, ci la stomac.

Stomacul şi conştiinţa socială se află pe paliere diferite ale vieţii omului.

Acest specific al jurnalismului conduce la o situaţie pe care Popescu nu o poate imagina: ziaristul nu este subordonat nimănui, nici unei persoane, în mod concret.

Ziaristul nu că n-are treabă cu patronul sau cu directorul, el nu este subordonat nici şefului de secţie şi nici redactorului şef, măcar.

Ziaristul serveşte publicul.

Nu pe redactorul şef, nu pe director, nu pe patron.

Ziaristul are obligaţia să respecte fluxul de producţie, ăsta este singurul lui stăpân.

În procesul de elaborare jurnalistică, raporturile lui cu ierarhia redacţiei sunt rezultate vectoriale ale expertizelor - expertiza proprie, faţă cu expertiza celorlaţi (atunci când ceilalţi au timp de el) -, dar nimeni nu-i poate impune schimbarea opiniei, dacă aceea este întemeiată pe datele disponibile, dacă argumentele sunt procesate riguros, dacă limba exprimării este curată.

Nu există vreun cetăţean mai cetăţean decât alt cetăţean, iar ziaristul este un cetăţean.

Nu este paradoxal ca un cetăţean care se angajează ca ziarist, să-şi piardă dreptul constituţional de liberă exprimare, în secunda unu?!

Dacă patronul nu este de acord cu redacţia, atunci n-are decât să vândă publicaţia.

Este, deci, pe dos, domnule Cristian Tudor Popescu.

Nu ziariştii pleacă, ci patronul.

Asta ar fi trebuit să sprijini, în cazul "Evenimentului Zilei".

Libertatea presei.

Cred că te-am lămurit cu privire la ceea ce nu vei înţelege niciodată.

Libertatea presei.

Opinia Cititorului ( 47 )

  1. Conceptia este neobisnuita iar autorul este ciudat.

    1. "Articolul " dovedeste inca odata boala grava de care suferiti majoritatea condeistilor si implicit poporul raman ,comunistoidismul ,de care nu va puteti debarasa nici dupa 27 de ani ! Voua nu v-a placut comunismul,nu va place nici capitalismul ,va iubiti doar ignoranta,superficialitatea,ip ocrizia si interesul vostru ,dar mai ales prostia ! Popescu (pe care si eu il detest) aici are dreptate ! Nu te angajeaza pe tine cineva sa faci ce te duce capul in firma,pe proprietatea lui privata ! Mai lasati-ma cu "libertatea presei"de a mocirli tot ,de a distruge tot ! Nu mai prostiti lumea cu sloganuri de Freedon House vanzatoare pe bani sau din prostie si ura ! Voi singurii detinatori de adevar v-ati obturat orice cale de a mai insusi ceva de a mai asculta si pe altul ! Nici macar din presa occidentala nu vreti sa va insusuti nimic ! Mocirla in care a ajuns societatea romaneasca vi se datoreaza in cea mai mare parte prin capturarea mintilor necultivate ale majoritatii romanesti in ale capitalismului !

      M-ai zapacit.

      Pare ca vorbesti cu mine, desi pare ca vorbesti despre ziaristi in general, asa ca nu stiu de unde sa apuc sa-ti raspund, de la mine sau despre ei.

      Cind constat, insa, ca tu crezi ca ziaristul trebuie sa renunte la drepturile constitutionale de cetatean si ca afirmi asta ca si cind ai fi detinatorul adevarului (nu singurul, ci cu Popescu, pe care zici ca il detesti), atunci cred ca trebuie sa renunt la a-ti mai raspunde, pentru ca fusesesi prevazut, deja, de articol: " Cred că te-am lămurit cu privire la ceea ce nu vei înţelege niciodată. Libertatea presei. " 

      Afirmă ca e nevoie de mai multă propagandă comandată, propagandă de calitate, de nivel occidental.

      Independenta editorială conduce la creșterea costurilor cu propaganda ceea ce este de nedorit pentru cei care controlează libertatea presei. 

    Excelent articol!

    Foarte tare ilustrația! 

    Frumos.

    Un articol SF

    1. Ai dreptate, articolul nu este o monografie asupra felului cum functioneaza presa actuala sau un raport de tip Freedom House, ci arata felul in care libertatea presei poate fi asigurata si care ar trebui sa fie obiectivul permanent al asociatiilor de breasla ale ziaristilor.

      Dar ai dreptate doar partial: fictiunea nu este fictiune, daca exista o realitate asa cum este ea descrisa in ceea ce numesti tu "Un articol SF".

      Si exista. 

    Totusi, un ziar este o afacere, iar patronul, si carnatar fiind, decide in ultima instanta politica editoriala.

    O poate face cu manusi de catifea sau, la modul extrem, comandand ziaristilor sai articole de tip carnati populari. 

    In alta ordine de idei, sunt curios, daca mai pot fi curios de ceva, cum ar trebui sa fie presa libera 100 % in acceptiunea Freedom House.  

    Sa fim seriosi ... 

    Din pacate, omul modern (ghilimele de rigoare) a fost modelat dupa chipul si asemanarea mass media, care, in mare parte, numai morala nu este.

    A disparut cultivarea frumosului, livrandu-se pe banda carnati grosi :), cica la dorinta consumatorilor. 

    1. Am explicat: exista o parte de ziar care este afacere si acea parte se numeste "editura"; exista alta parte de ziar care nu este afacere si aceasta cealalta parte se numeste "redactie".

      Articolul arata cum trebuie asigurata autonomia ideatica a redactiei. 

      Am scris articolul nu pentru ca, dupa un sfert de secol de exercitiu jurnalistic in presa postrevolutionara, n-as cunoaste felul in care cirnatarii fac politica editoriala.

      Dimpotriva, pentru ca stiu. 

      Normal si moral, redacţia nu este proprietatea nimănui, iar proprietarul este proprietarul editurii, nu al redacţiei. E clar.

      Dar proprietarul, mai ales daca este carnatar, vrea profit cu orice pret. In ultima instanta, daca vede ca nu obtine profit si afacerea moare, ce face? Schimba politica ziarului sau chiar redactia si aduce ziaristi noi dispusi sa faca presa de carnat.

      Teoretic, poate exista si situatia inversa in care patronul sa fie om luminat si sa-i lase pe ziaristi in pace. Dar ce te faci daca astia scriu de zor carnăţării?  

      Raspunsul 6.1., de mai jos, contine si raspunsul la observatiile tale.

    Libertatea noastra, a tuturor, ca si libertatea presei este un ideal pentru care merita luptat.

    Insa perceptia despre ceea ce insemna libertatea nu este aceasi pentru fiecare dintre noi... 

    1. Libertatea presei nu este un ideal cetos, ci are trasaturi precise, care privesc detaliile fiecarei articulatii ale procesului de productie, de la angajarea ziaristilor si pregatirea lor, la felul in care agrega redactia, la fluxul de productie, raporturile cu tipografia si retelele de distributie si transportatorii, relatiile cu agentiile de publicitate - ca sa numesc doar amanuntele care, in general, scapa cunoasterii publicului, fara sa mai pomenesc de cele pe care le stie (raporturile cu sefimea, cu politicul, cu autoritatea de stat, cu marile companii si cu clientii de reclama).

      Desigur, nu orice ziarist este capabil sa profite de libertatea asigurata, dar asta este, deja, o problema prea sofisticata pentru nivelul la care functioneaza presa romaneasca, deocamdata, unde principalele probleme sint lipsa de lumina, imoralitatea si mahalagismul - in aceasta ordine. Prostia este abia pe locul al patrulea.

      Afacerea mass-media este cea mai complicata afacere din cite exista pe lumea asta si de aceea este compatibila numai cu un patronat initiat, bine intentionat, el insusi atins de vocatie sociala. 

      Gargara chioara menita sa arate cit e Make de Statuia Libertatii.Sa i-o spuna lui Murdoch!

      Dincolo de mine, este acest text al articolului; dincolo de articol, sint ideile lui; dincolo de idei, este scopul lor - libertatea presei.

      Dar tu ai ramas cu ochii la mine si ti-au venit in minte doua cuvinte: "gargara chioara".

      Intelegi ce vreau sa zic? 

      Da.

      Ii arati luna si el se uita la deget. 

      "Libertatea noastra"... cate ziare s-au vandut in ultima perioada cumparata in special de asiatici, pt ca au bani, ziarul are nume?

    E interesanata discutia despre libertatea presei mai ales in contextul lipsei discutiilor despre pensiile speciale ale jurnalistilor (subiect despre care tacerea a fost asurzitoare). Fara suparare, dar unde erati atunci domnilor ziaristi? In concediu?

    1. Nu crezi ca sint doua subiecte diferite?

      Nu. Fiecare cumpara independenta jurnalistilor cu ce poate. Si mi se pare mult mai imoral ca politicienii o cumpara cu banii din taxele si impozitele mele. Iar daca un patron cumpara ziaristii la bucata (si pot sa-l inteleg pe cel care se vinde pt ca poate are o familie de hranit), politicienii au facut o cumparatura angro fara ca macar "marfa" sa aiba justificarea constrangerii.

      Legea modifica articolul 1 Legii nr.8/2006 privind instituirea indemnizatiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite si recunoscute ca persoane juridice de utilitate publica, prin introducerea unei noi categorii care vizeaza uniunile de jurnalisti.

      Personal, nu am nici un interes in pensie - o pot dona. 

      Dar, cred ca sint semnatar al documentului care a solicitat modificarea articolului de lege, in favoarea ziaristilor (marturisesc ca, da, eram in concediu la dracu', in America Latina). 

      Ziaristii sint (sau ar trebui sa fie) "creatori", astfel ca, in opinia mea, ori beneficiaza de aceleasi prevederi legale aplicabile tuturor creatorilor, ori ele trebuie retrase tuturor. 

      Nu sint specialist in pensii si nu stiu care este justificarea privilegiilor anumitor pensionari.

      In schimb, daca exista temeiuri pentru discriminari intre categorii de pensionari, atunci pot pricepe ca nu exista temeiuri pentru discriminari in cadrul aceleiasi categorii. 

      Rationamentul tau are o fisura: o caracteristica a ziaristului este sa fie ingrat.

      Nu vad cum, odata obtinut privilegiul pensiilor speciale, s-ar mai putea manifesta recunostinta ziaristilor, mai ales ca este vorba despre pensionari, pe de o parte, iar pe de alta parte, aceasta "spaga" pentru presa (cum sugerezi ca ar trebui considerata) este acordata prin mecanismul legii, depersonalizind atit spagarul, cit si spaguitul. 

      Iti imaginezi ca organele de presa isi schimba, acum, preferintele politice?

      Eu nu cred. 

      1. Politicienii nostri gandesc pe termen scurt. Au nevoie de simpatia ziaristilor sase luni, pana trec alegerile locale si parlamentare, iar psihologic vorbind cam atat tine orice recunostinta nu numai cea a "ingratilor". O fi pt pensionari, dar nu e asa ca muncesti cu alt spor cand ai in fata un viitor luminos?

      2. Depersonalizarea, care in majoritatea cazurilor inseamna fuga de raspundere, nu o face mai morala nici pt unii, nici pt ceilalti.

      3. Preferintele politice au fost cumparate la bucata, legea cu pensiile speciale e captatio benevolentiae. 

      1. Un nerecunoscator este cel care nu manifesta recunostinta; ziaristii mei nu muncesc mai cu spor, gindindu-se la pensii.

      2. Depersonalizarea face sa se evapore subiectul recunostintei. 

      3. Inlaturarea discriminarii fata de ceilalti creatori poate sa cumpere bunavointa ziaristilor (poate sa nu o cumpere, considerind-o un drept), dar oarece cordialitate infuzata in presa pot considera ca, in conditii de principialitate, este dezirabila.

      Pot sa fiu de acord cu unele dintre suspiciunile tale, dar cred ca este mai important subiectul articolului, care trateaza ingradirea libertatii presei in modalitate conceptuala (si de aici, structurala), iar nu intr-o ocazie sau alta. 

      Pensiile exprima un drept, in urma cotizatiilor platite in decursul anilor de munca, de actualul pensionar.

      Dintre care unul te deranjeaza tare. 

    Make este foarte tare ce ai scris. Era extraordinar sa o spui acum 10-11 ani. Cu Dl Popescu ne-am lamurit de mult iar presa fara ingerinta patronului, nu prea mai exista, din pacate. De asta si societatea a ajuns unde a ajuns.

    1. Da, imi amintesc ca Popescu a afirmat aceeasi chestie atunci si tot atunci i-am dat o replica de pe aceeasi pozitie de acum.

      Astazi, insa, conceptia mea despre libertatea presei este ceva mai elaborata si de aceea pare mai radicala (dar nu este), sprijinindu-se pe limpezirea misiunii ziaristului. 

    Adrian Sarbu, Dan Voiculescu si, mai ales, Sorin Ovidiu Vantu, care a spart piata salariilor in presa, sunt cei care au distrus credibilitatea jurnalistilor.

    CTP a fost unul dintre ziaristii cu condei care s-a inrolat cu arme si bagaje in slujba diversilor moguli.  

    Adevarul este ca a fost greu de rezistat unor oferte foarte generoase, care intr-adevar cumparau constiinte, dar asigurau o viata fara griji materiale.

    Lui Make ii este usor sa faca teorii foarte frumoase, usor utopice, in care el chiar crede, dar el nu trebuie sa plateasca rata la apartament sau sa-si faca griji de ce pune copiilor pe masa. 

    1. MAKE nu este un mostenitor, nu un finantat, nu un sustinut si nici un arondat.

      MAKE nu moare de foame oriunde s-ar duce cu miinile goale si fara nici un sfant, indiferent de limba vorbita acolo, indiferent de regimul politic. 

      MAKE nu-si face griji, pentru ca se ingrijeste din greu sa nu-si faca griji. 

      Este vorba despre munca, dragul meu. 

      Cind muncesti si muncesti si faci lucruri bine facute, atunci nu exista oferta ispititoare sa te vinzi, caci esti STAPIN pe lucrurile bine facute pe care le faci si nu-ti mai vine sa cazi din clasa stapinilor, in clasa sclavilor .  

      Nu este nimic utopic in articol: poti deosebi o monografie de o teorie? 

      Articolul nu descrie realitatea presei, ci dezirabilul. 

      Ceea ce prezint publicistic este reflectarea unei teorii, la care am coborit dupa un sfert de secol de exercitiu practic, constituind o experienta diferita de cea a haitei ziaristilor.

      Ce altceva puteam sa-ti ofer, intr-un articol?! 

      MAKE nu plateste rate la apartament, pentru ca si-a construit casa fara credit, cu banii jos.

      Dar, mai intii, i-a strins. 

      Ai uitat sa precizezi ca Ctp se plimba cu o dacie din 80 (nu stiu daca este adevarat, Ctp a spus).

      Si chiar daca asta e adevarat, tu il crezi?!

      El umbla in trening si in tenisi.

      Tu il crezi? 

    .nu-s in 'bransa' da ma intreb : de ce sa bag bani in un ziar si sa nu pot avea nici 1 cuvant asupra politicii red? kiar daca redactorii imi pierd bani? bag bani daca :

    1. vreau sa promovez niste idei , sau 

    2. vreau sa castig. 

    in ambele situatii trebuie sa fac un set de reguli care constituie pol red. altfel eu bag bani si fiecare redactor face plitica lui ; probabil multi iau bani de la altii sa le promoveze interesele; pai , treaba-i asta?

    DE CE BAG BANI IN ZIAR ? sa-si faca ziaristii afacerile? 

    1. Daca vrei sa promovezi niste idei, atunci esti ziarist.

      Daca ideile sint idei politice ale vreunui partid, atunci faci propaganda de partid, nu un ziar (si nu vad nimic rau in asta, daca publicul - si implicit si asazisii "ziaristi" - stiu ca publicatia aceea este de propaganda si nu o confunda cu jurnalismul).

      Daca vrei sa cistigi cinstit, atunci ocupa-te de editura (ceea ce presupune munca grea); daca vrei sa cistigi bani indiferent cum, atunci este penibil sa bagi bani intr-un ziar, cind poti sa cistigi mult mai multi bani din prostitutie, droguri, trafic de arme sau alta ticalosie cu grad de periculozitate mai mic si nivel de legalitate mai ridicat. 

      draga Mihai,

      altfel in ciuda unor oameni de valoare cum sunt la Ziarul Financiar trebuie sa umple spatiul redactional cu teme de genul Cat lucreaza un avocat de la Firma Theiss. Daca Florian ar deschide actionariatul Ziarul Bursa as cumpara actiuni imediat. E brutal sa vezi cum in aprilie 2016 este schimbat raportul financiar pe 2013 al ERSTE GROUP cu cifra de 75 milioane. Sa cumperi actiuni la aceasta Firma? Pune i in paralel sefii acestora Treichl si Goldstein. Pe cine a-i alege:-) 

      Ziaristii nu pot sa piarda bani, asa cum nici nu aduc bani.

      Exista exceptii de ziaristi care se pot ocupa si de vinzari, dar cazurile sint extrem, extrem de rare, pentru ca presupun tarie de caracter neobisnuita si mult discernamint. 

      La Adevarul lui Dumitru Tinu, sefimea isi facuse agentii de publicitate, care sfeteriseau banii care s-ar fi cuvenit editurii.

      Este motivul demisiei conducerii ziarului, dupa moartea lui si al intemeierii ziarului Gindul, de catre demisionari. 

      'Ziaristii nu pot sa piarda bani, asa cum nici nu aduc bani' m-ai incurcat ! eu cumpar ziarul pt ca-mi place cum scriu ziaristii , nu dupa cum are floricele editoriale; credeam ca ziaristii fac banii; ma sprijin pe spusa :' daca asta cere poporu asta dau"

      Banii nu vin din vinzarea ziarului.

      La fiecare ziar vindut, editura baga bani in buzunarul cumparatorului: pretul de vinzare al ziarului (din care trebuie sa scazi comisionul pentru vinzator - mai ridicat decit 30%) nu acopera nici pe departe cheltuielile editurii.

      Afacerea este foarte complicata si intradevar este dificil sa ramii onest, in conditiile acestor complicatii. 

      ....Si...imagineaza-ti ce lux isi permite un ziar, care, in anumite ocazii, nu da ce vrea poporul, pentru ca nu crede in ceea ce vrea poporul, in cazul respectiv.

      daca nu da ce vrea poporul. Pe de alta parte cititorii fiind invatati cu brutalitatea au devenit dependenti. Nu le place ce scrie, le place cum scrie. :-)

      Si uite asa a ajuns Sf-ul sf doar on line maine poimaine in aer.

      Sincer mi s-a parut scump la vremea respectiva 3,5 lei/ziar/zi. Aproape 1 euro, 3,6 euro atunci. 

      atunci nu ar exista o cultura a capului in gura pentru care da primesti like...

      Hahaha

      da si cand o da lege sa vezi atunci invidie :-)

    Pentru unii conștiința trece prin stomac. Prin urmare cârnații apetisanţi pot fi mai interesanţi decât etica sau dialectica, mai alea atunci când a ajuns limba ceasului în dreptul stomacului. Cu atât mai mult în trustul lui nenea Sârbu, și în special pe partea de audiovizual și online. Nu că alții ar fi mai breji însă. Doar zic...

CITEŞTE ŞI

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
rpia.ro
danescu.ro
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

11 Oct. 2024
Euro (EUR)Euro4.9752
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.5471
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.3043
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.9437
Gram de aur (XAU)Gram de aur385.5996

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
citiesoftomorrow.ro
energyexpo.ro
cnipmmr.ro
hipo.ro
prow.ro
aiiro.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb