Coaliţia cu ţepi, ţepuşe şi topoare

Frumoasa coaliţie ”care este ea” la guvernare în frumoasa noastră ţară pare cuprinsă de convulsii, tremurici şi lingoare. Cel puţin aşa lasă să se înţeleagă discursul propagandistic al ”ramurilor” din care se compune. Zice Bolojan că face reforma administraţiei locale, spre exemplu, adică le mai taie din tainul de la stat baronilor de sat, comună, oraş şi judeţ, sare alde PSD în sus de zece coţi şi zice hotărît: ”Stimabile, pînă aici! nu permit!”. Zice USR-ul că musai să se schimbe cîte ceva, pe ici pe colo, prin părţile esenţiale, sar PSD-ul şi PNL-ul amîndouă de mînă, cu piciorul pe frînă. Mă rog, ca în orice triunghi de putere vicios, cînd unul vrea să facă ceva, ceilalţi doi se opintesc împreună să-i bage beţe în roate. Rezultatul este guvernarea cu hîrtoape, alandala şi din doi în trei, de care ”beneficiază” România zilelor noastre şi mai ales dumneavoastră, locuitorii şi muritorii ei de rînd. O guvernare plină de succese, dacă te iei după gura lui Bolojan, care a ajuns să susţină în faţa camerelor de luat vederi că intrarea în recesiune a economiei este un fapt pozitiv în drumul către progres şi bunăstare!!! Nimic nu ne mai miră! În materie de propagandă chioară şi tupeistă, de mult, merge orice! Oricine poate susţine că albul e negru şi viceversa, fără nici o teamă de adevăr, de ridicol sau de o eventuală confruntare cu realitatea. Exact ca în bancul cu bărbatul care vine pe nepusă masă acasă şi îşi găseşte nevasta cu amantul în patul conjugal, iar ea îi spune suav şi liniştit: dragă, nu te enerva, ceea ce vezi tu, nu este adevărat! Ăla, pe bună dreptate, începe să se agite, să ţipe, să reverse un puhoi de reproşuri, să arunce împrejur cu ce apucă la mînă. La care, după o scurtă pauză, calm, ea îl opreşte autoritar şi îl întreabă ”retoric”: ”Uite ce e iubiţel, tu crezi ce vezi sau ce îţi spun eu?!!!”

Aşa şi noi, pentru liniştea şi confortul nostru psihologic, ar fi mult mai bine să îl credem pe Bolojan, nicidecum realitatea care ţipă cu totul altceva! C-aşa-i coaliţia pe la noi: cînd ”partenerii” nu se înţeapă retoric prin presă sau prin Parlament cu vorbe în doi peri şi argou de mahala, atunci se împung cu ţepuşele lungi ale vorbelor de ocară, iar cînd lucrurile devin serioase, scot pe masă, nu cuţitele, ci topoarele! Cu ameninţarea directă, pe şleau, că oricare şi fiecare dintre ei este gata, dacă nu i se face pe voie, să folosească materialul specific ”industriei forestiere” pentru a tăia de la rădăcină copacul în care stă cocoţată coaliţia de guvernare. Întrebarea, acum, deloc retorică, este: cîtă bază putem pune pe acest tablou pictat de propaganda politică, în care vedem o corabie zguduită de furtună, cu membrii echipajului care se ceartă necontenit, în acelaşi timp, atît între ei cît şi cu căpitanul? Răspunsul meu hotărît este simplu: Nici o iotă din ceea ce ni se spune, din ceea ce suntem îndemnaţi să credem, nu are legătură cu ”realitatea guvernării”. Toată panarama este un spectacol de umbre pentru uzul celor care privesc. Nici una dintre ramurile politice ale guvernării nu ia în serios eventualitatea ruperii coaliţiei. A... ciondăneală... cît pofteşti... să aibă alde ”gură cască” la ce căsca gura. Să creadă lumea că politica ”e grea”, că figuranţii noştri politici sunt nişte eroi care se bat, între ei!, pentru ca să salveze situaţia şi desigur pe noi, odată cu ea. Care vor doar ”binele ţării” etc... etc... etc. Adevărul este mult mai simplu: partidele trebuie să se gîndească mereu la alegerile care vin. Doar nu o să se ducă PSD-ul, PNL-ul sau USR-ul în faţa electoratului propriu să spună, peste vreo trei ani, că nota de plată a eşecurilor a fost încărcată chiar de ei. Trebuie să spună că ăilalţi sunt de vină. Că ei s-au zbătut, dar n-au putut răzbi de răul duşmanilor aliaţi împotriva lor! Imaginea asta trebuie construită cu grijă, întreţinută şi băgată în capul electoratului cu linguriţa, zi de zi, ceas de ceas, pentru ca la alegeri, cînd este livrată de discursul politic, să pară ruptă din realitate, cît mai aproape de autentic. Aşa cum am spus, nu doar o dată, în consecinţa prevederilor constituţionale actuale şi a curbei încasării beneficiilor guvernării de către cei aflaţi la putere (!!!), încheierea mandatului înainte de termenul ghilotină, de patru ani, este în România mai puţin probabilă decît căderea Lunii pe Pămînt, joia viitoare. Oricît de mult şi-ar dori cineva, la un moment dat, să rupă mai devreme căruţa alianţei de guvernare, interesele politice, economice şi de paraîndărăt comandă autoritar ducerea mandatului pînă la capăt, orice ar fi şi oricare ar fi situaţia în sînul coaliţiei de guvernare. Pînă în ultima zi, mai sunt contracte de stat de ”împărţit”, afaceri grele de moşmondit, lovituri de dat şi noi aranjamente de aranjat, dacă nu pentru azi, atunci pentru poimîine! Toate acestea aduc, pe persoană fizică şi pe unitate politică, beneficii cu un ordin de mărime atît de ridicat (cel puţin 6-7 zerouri după 1) astfel încît este imposibil să le poată ignoara cineva, sau să se poată dispensa de ele. La noi, guvernarea este un fel de condamnare definitivă, fără putinţă de reducere ulterioară a termenului de execuţie!

O spun aşa, ca să înţelegeţi cît suferă unii, pentru binele nostru!!!