Editorial

Tot aud în ultimul timp că legile sau deciziile judiciare care pot afecta profitabilitatea pe termen scurt a băncilor prezintă risc sistemic.

Casandrele viitoarei crize economice se găsesc pe toate drumurile, la toate colţurile de străzi, străduţe şi ulicioare.

Filozoful danez Soren Keirkegaard face, la un moment dat, o distincţie între modul de viaţă estetic, centrat pe plăcere, şi modul de viaţă etic, centrat pe imperativele morale.

Guvernul ultraconservator de la Varşovia nu se mulţumeşte să limiteze libertăţile cetăţeneşti cenzurând presa ce i s-ar putea opune şi nu se limitează să atace fundamentele statului de drept transformând Curtea Constituţională într-o instanţă...

Nu puţini oameni din ţara aceasta se întreabă, pe bună dreptate, de ce merg la noi treburile publice din rău în mai rău.

Cui? Parlamentului şi prin el tuturor cetăţenilor României.

Doresc să fiu clar de la început.

Ce mai rămâne din Uniunea Europeană după ultima reuniune a Consiliului european de la Bruxelles din 19-20 februarie, consacrată aşa numitului Brexit?

Formula a fost folosită de Herbert Reul (CDU), membru al Parlamentului European, pentru a descrie reuniunea Consiliului de la acest sfîrşit de săptămînă, la care participă, desigur, şefii de stat şi de guvern din cele 28 de ţări membre ale UE.

Dacă te iei după dimensiunile scandalului mediatic, ba chiar şi după reacţia supra-îngrijorată a Senatului României, de data aceasta, subiectul zilei pare să fie libertatea... presei!

Iată o caricatură publicată pe Internet.

Săptămâna aceasta, joi, 18 şi vineri, 19 februarie, va avea loc la Bruxelles încă un summit "istoric" al UE.

Poate să pară neobişnuit, dar prăbuşirea actualului proiect european nu găseşte aproape pe nimeni nepregătit. Proiecte alternative există şi puţini mai sunt cei care cred că părăsirea actualului parcurs ar echivala cu "sfîrşitul lumii".

De ce ne trebuie un proiect? Ce s-a întîmplat cu cel în care evoluează Europa de mai bine de jumătate de secol? Dacă aş fi prea grăbit aş spune: s-a stricat!

Nici nu am ştiut când mi-a încolţit acest gând. A fost ceva care a erodat conştiinţa, o absenţă pe care o percepi gradual, care se apropie de undeva, de la marginea îndepărtată a simţurilor.

Joia trecută, pe 4 februarie, Comisia Europeană a dat publicităţii previziunile economice pentru iarna anului 2016, aşa cum o face în fiecare an.

În Europa, isteria zidurilor şi a gardurilor menite să controleze fluxurile de refugiaţi a atins cote de la care diferenţa dintre patologic şi normal nu mai poate fi sesizată.

Nu ştiu cît timp liber are la dispoziţie un CEO de bancă din România, nici cît timp trebuie să acorde media, conform stassurilor de management ale firmei la care prestează, cert este însă că unii par să aibă mult....foarte mult... timp disponibil.

Într-o intersecţie din California, acum ceva vreme, putea fi văzut un individ cu un carneţel. Se uita atent după maşini şi lua notiţe. Omul era psiholog şi colecta informaţii pentru un experiment.

Astăzi,1 februarie, odată cu desfăşurarea caucus-ului din Iowa, se lansează oficial cursa pentru desemnarea reprezentantului fiecăruia dintre cele două mari partide americane pentru alegerile prezidenţiale din 8 noiembrie.

Este clar că politicienii nu pot cădea de acord asupra răspunsului, după cum la fel de clar este că ceea ce susţineau acum mai an, înaintea alegerilor precedente, acum le pute de parcă nu ei ar fi inventat şi votat legile respective!

De la cultura latinilor am moştenit şi noi înţelepciunea care avertizează asupra nebănuitelor pericole ale grabei.

Iată o situaţie.

Dacă depăşim senzaţia neplăcută a zgomotului de fundal creată de agitaţia mediatică, accelerată de noile media, şi încercăm să desluşim, dincolo de aparenţe, ceea ce este fundamental, s-ar putea să descoperim că Europei i se administrează un...

Sfîrşit de drum!

Uluitoare şi inepuizabilă capacitatea amnezică a societăţii româneşti!

Fotografii alb-negru, una după alta, în şiruri perfect aliniate. Te plimbi de-a lungul lor şi deplasarea produce un straniu efect cinematografic.

Epoca noastră, marcată de crize paralele, de la criza economică cu geometrie variabilă şi sfârşit amânat, la criza accelerată de revoluţia tehnologică şi de internet până la criza politică ce afectează stabilitatea statelor şi pune formele...

Cum stătea ea, aşa, liniştită, şi se bucura de faptul că soluţionase tot ceea ce mai era de soluţionat în materie de problemele sociale (de! moştenirea grea a ultimilor 200 de ani de istorie păguboasă), România fu scuturată pe nepusă masă de un...

Pentru că timpul cititorului nostru este atît de preţios (mult mai preţios decît al lor!), mă grăbesc să dezleg şarada literelor din titlul de astăzi.

Toată bătaia a început de la nimic.

Acum un an, chiar pe 11 ianuarie 2015, în piaţa Republicii din Paris, avea loc marea manifestaţie de solidaritate (1,5 milioane de participanţi la Paris şi peste 4 milioane de manifestanţi în Franţa) de după atacurile teroriste, islamiste,...

Spre deosebire de contabilitate, unde bilanţurile, musai, trebuie să se închidă - coloana din stînga trebuie să dea, la centimă, exact cît coloana din dreapta - în politică, bilanţurile rămîn mai mereu "deschise".

Între 17 decembrie şi 23 ianuarie, în Australia este, de obicei, căldură mare si vacanţă pentru majoritatea cetăţenilor.

"Vai! E doar înşelăciune totul:

Dacă pe plan extern, anul care tocmai s-a încheiat a stat sub semnul multiplicării efectelor directe şi indirecte ale conflictului din Siria şi Orientul Mijlociu (atentatele islamiste, între care cele de la Paris din 7 ianuarie şi din 13...

Aţi văzut filmul lui Mel Gibson, Apocalypto (2006)? Atunci sunt sigur că vă amintiţi scena sacrificiului. Acţiunea filmului este plasată exact înaintea sosirii europenilor în America Centrală. Decorul este unul decadent, al lumii în descompunere...

Ştiu, ar fi fost mult mai nimerit să scriu despre şorici, şuncă, slănină, jumări, caltaboş, cîrnaţi, piftie, sarmale şi alte delicatese culinare, dintr-ale porcului, valorile "spirituale" care, în mod tradiţional, ne luminează sfîrşitul...

Încerc să îmi amintesc detaliile unei reclame pe care am văzut-o acum zece ani pe pereţii metroului parizian.

Cu ROMTELECOM au început marile privatizări în România. La sfârşitul anului 1998, (prea) curând după prăbuşirile economiilor Rusiei şi Bulgariei - care au dărâmat şi interesul investitorilor pentru privatizările din partea aceasta a Europei -...