
Dilema cu care vom porni astăzi la drum este dacă Europa se prăbuşeşte sau dacă este demolată cu bună ştiinţă. Primul verb trimite la un ghem de procese interne şi externe spaţiului european care, cumulativ, prin suprapunere, înlănţuire, reciprocă potenţare erodează fundamentele sociale, economice, politice, militare, cultural-identitare ale acestui spaţiu de civilizaţie. Rezultatul: Europa este erodată sistematic şi, mai devreme sau poate puţin mai tîrziu, este sortită prăbuşirii, ca o cetate săpată la temelie de ape mişcătoare. Ce se întîmplă după prăbuşire? ”Supravieţuitorii” şi ”Stăpînii cei noi” vor ţese din fire vechi, din fire noi, dar pe o urzeală diferită, un alt peisaj. Alte întocmiri şi instituţii de guvernare, alte reguli şi valori, alte orizonturi de aspiraţii şi aşteptări, alte formule de organizare, de la cele economice la cele statale, de la cele care privesc familia şi comunitatea, la cele spirituale. Aceasta este regula. Spaţiile sociale, chiar şi cele foarte largi, atunci cînd structura de civilizaţie care le-a închegat şi le-a asigurat perenitatea se prăbuşeşte devin creuzetul unor noi alcătuiri, al unor formule civilizaţionale alternative sau, în cel mai rău caz, devin deşert! Europa, după prăbuşirea Imperiului Roman, este exemplul convenabil, la îndemînă. Nici pe departe singurul. Erodarea Europei a atins faza ”agresivă”, după al doilea război mondial, la sfîrşitul anilor 70 ai secolui trecut şi începutul anilor 80. Deşi aparent inertă sub imensa greutate a geheţarului războiului rece, pe dedesubt încep să curgă ”apele schimbării”. În Vest, structurile bipolare ale scenelor politice din Italia, Franţa, Germania, Marea Britanie, Spania, Olanda, Austria sunt adînc şi masiv corodate. În Italia se vor prăbuşi încă de la începutul anilor 80. În Germania şi Franţa, un deceniu mai tîrziu. În restul Europei, abia un deceniu după prăbuşirea Zidului Berlinului. În estul aparent la fel de inert şi îngheţat sub cizma Moscovei, lucrurile se mişcă, de asemenea, de la jumătatea anilor 70. Disidenţele politice, tot mai puternic şi vizibil susţinute atît de la baza societăţii, cît şi din centre de putere externe, nu se mai limitează la a amenda derapajele acute ale dictaturilor comuniste, ori la a cere deschiderea unor ferestre pentru mai multă libertate, ori respect pentru drepturile omului, ci contestă frontal sistemul, în ansamblu: Cehoslovacia, Polonia, mai puţin vizibil şi spectaculos România, Bulgaria, RDG, Ungaria. KGB-ul vede şi ştie, dar nu mai reacţionează ca în 1956 sau 1968! La Moscova, altă făină se macină la morile cele mari ale instituţiilor de putere. O uriaşă schimbare se pregăteşte şi acolo, iar ca să reuşească este nevoie ca periferia ”lagărului comunist” să fie împinsă la înaintare. ”Era Gorbaciov” trebuie să o găsească pregătită. Odată dezgheţul pornit, însă, toate planurile iniţiale au fost duse la vale şi înecate de curentul vijelios al schimbării. Atît în Est, cît şi în Vest! Schimbările esenţiale nu sunt doar politice, ci şi economice. ”Epoca de aur” a societăţii de consum, bazată pe extinderea producţiei şi a consumului de masă, se încheie dramatic. Începe era dezindustrializării rapide, a impunerii brutale a modelului neo-liberal, atît în economie, cît şi în administrarea domeniului public. Vîrful de lance, Marea Britanie în era Margaret Thatcher, urmată îndeaproape de Italia, Franţa, Germania. Economia de ”producţie” este marginalizată şi înlocuită cu ”economia serviciilor” şi, mai ales, cu ”industria financiară”. În sfîrşit, în cîmpul social începe era ”marilor migraţii”. La început fără cine ştie ce consecinţe sociale. Încet, încet, însă, pe măsură ce modelul integrării migranţilor se prăbuşeşte sub greutatea costurilor sociale şi mai ales sub presiunea refuzului programatic de integrare al valurilor de emigranţi de după 1980, peisajul social şi cultural al Europei se schimbă dramatic. Nu în direcţia ipoteticului ”multiculturalism” propovăduit de elitele ”liberale” ale vestului european, impregnate de auto-întreţinutele iluzii ale unui întîrziat şi dezarticulat neo-comunism ”de bibliotecă”, ci în direcţia insularizării, a nuclearizării şi în ultimă instanţă a contestării manifeste a ”instituţiilor sociale din mediul gazdă”. Un model ”pus pe piaţă” sub eticheta strident colorată a drepturilor minorităţilor, a ”necesităţii” dizolvării treptate a controlului social asupra persoanei individuale, ca membru al societăţii, ca cetăţean al statului. Şcoala şi Familia sunt principalele instituţii vizate. Rezultanta este un proces rapid şi adînc de regres educaţional în tot spaţiul occidental, cu consecinţe dramatice asupra voinţei şi capacităţii de integrare socială atît a imigranţilor, cît şi a noilor generaţii locale. Consecinţa cea mai dramatică: creşterea conflictualităţii şi a violenţei sociale, ca trend istoric.
Ceea ce se întîmplă în Est după căderea regimurilor comuniste este mult mai simplu. Aici, realitatea politică este dominată de sisteme încropite după ediţiile de mult expirate ale unor modele occidentale, abia reuşind să ascundă sub faldurile zdrenţuite ale unor pseudo-democraţii vînturarea la putere a unor cluburi, găşti, haite, coterii de prădători îndatoraţi pînă în gît altor prădători, ceva mai puternici decît ei, aflaţi undeva dincolo de orizontul vizibil al cetăţeanului de rînd. Dacă în nici două decenii democraţia americană a devenit, pe faţă, o plutocraţie care stă să basculeze într-o dictatură declarată, posibilitate evocată chiar de Trump, de la Casa Albă, democraţia europenilor din Est cu greu mai poate avea vreo şansă. Regimurile cleptocrate şi basculările ideologice între populism şi autoritarism au devenit regula.
Putem să ne oprim aici, cred. Ideea că Europa se prăbuşeşte sub greutaea unui complex de factori interni şi externi are suficiente argumente credibile.
Dar dacă, totuşi, nu se prăbuşeşte de la sine, ci este demolată? Cu alte cuvinte, dacă cercetăm mai îndeaproape ipoteza că, tot ceea ce se întîmplă în Europa de la începutul anilor 80 ai secolului trecut şi pînă azi este rezultatul unor ”impulsuri dirijate”, al exercitării direcţionate a unei articulate şi consecvente ”voinţe de anihilare”. Şi, cine ar putea fi interesat de ieşirea definitivă a Europei din ecuaţia de putere la nivel global? Cui prodest? Ghici ciupercă, ce-i! Dacă ne luăm nu după cine ştie ce abracadabrante teorii ale conspiraţiei, ci după declaraţii, documente şi articulate linii oficiale de politică, de la Moscova şi Washington, tabloul devine clar. Pentru ca să îşi refacă statutul imperial, Moscova nu are alt spaţiu disponibil de expansiune decît Europa! Agresiunea din Ucraina şi posibila atragere a Europei într-un soi de conflict hibrid de lungă durată, cu componentă militară deschisă, ar putea fi cheia pentru slăbirea definitivă a vechiului centru de putere european, pentru scoaterea lui definitivă din jocurile cele mari ale lumii globale dominată de triunghiul Beijing, Moscova, Wasghington. Atitudinea lui Trump şi ”soluţiile” lui pentru Ucraina ”ţipă” de la o poştă a ajutor pe faţă dat Moscovei. Nu atît şi nu numai pentru a clasa în favoarea sa tema ucraineană, ci şi pentru a pune definitiv Europa ”cu botul pe labe”. Revedeţi, vă rog, ultimele declaraţii ale Preşedintelui SUA: Trump este gata să impună noi sancţiuni Moscovei..... dar numai dacă Europa, mai ales Germania, îşi taie singură craca de sub picioare şi renunţă la orice fel de import de resurse energetice din Rusia! Nu, Trump, nu a fost şi nici nu este deranjat de mega-aranjamentele dintre Rusia şi China, care au făcut să explodeze importurile energetic-petroliere ale Chinei, pe seama resurselor Rusiei! Nu! Europa este cea care, musai, trebuie să îşi pună capul pe butuc, să ia securea şi să şi-l reteze singură. Nu de alta, dar să nu mai cheltuiască Trump fonduri suplimentare cu plata unui călău!
E o ipoteză, nu?!
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 00:58)
Ipoteza auzibila....din pacate.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 11:37)
plauzibila
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 12:02)
vazubila
1.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 12:38)
si simtita...pe pielea fiecaruia dintre noi....
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 18:46)
vazubila
2. Mda
(mesaj trimis de Oarecare în data de 19.09.2025, 07:59)
E aceeași "piesă neterminată pentru pianina mecanică" care invocă intenția expansionismului rusesc în Europa, precum căderea drobului de sare din pod.
Trist e că americanii și-au vârât codița și în statul profund "democratic" Ucraina când cu loviluția Euromaidan din 2014, încercând să-și tragă spuza pe turta lor, iar acum europenii plătesc oalele sparte de...
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 15:08)
Corect spus! Probabil urmeaza insultele si catalogarile de putinist, rusofil, aurist etc. debitate de conaționalii noștri deștepti, ospitalieri si toleranți.
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 09:31)
Uniunea Europeana a inceput sa-si piarda relevanta de prin anii 90.Situatia actuala este rezultatul in mare parte a prost conceputei monede euro fara o uniune fiscala .In domeniul politic Europa are cea mai slaba generatie de politicieni ,mai mult niste frontmeni-executanti decit adevarati oameni politici.Antreprenorial intreaga constructie arata lamentabil cu un numar de start -up-uri cu putin mai mare decit al Israelului tara cu 10 milioane de locuitori.UE nu poate concura cu CHINA economic...
3.1. Imposibil de facut asta (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Dan_Bruma în data de 19.09.2025, 15:03)
Unitate fiscala fara stat unitar? Cam greu de instalat o astfel de masinarie politica.
3.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 16:37)
e nevoie de a se crea aceste credite din neant pentru fiecare cetatean sub forma de granturi care sa asigure o viata decenta..un fel de venit general garantat intr-o epoca a robotizarii...
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 09:53)
... ma gamdesc ca problema este mai degraba reflexiva decat una activa ... ue e ca o vaduva care si-a risipit banii ... si au parasit-o si servitorii ... dar ea inca se viseaza miss univers ... visul mai tine doar pentru catva rataciti de prin orientul mj ...
4.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 10:04)
Cu alte cuvinte Bubulina.
4.2. Comentariu eliminat conform regulamentului (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de Redacţia în data de 19.09.2025, 10:10)
...
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 10:26)
„Constituirea statului modern român a fost rezultatul unui complex proces istoric, determinat atât de conjunctura internațională favorabilă, cât și de acțiunea elitelor politice autohtone. În contextul crizei orientale, declanșată de rivalitatea dintre Imperiul Otoman și marile puteri europene, Principatele Române au devenit un subiect de negociere diplomatică. Tratatul de la Paris (1856) a consacrat...
5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 10:27)
statutul lor de autonomie sub suzeranitate otomană, dar cu garanția colectivă a Marilor Puteri. În urma consultării Adunărilor ad-hoc, s-a manifestat voința de unire, exprimată prin rezoluțiile adoptate. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al ambelor Principate în 1859 a reprezentat concretizarea idealului unionist și începutul modernizării instituțiilor statului.”
5.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 10:34)
Ati inteles ceva? nu? Nici eu. Manualul de istorie de clasa 8 a.
Asta e invatamantul romanesc azi. Apropo de ce se spune in articol ca scoala e demolata.
Analfabeti functionali pe banda rulanta pt ca asa ceva se preda la scoala, citesc dar n-au cum sa inteleaga.
5.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 11:31)
E vorba in text de mica unire , unirea Moldovei și Țării Românești în 1859, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al ambelor principate.
Contextul, imperiul otoman slabit, Franta si marile puteri garantau autonomia principatelor(tratatul de la Paris 1856), Cuza ales in ambele principate = mica unire.
6. fără titlu
(mesaj trimis de esop în data de 19.09.2025, 11:41)
Alta gogoasa parfumata si cu naftalina data .Ati auzit vreodata cum o entitate ce aloca trilioane si trilioane de euro pentru dezvoltare si inarmare sa se prabuseasca ? Eu am auzit doar cum datorita saraciei URSS s-a prabusit .
6.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 11:45)
pt ca a alocat miliarde pt inarmare si explorare spatiu cosmic printre altele.
supraidatorarea a prabusit multe imperii, cam pe toate.
6.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 12:22)
Datorii de la entitati care nu au active ci doar pasive. Sunt datorii fictive care trebuie iertate si acest arzboi financiar e unul generalizat la nivel planetar, sistem ticalosit de mentinere a statului de sclav individual national sau chiar al fiecaruia dintre cei care recirg la indatorare de la cineva care nua re ce ne imprumuta dar cere inapoi...
6.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 12:40)
curat mrdar!
6.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 12:40)
murdar...
6.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 15:33)
curat murdar, dar creditele le-ai cheltuit, fie ca ti-ai construit o centrala atomica, o sosea, mancare, un tractor etc, banii "fictivi" i-ai folosit ln ceva cat se poate de real.(sa speram)
Cineva plateste mereu. Chiar daca sunt bani creati, la un default, pierd cei ce detin bonduri sau depozite in bancile creditoare, deci practic sunt pedepsiti cei cu economii, pensii in favoarea debitorilor.
6.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.5)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 16:32)
trebuie sa se desparta bancile care imprumuta de cele la care depui...asa se vede minciuna lor.
6.7. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.5)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 16:33)
Doar munca noastra e cea care conteaza si serviciile aduse....acestea sunt pasivele bancilor ca active nu au.
6.8. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.7)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 17:31)
am observat si eu sitemul funny money, inainte de 2008 bancile voiau sa stie daca poti plati din profit creditul si dobanda, azi nu-si pun problema decat sa poti plati dobanda , nu vor rambursare niciodata, pt ce sa distruga bani, principalul se rostogoleste la infinit, cat platesti dobanda esti ok.
Dar cine are interesul de iertare datorii si schimbare sistem, nu destui, deocamdata.
7. Top Secret USA
(mesaj trimis de Xaba Eastloy în data de 19.09.2025, 14:06)
Ar mai fi varianta si mai plauzibilă (chiar un plan gândit din timp si deja aflat în derulare):
1). Tările NATO din Europa intră în război direct cu Federatia Rusă si aliatii lor, care ar dura cca. 4 - 5 ani, - fără participare directă SUA, dar cu ajutor logistic deplin - timp în care rusii ajung la epuizare totală, militar si economic. Expusi total la invazii.
2). SUA intră în joc...
7.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 7)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 14:33)
... asta o fi visul umed al lui lindsey graham ... ignorand total puterea armelor ... pretul petrolului si pietele internationale ... de monroe 2.0 ati auzit? ... sau poate trump doar se distreaza cu barcute pline cu prafuri ...
7.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 7)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 14:51)
... israelul a consumat 30% din thaad in 12 zile de razboi ... cu iranul ... povestea 155 calibru nici nu mai are rost sa o amintesc ... america a renuntat la bombardarea yemenului dupa o luna ... aparea aa nato acopera 5% din teritoriu samd. ...
8. Comentariu eliminat conform regulamentului
(mesaj trimis de Redacţia în data de 19.09.2025, 16:14)
...
8.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 8)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.09.2025, 16:34)
Nu ea ci decidentii neinformatio sau dezinformsati si populatia credula care aplauda asemnea cretinisme.