O revelaţie pentru autorităţi: energia scumpă blochează economia

În economiile occidentale apar tot mai multe semnale privind "griparea" sectorului industrial sub povara preţurilor foarte mari ale energiei, iar autorităţile par să realizeze, încă foarte lent, că ceva nu este în regulă.

Gradul de înţelegere a fenomenului pare să fie destul de redus, în condiţiile în care majoritatea măsurilor sau planurilor anunţate se îndreaptă către atenuarea efectelor, preţurile mari, cu minimă acţiune asupra adevăratelor cauze, respectiv tranziţia energetică forţată pe criterii ideologice şi prin ignorarea unor legi elementare ale fizicii.

Din Marea Britanie până în Australia, companiile industriale, în special marii consumatori din industria grea, cer subvenţii sau plafonări de preţuri, dar şi măsuri de atenuare a costurilor determinate de emisiile de gaze cu efect de seră.

Financial Times a scris recent că preţurile energiei din Marea Britanie vor fi reduse cu un sfert în următorii patru ani pentru companiile energo-intensive, în urma implementării unui plan guvernamental care include reducerea taxelor verzi.

Eficienţa planului, parte a unei noi strategii industriale anunţate de premierul Keir Starmer, este pusă sub semnul întrebării, după cum arată FT, deoarece "încă lipsesc numeroase surse de finanţare".

În cealaltă parte a lumii, companiile miniere şi metalurgice cer ajutor financiar guvernului australian pentru compensarea preţurilor ridicate ale energiei, după cum arată tot Financial Times.

Se pare că problemele cele mai mari au apărut în Queensland, statul australian cu cele mai agresive programe de tranziţie energetică.

Compania Glencore a anunţat autorităţile că va fi nevoită să închidă o rafinărie importantă de cupru din această regiune, iar efectele negative se vor resimţi la nivelul întregului sector industrial, inclusiv prin creşterea dependenţei de importuri.

O companie din New South Wales care produce aluminiu, deţinută de Rio Tinto, se confruntă cu probleme similare, în timp ce traderul de mărfuri Trafigura, una dintre cele mai mari companii de profil din lume, a susţinut recent că guvernele occidentale ar trebui să ia în considerare naţionalizarea companiilor metalurgice care nu mai fac faţă concurenţei din China.

Confruntate cu efectele grave ale unei tranziţii energetice forţate, autorităţile din Queensland încearcă acum să adopte o serie de măsuri, dar se pare că acestea au condus la creşterea incertitudinii pe piaţă.

"Semnalele haotice din partea guvernului din Queensland provoacă incertitudine şi slăbesc încrederea investitorilor în sectorul energiei regenerabile", arată o ştire recentă de pe site-ul Australian Broadcasting Corporation, unde se menţionează că autorităţile au decis extinderea perioadei de funcţionare a centralelor pe cărbune dincolo de 2035.

Şi în Italia preţurile mari ale energiei reprezintă "principala provocare economică a guvernului", conform unei declaraţii recente a premierului Giorgia Meloni. Autorităţile de la Roma evaluează funcţionarea pieţei de electricitate din Italia pentru a determina dacă majorările sunt justificate şi iau în considerare revenirea la energia atomică, interzisă în Italia din 1987.

Inadecvarea subvenţiilor ca instrument de susţinerea şi stimulare a industriei grele a fost ilustrată recent de un comunicat al companiei metalurgice Arcelor Mittal, prin care se anunţă abandonarea planurilor de fabricare a "oţelului verde" în Germania, conform unei ştiri Reuters.

Motivul îl reprezintă costurile foarte ridicate cu energia, care nu au putut fi compensate de o subvenţie de circa 1,3 miliarde de euro. Pe lângă acest factor fundamental, reprezentanţii companiei au mai precizat că decizia a venit şi pe fondul "incertitudinii prea mari cu privire la mixul energetic în viitor".

Geert van Poelvoorde, directorul ArcelorMittal Europe, a subliniat pentru Reuters că "industria siderurgică europeană este supusă unei presiuni fără precedent pentru a-şi menţine competitivitatea, şi asta înainte de includerea costurilor suplimentare ale decarbonizării".

Tot Reuters a scris recent că guvernul Germaniei va analiza situaţia sistemului energetic al ţării astfel încât să fie determinate cele mai bune căi de reducere a preţurilor electricităţii pentru consumatorii individuali şi firme.

Noul ministru al economiei, Katherina Reiche a precizat că "guvernul va examina cererea de energie electrică preconizată a ţării, securitatea aprovizionării, starea reţelei şi extinderea energiei regenerabile pentru a determina dacă sunt necesare ajustări", în condiţiile în care "preţurile energiei, printre cele mai ridicate din Europa, şi impactul acestora asupra economiei şi competitivităţii industriale s-au numărat printre cele mai importante probleme ale alegătorilor în alegerile federale din februarie", după cum scrie Reuters. Printre măsurile luate în considerare se află şi construirea unor noi centrale pe gaze naturale.

Acesta este contextul în care autorităţile UE au anunţat noi măsuri de reducere a preţurilor energiei pentru companiile din industria grea. Noile norme privind ajutoarele de stat vor avea, însă, doar un caracter temporar, fiind aplicabile până la 30 decembrie 2030.

Efectul va fi nesemnificativ, în special ca urmare a orizontului de timp foarte scurt, insuficient pentru eficientizarea unor investiţii majore, dar mai ales ca urmare a faptului că nu abordează adevăratele cauze ale preţurilor ridicate ale energiei din Europa.

Tocmai din acest motiv, James Watson, directorul asociaţiei industriale Eurometaux, a declarat că "ajutoarele de stat pentru Clean Industrial Deal nu se ridică la înălţimea promisiunilor politice ale Comisiei Europene privind prosperitatea şi competitivitatea", în timp ce Axel Eggert, directorul asociaţiei Eurofer, susţine că "nu există argumente de afaceri pentru producerea oţelului verde în Europa".

Propuneri mult mai realiste din punct de vedere al restabilirii competitivităţii sectorului industrial european au venit din partea unui fost director general de la Electricite de France (EDF).

În faţa membrilor Asociaţiei Jurnaliştilor Economici şi Financiari, Henri Proglio, preşedinte şi director general al EDF în perioada 2009 - 2014, a criticat politica energetică a administraţiei Macron şi afirmă că preşedintele nu are nicio viziune în ceea ce priveşte politica energetică.

"Trebuie să scoatem Franţa din piaţa europeană a energiei", a continuat Proglio, iar apoi a pledat pentru revenirea la un sistem naţional integrat al producţiei de energie, în care să existe două categorii de preţuri, un preţ pentru piaţa internă şi un preţ pentru export.

În opinia sa, utilizarea surselor de energie regenerabilă trebuie oprită deoarece "subvenţiile acordate împovărează prea mult preţul electricităţii".

Fostul director EDF a criticat şi politicile de majorare a preţurilor de către directorii care i-au urmat în funcţie, deoarece consideră că maximizarea profiturilor este incompatibilă cu misiunea de serviciu public a companiei deţinute de statul francez.

Este greu de crezut că astfel de măsuri vor fi luate în considerare curând în Europa, Australia sau Statele Unite. Soluţiile propuse, de tipul subvenţiilor sau plafonării preţurilor, arată că semnalele de alarmă care vin din sectoarele industriale nu sunt încă pe deplin înţelese.

Este foarte probabil ca schimbările substanţiale să fie luate în considerare doar când vor apărea blocaje majore în planurile de refacere a industriilor de apărare.

Dar dacă va fi prea târziu?