Raport ECA: Guvernul de la Bucureşti raportează sumele „atribuite” din PNRR, nu banii plătiţi efectiv către beneficiari

Autorităţile de la Bucureşti au transparentizat doar „sumele acordate” beneficiarilor finali şi nu „sumele primite efectiv” de aceştia, aşa cum prevede regulamentul european pentru aplicarea Mecanismului de Redresare şi Rezilienţă, se arată într-un raport publicat ieri de Curtea de Conturi Europeană (ECA). Potrivit auditorilor din cadrul instituţiei europene, diferenţa este esenţială: între valoarea aprobată şi cea efectiv plătită pot exista decalaje uriaşe, proiecte întârziate, contracte modificate sau fonduri neutilizate.

În plus, România este inclusă de Curtea de Conturi Europeană în categoria statelor care folosesc datele privind costurile reale pentru actualizarea estimărilor şi care, uneori, realocă fonduri în interiorul PNRR atunci când apar economii sau depăşiri de costuri. Totuşi, auditorii subliniază că niciun stat analizat, inclusiv România, nu face acest lucru în mod sistematic.

Raportul conţine inclusiv date concrete privind diferenţele dintre costurile estimate şi cele reale ale unor măsuri finalizate în România. Potrivit Curţii, pentru şapte măsuri finalizate analizate în detaliu, costurile estimate de autorităţile centrale de la Bucureşti totalizau 39,4 milioane de euro, în timp ce costurile reale au fost de doar 33 de milioane de euro, ceea ce înseamnă un raport de 84% între costurile reale şi cele estimate iniţial. Auditorii avertizează că, dacă această tendinţă continuă, există riscul ca finanţarea totală primită de unele state membre, inclusiv România, „să nu fie rezonabil de apropiată de costurile efective”.

Cu alte cuvinte, Bruxelles-ul a aprobat şi alocat sume calculate pe baza unor estimări care, în practică, pot depăşi semnificativ costurile reale ale proiectelor implementate. Constatările sunt cu atât mai sensibile pentru ţara noastră, cu cât ne aflăm deja sub presiunea întârzierilor din PNRR, a renegocierilor de jaloane şi a disputelor privind reformele asumate în schimbul miliardelor de euro promise de Bruxelles.

Menţionăm că, în raportul respectiv, pe lângă ţara noastră, auditorii ECA au mai verificat şi PNRR-urile din Austria, Bulgaria, Estonia, Franţa, Germania, Letonia, Malta, Ţările de Jos şi Spania.

În cazul României, auditorii europeni au mai identificat şi alte aspecte problematice. Una dintre cele mai importante observaţii priveşte modul în care sunt publicate informaţiile despre cei mai mari beneficiari ai fondurilor PNRR. Auditorii europeni insistă că trasabilitatea banilor europeni trebuie să permită urmărirea fluxului financiar „de la sursă la destinaţie”, inclusiv până la contractorii şi subcontractorii care execută efectiv lucrările sau furnizează serviciile finanţate din PNRR. Or, tocmai aici apare una dintre cele mai importante vulnerabilităţi identificate de Curtea de Conturi Europeană.

Deşi toate statele membre sunt obligate să publice lista celor mai mari 100 de beneficiari finali ai fondurilor MRR, auditorii arată că aceste liste oferă doar o imagine parţială şi incompletă. Motivul este simplu: în foarte multe cazuri, beneficiarii finali sunt ministere, agenţii publice sau companii de stat, iar regulile europene nu obligă publicarea plăţilor făcute ulterior de aceste instituţii către firmele private care execută contractele.

Concluzia Curţii este devastatoare pentru ideea de transparenţă totală: „Informaţiile publice cu privire la cine beneficiază în ultimă instanţă de MRR şi în ce cuantum sunt, prin urmare, incomplete”.

Raportul relevă că organismele publice reprezintă peste jumătate dintre beneficiarii incluşi în listele celor mai mari 100 de destinatari finali şi concentrează, în medie, peste 80% din sumele publicate.

În cazul României, analiza realizată de Curtea de Conturi Europeană indică o valoare totală de aproximativ 15,76 miliarde de euro asociată listei celor mai mari 100 de beneficiari finali. Auditorii notează însă explicit că România raportează pe baza sumelor „atribuite” şi nu a celor efectiv plătite.

De altfel, Curtea oferă în raport drept exemplu pozitiv Bulgaria, unde sistemul public de management permite vizualizarea detaliată a beneficiarilor, contractorilor, subcontractorilor şi a sumelor plătite efectiv, inclusiv posibilitatea urmăririi tuturor entităţilor implicate în proiectele finanţate din fonduri europene. În schimb, la nivel european, auditorii susţin că transparenţa privind adevăraţii beneficiari ai banilor rămâne insuficientă.

Curtea atrage atenţia că lipsa datelor privind costurile reale şi fluxul complet al banilor afectează inclusiv evaluarea eficienţei programului european. Potrivit auditorilor, informaţiile publicate de statele membre şi de Comisia Europeană sunt concentrate în principal pe realizări administrative şi pe îndeplinirea jaloanelor şi ţintelor, nu pe rezultatele reale obţinute.

În comunicatul oficial care însoţeşte raportul, Ivana Maletić, membra Curţii de Conturi Europene care a coordonat auditul, formulează unul dintre cele mai puternice avertismente instituţionale de până acum privind utilizarea fondurilor MRR.

„Cetăţenii au mai puţină încredere în finanţele publice dacă banii nu sunt cheltuiţi în deplină transparenţă”, afirmă Ivana Maletić. Oficialul european continuă într-un ton extrem de direct: „Nu avem o imagine completă a modului în care sunt utilizate fondurile MRR. Cetăţenii au dreptul să ştie cum sunt utilizate fondurile publice, cine primeşte fondurile şi ce sumă este cheltuită efectiv. Aceste lacune în materie de transparenţă ale MRR nu ar trebui să se repercuteze asupra bugetelor viitoare ale UE”.

Curtea de Conturi Europeană subliniază că problema este cu atât mai importantă cu cât MRR are o dimensiune financiară uriaşă. Până la sfârşitul lunii ianuarie 2026, Comisia Europeană angajase deja 577 de miliarde de euro pentru toate cele 27 de state membre, dintre care 360 de miliarde de euro sub formă de granturi şi 217 miliarde de euro sub formă de împrumuturi. Instrumentul european, creat oficial în februarie 2021 pentru a sprijini redresarea post-pandemie şi transformarea economiilor europene, se va încheia în august 2026, însă plăţile către statele membre pot continua până la finalul acestui an.

Raportul Curţii de Conturi Europene devine astfel nu doar un audit tehnic privind funcţionarea MRR, ci şi un avertisment politic major pentru viitorul modului în care Uniunea Europeană va distribui sute de miliarde de euro. Auditorii europeni spun clar că lecţiile eşecurilor actuale trebuie integrate în viitoarele mecanisme financiare europene.

În acest sens, Curtea formulează două recomandări majore. Prima recomandare vizează introducerea unor reguli care să asigure „colectarea şi publicarea completă, sistematică şi în timp util a informaţiilor privind utilizarea fondurilor UE”, inclusiv informaţii despre „toţi beneficiarii publici şi privaţi, destinatarii, beneficiarii finali, contractorii şi subcontractorii, inclusiv sumele angajate şi plătite până la nivelul contractorilor”. A doua recomandare solicită folosirea sistematică a datelor privind costurile reale pentru evaluarea eficienţei cheltuirii banilor europeni. Curtea cere explicit Comisiei Europene ca, în cazul MRR, să utilizeze datele deja disponibile privind costurile reale pentru a evalua ex-post eficienţa utilizării resurselor şi pentru a determina dacă „costurile reale totale au fost rezonabil de apropiate de costurile estimate”.

Pentru guvernul de la Bucureşti, concluziile Curţii de Conturi Europene vin într-un moment delicat, în care implementarea PNRR este deja marcată de întârzieri, reforme contestate, renegocieri cu Bruxelles-ul şi presiuni privind absorbţia fondurilor. Raportul arată însă că problema nu este doar viteza cu care sunt cheltuiţi banii europeni, ci şi capacitatea statului de a demonstra clar unde ajung aceşti bani, cine îi primeşte efectiv şi cât costă în realitate proiectele finanţate. Iar mesajul Curţii de Conturi Europene este limpede: fără transparenţă completă şi fără trasabilitate reală, încrederea publică în mecanismele financiare europene riscă să se erodeze exact în momentul în care Uniunea Europeană pregăteşte o nouă generaţie de bugete şi fonduri construite pe acelaşi model financiar folosit pentru PNRR.