Seceta scoate la lumină o istorie ascunsă: nave de război, vestigii romane şi oase de mamuţi

Nivelurile excepţional de scăzute ale Dunării, provocate de seceta şi valurile de căldură care afectează Europa în această vară, au scos la suprafaţă vestigii care au stat ascunse sub apă timp de decenii sau chiar milenii. Epave ale unor nave germane din cel de-Al Doilea Război Mondial, fundaţiile unui pod roman construit în timpul împăratului Constantin cel Mare şi oase de mamuţi din Epoca de Gheaţă se numără printre descoperirile readuse la vedere de retragerea apelor. Fenomenul oferă arheologilor o oportunitate rară de cercetare, dar reprezintă, în acelaşi timp, un nou semnal privind amploarea secetei care afectează una dintre principalele artere hidrografice ale Europei.

• Dunărea dezvăluie ceea ce a ascuns timp de decenii

Dunărea, al doilea cel mai lung fluviu al Europei, traversează în această vară o perioadă de debite extrem de reduse. Datele prezentate recent de AFP, pe baza informaţiilor furnizate de observatorul european Copernicus, arată că în luna iulie debitele medii au coborât la niveluri record pe porţiuni importante ale marilor râuri europene. În cazul Dunării, aproximativ două treimi dintre segmentele monitorizate au înregistrat în iulie cele mai scăzute debite pentru această lună de când sistemul european de monitorizare a început să colecteze asemenea date, în 1992. Situaţii similare au fost raportate pe Rin, Ron şi Pad. Retragerea apei are însă şi un efect neobişnuit. Pe măsură ce albia fluviului devine vizibilă în zone care în mod normal se află sub apă, ies la suprafaţă obiecte şi construcţii abandonate de mult timp. Unele sunt legate de istoria modernă a Europei, altele aparţin unor perioade istorice mult mai îndepărtate.

• Epavele flotei germane ies din nou la suprafaţă

Una dintre cele mai spectaculoase imagini vine din apropierea localităţii Prahovo, din Serbia. Acolo, nivelul foarte scăzut al Dunării a făcut din nou vizibile epavele unor nave germane care au fost scufundate în fluviu în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Navele făceau parte dintr-o flotă germană care a ajuns în această zonă în timpul retragerii Germaniei naziste din Balcani. Pentru a împiedica folosirea lor de către adversari, vasele au fost scufundate deliberat în Dunăre. Decenii întregi, epavele au rămas ascunse în mare parte sub apă. Acum, unele dintre ele au început să fie din nou vizibile, transformând anumite porţiuni ale fluviului într-un peisaj care seamănă mai degrabă cu un sit arheologic decât cu o arteră comercială europeană. Reuters şi alte publicaţii internaţionale au relatat despre reapariţia epavelor în contextul secetei actuale. Fenomenul nu este lipsit de riscuri. Epavele de război pot fi însoţite de muniţie sau alte materiale periculoase, ceea ce face ca simpla retragere a apei să devină şi o problemă de siguranţă.

• Un pod roman construit în vremea lui Constantin cel Mare

În Bulgaria, Dunărea a oferit arheologilor o altă surpriză. Nivelul extrem de scăzut al apei a scos la vedere părţi din fundaţiile unui pod roman asociat cu împăratul Constantin cel Mare. Construcţia făcea parte din infrastructura imperială a Romei şi reprezenta una dintre lucrările de inginerie importante realizate în această regiune a Europei. Pentru specialişti, momentul este unul rar. În condiţii normale, vestigiile se află sub apă şi sunt dificil de cercetat. Retragerea fluviului permite însă examinarea unor elemente constructive care pot oferi informaţii despre tehnicile de construcţie, dimensiunile infrastructurii şi modul în care Imperiul Roman îşi organiza comunicaţiile în zona Dunării. Descoperirea arată şi cât de veche este relaţia dintre Dunăre şi infrastructura economică şi militară a Europei. Fluviul nu a fost doar o graniţă naturală. De-a lungul istoriei, a fost o arteră pentru transport, comerţ, migraţie şi operaţiuni militare.

• Oase de mamuţi, readuse la lumină

În alte sectoare ale Dunării, retragerea apelor a scos la suprafaţă şi rămăşiţe de animale preistorice. Printre acestea se află oase atribuite unor mamuţi care au trăit în regiune în timpul Epocii de Gheaţă. Descoperirile sunt importante pentru cercetători deoarece oferă indicii privind fauna şi mediul natural din această parte a Europei în urmă cu mii de ani.

Astfel, aceeaşi secetă care scoate la vedere epave din secolul al XX-lea poate dezvălui, la câţiva kilometri distanţă, urme ale unei lumi dispărute cu mult înainte de apariţia civilizaţiilor moderne. Dunărea devine, în acest fel, o arhivă stratificată a istoriei continentului.

• De la Roma antică la cel de-Al Doilea Război Mondial

Succesiunea descoperirilor este neobişnuită tocmai prin diversitatea lor. Într-o singură perioadă de ape extrem de scăzute pot fi observate urme ale unor epoci complet diferite: vestigii romane, construcţii medievale, epave comerciale şi militare, dar şi rămăşiţe preistorice. În Croaţia, de exemplu, retragerea apelor a permis observarea epavei cargoului maghiar Fulton, scufundat în Dunăre. În alte puncte de pe fluviu au devenit vizibile diverse structuri şi obiecte care în mod normal sunt acoperite de apă. Pentru public, imaginile sunt spectaculoase. Pentru autorităţi, situaţia este însă mai complicată.

Obiectele istorice pot fi deteriorate de expunerea la aer, iar unele dintre epave pot prezenta riscuri. În plus, revenirea apei poate ascunde din nou vestigiile înainte ca specialiştii să poată finaliza cercetările.

• O fereastră temporară pentru arheologi

Nivelurile scăzute ale apei oferă cercetătorilor ceea ce poate fi considerat o fereastră arheologică temporară. Siturile care, în condiţii normale, sunt inaccesibile devin pentru scurt timp vizibile. Specialiştii pot efectua măsurători, pot documenta structuri şi pot analiza obiecte care altfel ar necesita operaţiuni subacvatice costisitoare. Problema este că această fereastră poate fi foarte scurtă. O schimbare a regimului hidrologic, câteva zile de precipitaţii sau o creştere a debitelor în amonte pot acoperi din nou vestigiile. În plus, expunerea la aer şi variaţiile rapide ale umidităţii pot accelera degradarea anumitor materiale, în special lemnul, textilele sau unele componente metalice. Din acest motiv, arheologii trebuie să profite rapid de perioadele în care nivelul fluviului permite accesul la aceste vestigii. Poate cea mai neobişnuită consecinţă a secetei este însă transformarea Dunării într-o adevărată capsulă a timpului. Pe măsură ce apa se retrage, fluviul arată ceea ce a ascuns. Epavele de război vorbesc despre Europa secolului trecut. Podurile romane vorbesc despre perioada în care Imperiul Roman controla regiunea. Oasele de mamuţi trimit către o lume preistorică, cu mult înainte de apariţia statelor şi oraşelor. Toate aceste straturi istorice se află acum, temporar, în acelaşi peisaj. Este un spectacol neobişnuit, dar unul care are un preţ.