English
• Ce înseamnă „criză spirituală”
Criza spirituală nu desemnează exclusiv o criză religioasă, ci o pierdere a rostului colectiv, a capacităţii unei societăţi de a răspunde coerent la întrebarea „de ce trăim împreună?”. Termeni precum rost, sens sau scop nu sunt invenţii jurnalistice, ci chestiuni fundamentale în istoria gândirii.
Filosoful Alasdair MacIntyre sublinia: „Fără un telos comun, moralitatea devine incoerentă”. Iar Viktor Frankl, psihiatru şi supravieţuitor al Holocaustului (DOSAR BURSA. O radiografie a transformării globale), scria: „Omul poate îndura orice, dacă înţelege de ce suferă”. Sensul nu este un lux metafizic, ci un element constitutiv al vieţii umane.
• Eliade: Moartea vine nu doar de la foamete, ci şi de la sensul pierdut
Mircea Eliade relatează, în «Istoria credinţelor şi ideilor religioase» un episod tulburător: un trib nomad îşi orienta deplasarea în funcţie de înclinarea unui stâlp sacru, perceput ca legătura cu divinitatea. Când stâlpul s-a rupt, oamenii nu s-au relocat, nu au improvizat. S-au aşezat pe pământ şi au murit. Nu de foame. Ci pentru că nu mai ştiau încotro să meargă.
Aceasta este esenţa crizei spirituale: colapsul direcţiei, nu doar al resurselor.
• Din etică în economie: creditul cu dobândă
Max Weber a demonstrat că ordinea capitalistă modernă îşi are originile într-o etică religioasă: protestantismul a impus o disciplină a muncii, a acumulării şi a autocontrolului, făcând posibilă expansiunea sistemului economic. Dobânda, condamnată de Biserica Catolică (în conformitate cu Poruncile din Vechiul Testament) până în secolul XVI, a fost revalorizată de protestanţi nu ca bine, ci ca păcat inevitabil, tolerat pentru dezvoltarea societăţii.
Din acest compromis s-a născut o ordine care a organizat lumea, dar care, în lipsa ancorajului în valori spirituale, a degenerat într-un sistem autonom, autoreferenţial.
• Când religiozitatea decade, dar nu peste tot
Religiozitatea este un indicator imperfect al vieţii spirituale, dar rămâne relevant. Scăderea sa în Occident este abruptă:
- Franţa: doar 14% dintre adulţi mai participă la servicii religioase săptămânale (Pew Research Center, 2023)⁵.
- Cehia: 11%.
- SUA: proporţia celor „fără afiliere religioasă” a crescut de la 16% în 2007 la 29% în 2022.
- România: în ciuda unei auto-identificări religioase ridicate, doar 26% frecventează lăcaşele de cult lunar (IRES, 2023).
În schimb, în Africa, numărul creştinilor a crescut de la 9 milioane (1900) la peste 685 de milioane (2023). Această polarizare nu e neutră: unde există sens comunitar, există şi energie socială. Unde nu, apare dezintegrarea.
Citeşte Criza apei: Seacă izvorul vieţii
• Creditul, ca substitut de realitate
Aşa cum se observă în episodul dedicat crizei financiare, creditul a încetat să mai reflecte speranţa într-un viitor productiv şi a devenit „un substitut al realităţii”. Economia nu mai funcţionează prin alocare eficientă, ci prin amânarea decontului. Viitorul nu mai este un proiect, ci o proiecţie contabilă fără corespondent în viaţa concretă. În acest context, criza spirituală este alimentată zilnic printr-un contract social bazat pe minciună.
Mai mult, sistemul economic actual - bazat pe consum accelerat, credit cu dobândă şi presiunea permanentă a performanţei - distruge chiar precondiţiile vieţii spirituale. Tradiţiile autentice, fie religioase, fie filosofice, presupun un minim de stabilitate materială şi un timp dedicat reflecţiei, contemplaţiei sau rugăciunii. Îndatorarea perpetuă devine, astfel, o formă de sclavie modernă, care „ocupă” conştiinţa cu prezentul financiar imediat, blocând accesul la dimensiunea de rost -, posibilă doar în condiţii de libertate socială, economică şi interioară.
• De la comunităţi vii la mase fără sens
Ferdinand Tönnies a explicat trecerea de la Gemeinschaft (comunitate organică) la Gesellschaft (societate contractuală şi abstractă). Durkheim a avertizat că modernizarea produce anomie - pierderea reperelor normative.
Datele actuale confirmă ipoteza lor:
- În UE, doar 18% dintre cetăţeni participă regulat la activităţi comunitare.
- În SUA, încrederea în instituţii (guvern, biserică, educaţie) e la cel mai scăzut nivel din ultimii 70 de ani (Gallup, 2023)¹².
- În România, 67% dintre tineri nu se simt reprezentaţi de nicio instituţie.
Această disoluţie comunitară este agravată de dinamica economică a îndatorării colective. Într-o societate în care majoritatea trăieşte sub presiunea datoriilor, ritmul vieţii publice devine forţat, lipsit de repaus. Chiar şi cei care nu sunt afectaţi direct de datorie ajung să adopte ethosul dominant al eficienţei şi acumulării, iar viaţa spirituală este marginalizată cultural, percepută ca ineficientă sau inutilă. Comunităţile spirituale nu se mai coagulează, pentru că nu mai există sincronizare existenţială între membrii societăţii. Chiar şi cei „eliberaţi” material rămân prizonieri simbolic - simţind că trebuie să-şi justifice libertatea prin productivitate şi profit, nu prin contemplaţie şi viaţă comunitară.
Fragmentarea socială, dezangajarea şi izolarea sunt simptome ale unui vid de semnificaţie. Nu doar instituţiile sunt în criză. Ci sensul însuşi al convieţuirii.
• Metanoia - o posibilă refondare
Metanoia (gr. μετάνοια) nu înseamnă doar căinţă, ci schimbarea fundamentală a modului de a vedea lumea. În Apocalipsa, revelaţia este dublă: ea arată sfârşitul unei ordini şi începutul alteia.
Dacă lumea actuală e construită pe un stâlp rupt - al unei promisiuni economice imposibil de onorat - metanoia înseamnă căutarea unui nou ax, o reconectare la dimensiunea de rost, fie ea religioasă sau etică.
• Concluzie
Criza spirituală nu este o consecinţă, ci infrastructura tuturor celorlalte crize. Lumea de azi e ca tribul lui Eliade: în absenţa direcţiei, viaţa îşi pierde consistenţa. Să nu ne mirăm, deci, că nu putem răspunde la, de exemplu, criza climatică, dacă nu ştim în ce lume vrem să trăim.
Note bibliografice:
1. Alasdair MacIntyre, After Virtue, University of Notre Dame Press, 1981, p. 254;
2. Viktor Frankl, Man's Search for Meaning, Beacon Press, 2006, p. 104;
3. Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, Humanitas, 1992, pp. 25-27;
4. Max Weber, Etica protestantă şi spiritul capitalismului, Ed. Humanitas, 2002;
5. Pew Research Center, Religious Belief and National Belonging in Central and Eastern Europe, 2023;
6. Pew Research, America's Changing Religious Landscape, 2022;
7. Center for the Study of Global Christianity, World Christian Encyclopedia, 2023 edition;
8. Ferdinand Tönnies, Community and Society (1887), ed. Dover Publications, 2002;
9. Émile Durkheim, Le Suicide, 1897; trad. rom. Despre sinucidere, Ed. Polirom, 2005;
10. Eurobarometer 2023: Civic Engagement in the European Union;
11. Gallup Report 2023: Confidence in Institutions;
12. CURS - Barometrul Tineretului, 2023.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Da
(mesaj trimis de Oarecare în data de 19.08.2025, 05:49)
E un editorial trist, dar mi-a făcut plăcere să-l citesc.
Bomboana pe coliva crizei spirituale va fi pusă de inteligența artificială.
Această criză a devenit evidentă în ultimii 100 de ani, s-a insinuat treptat printre noi.
Nu știu cum, dar am făcut analogie cu cartea lui Haralamb Zincă, "Moartea vine pe bandă de magnetofon" și cu remarcabila ecranizare a ei, filmul "Un om în loden".
"Domnule Stamadiad, ți-a sunat ceasul! E timpul să-ți primești pedeapsa și să mori!"
Cred că în curând vom asista la moartea spirituală ca epilog, ca apogeu al crizei.
În "Omul recent" Patapievici își punea întrebarea "Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?"
Răspunsul e clar. Spiritul. Esența. Vom fi găunoși.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.08.2025, 09:06)
... in "infern" descoperi spiritul ... numai un "mort" poate renaste ...
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.08.2025, 09:44)
frumos scris
2.1. Comentariu eliminat conform regulamentului (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Redacţia în data de 19.08.2025, 14:21)
...
3. fără titlu
(mesaj trimis de esop în data de 19.08.2025, 11:16)
„Pierderea rostului” este parte a intregului existentei fintei umane .toate societatile cunoscute de-a lungul timpului au trecut printr-o criza asemanatoare ba chiar cumulta mai grava daca privim cu atentie in urma .Din sclavi , iobagi, serbi sau indiferent cum am dori sa spunem acum avem alternativa deciziei proprii pe mai toate provocarile lumesti .Asta trebuie sa invatam .Trebuie sa avem stiinta luarii unor decizii .Sa nu asteptam ca Statul ,Biserica sau vreun inalt presupus intelept al lumii sa decida in locul noastru .Asta inseamna a fi liber .Natiunea romana este inca in faza de Western .Nu putem sari etapele .Unora le-au trebuit sute de ani ca sa ajunga acolo unde sunt acum .Fragmentarea societatilor este binevenita .Asa se alege griul de neghina .Vedem cum Trump asta face .A dat mina tuturor spre a evidentia cine ii este si ne este impotriva .Acum stim exact .Razboiul , indiferent cita mila am avea , este parte a progresului .Schimbarea este si ea la fel .Costurile sunt imense raportate la trecut dar nu avem nici cea mai mica indoiala .Dupa ploaie va iesi sorele ."Nu cerceta aceste legi, Că ești nebun când le-nțelegi! ne spun versurile finale din „Moartea lui Fulger” .
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.08.2025, 12:01)
Nu cred ca e vreun "rost" pe care sa-l fi pierdut. Daca era vreun rost al oamenilor pe pamant l-ar fi descoperit pana acum filozofii.
Sau scopul existentei umane ar fi fost trecut in Biblie dar tot ce scrie despre asta e
"Cresteti, inmultiti-va si stapaniti pamantul"
"Iubeste-l pe Dumnezeu"
"Iubeste aproapele tau ca pe tine insuti"
Cei ce au fost morti si resuscitati spun toti cam acelasi lucru: viata e o "scoala", iubirea e totul. Dumenzeu e iubire.
De unde putem deduce ca nu avem "job" ca omenire deci nici stres ca trebuie sa "mergem "undeva spre un scop ceva.
Doar iubete-l pe Dumnezeu si iubesteti aproapele. Cel mai simplu, iti iubesti familia, cativa prieteni, poate un voluntariat pt comunitate, protejeazi planeta cu ce poti, iti platesti taxele si fii util in societate pe cat posibil.
Si asa evoluezi spiritual. Nici Isus nu i-a iubit chiar egal pe toti. Exemplul de pe cruce, talharul ce i-a luat apararea, a mers in Rai, iar celuilalt nu i-a spus nimic. N-a incercat sa-l "salveze" sau etc.
Adica poti sa faci in jurul tau o mica oaza de liniste si iubire. Poate ca nu se poate fara certuri deloc, dar dc asta e scopul, iata ca ai un scop in viata.
Despre dobanzi, nu cred ca au vreo importanta, pe vremea lui Noe sau Sodoma si Gomora nu cred ca erau dobanzi dar oamenii erau rai, de unde si distrugerea de catre Dumnezeu.
In plus, am avut perioade cu dobanzi aprope zero, chiar negative , si in acea perioada problemele s-au accentuat nu diminuat. "Easy money". I-a imbogatit pe cei cu active, saracit pe cei fara.
Sau Iran, am auzit ca n-ar avea dobanzi, banca le vine partener in afacere cand iau credit, ca un fel de aport la capitalul social, dar nu e o societate unde as vrea sa traiesc. "Moarte Israel, Moarte America, moarte infidelilor!".. nu mersi.
4.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de anonim în data de 19.08.2025, 12:12)
iubeste-ti aproapele.
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.08.2025, 14:11)
FELICITĂRI PENTRU ARTICOL!
6. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.08.2025, 14:28)
frumos scris...
Dar , nu tine cont , sau mai bine zis , nu specifica ceva:
Familia ca parte a colectivitatii , nu individul . Asa apare transmiterea educatiei .
Asa apare si se transmite sesul .
In rest , ar fi o cautare continua a unui echilibru pierdut, a unui sens pe langa care trecem zilnic.
7. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.08.2025, 14:52)
Legenda spune ca odata cu apartia AGI, vor disparea locurile de munca, poate vor ramane cateva, probabil vor disparea si banii, totul va fi din abundenta si suficient, iar oamenii vor avea timp liber pt familii, pt comunitati, pt hobby uri, pt discutii pe net sau etc.
Asa ca nu-i stres. E sfarsit de sistem de-asta totul pare asa de aiurea, cu amanarea sfarsitului. Sfarsitul nu e doar sfarsitul e si inceputul a ceva (speram) mai bun.
8. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.08.2025, 16:03)
Excepțional și binevenit! Felicitări autorului!
8.1. Comentariu eliminat conform regulamentului (răspuns la opinia nr. 8)
(mesaj trimis de Redacţia în data de 19.08.2025, 17:30)
...
9. Comentariu eliminat conform regulamentului
(mesaj trimis de Redacţia în data de 19.08.2025, 17:25)
...
10. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.08.2025, 18:01)
Anii 1930 (Fourth Turning – Marea Criză):
Pierderea mersului la biserică: mulți au încetat să mai participe regulat, dezamăgiți de incapacitatea instituțiilor religioase de a oferi soluții reale în fața sărăciei și a crizei economice.
Pierderea sensului comunității: comunitățile locale erau afectate de șomaj și sărăcie; solidaritatea tradițională slăbea, oamenii se simțeau neputincioși.
Pierderea direcției: normele și valorile tradiționale păreau să nu mai funcționeze; guvernul, economia și biserica nu mai ofereau ghidaj clar pentru viața cotidiană.
Astăzi (paralel cu Fourth Turning modern):
Pierderea mersului la biserică: participarea religioasă scade constant în multe țări; mulți caută spiritualitate online sau prin alternative, deoarece instituțiile tradiționale nu mai răspund nevoilor morale și sociale.
Printre probleme, politizarea bisericii, si "slujirea lui Mamona" de catre unii preoti.
Pierderea sensului comunității: globalizarea, urbanizarea și digitalizarea reduc legăturile de vecinătate; comunitățile tradiționale se destramă sau devin simbolice.
Pierderea direcției: oamenii sunt copleșiți de conflicte culturale, crize economice, schimbări rapide în tehnologie și politică; lipsește un consens asupra „ce este important” și asupra valorilor comune.
11. fără titlu
(mesaj trimis de Un cititor în data de 19.08.2025, 20:35)
Un tablou al realității, foarte bine pictat. Mulțumesc.