Editorial

19 februarie 2018

Construcţia mediatică a urii

Realitatea, sau ceea ce mulţi cred că ar fi "realitate", este o ficţiune ca oricare alta. Iar aşa zisa actualitate mediatică, prin care "realitatea" este comunicată şi actualizată, este un proces de construcţie a "realităţii" deloc neutru. Nici faptul divers, aparent banal, precum un accident de circulaţie, odată mediatizat nu devine un element într-o naraţiune despre "dezordinea" socială. Ceva ce este prin definiţie întâmplător, accidental, trece printr-un proces care îl decupează, izolează, pentru a-l insera apoi insidios într-un context politic. Pentru că, inevitabil, mediul, chiar şi cel mai anodin, este prin însăşi natura sa, unul politic.

Problema DNA şi relevanţa analizei diofantice

Este clar: avem o problemă cu DNA-ul! Cu Koveşi, cu procurorii din famiglia citricelor, alde portocală şi alţii, cu procedurile, cu calitatea, finalitatea şi instrucţia dosarelor, cu comenzile politice şi de altă natură, care pentru unii sunt ordine de zi pe unitate, deci "se execută, nu se discută", cu învîrtelile necurate ale procurorilor care s-au aburcat binişor mai presus de orice lege, cu modul în care vîrfurile DNA-ului relaţionează cu alte instituţii ale puterii, de la Parlament la Preşedinte şi de la Ministrul Justiţiei, la CSM şi servicii de informaţii. De unde ştiu? Urlă tîrgul, domnule...! Unde te duci, unde te întorci, Parlament, Guvern, ziare, reviste, declaraţii de presă, radio, tv, ca să nu mai vorbim despre "surse", peste tot aceeaşi arie: "DNA şi DNA fără tine n-am putea, fie viaţa cît de rea...!" Na, c-am dat-o şi eu pe manele!

Efectul Dunning-Kruger sau despre experţii din clasa a VII-a pe care nu-i aude nimeni în nemărginitul deşert al incompetenţei educaţionale din România

Ştiu, este un titlu cam lung, dar după două zeci şi mai bine de ani de formule din două, maxim, trei cuvinte, cu care mi-am înzestrat articolele, pot să deraiez şi eu... o dată! Nu aşa, gratuit, ci cît se poate de motivat. Prilejul mi l-a oferit, ca pe un dar de preţ pe care nu-l mai aştepţi de mult, o elevă de clasa a şaptea.

Miss Ciocolata

Am văzut-o printre rafturi, la magazin. Era drăguţă. Problema era rochia. Ceva destul de neobişnuit, alb cu roşu, cu volane. Ce om normal ar purta aşa ceva la cumpărături? M-am lămurit repede după ce am observat că era înconjurată de cutii cu bomboane de ciocolată. Nu era un client, ci o "promoteriţă".

Starea de drept

România pare să se afle într-o stare de asediu continuă. Pe lângă efectul cumulativ al schimbărilor - nu doar permanente, dar şi esenţiale - ale ritmului şi sensului vieţii, unii politicieni mai adaugă veninul minciunilor letale administrate cotidian în mass media. În ultima vreme, chiar cei ce promovează cu obstinaţie ştirile contrafăcute (fake news) se prezintă ca victime ale acestora, transferând strategia de comunicare agresivă care l-a făcut preşedinte pe Donald Trump, din America, în România. Până la urmă, pare să nu fie nimic nou: doar atât de cunoscuta arie a calomniei. Dacă aria calomniei ("Calomniaţi, calomniaţi, tot va rămâne ceva", după cum spunea don Basilio în Bărbierul din Sevilia) pare utilă în politică, există însă, şi ne-o spune cineva care nu a excelat prin onestitate, Talleyrand, "o armă şi mai teribilă decât calomnia: adevărul".

1 Euro5.0770

1 Fr. elveţian5.4544

BNR

1 Liră sterlină5.8565

BNR

1 Dolar SUA4.4557

BNR

1 Gram Aur472.0453