Educaţia pe butuci

Aveam de gând să scriu despre alte lucruri. Despre Fâşia Gaza, despre taxele vamale cu care Trump îi ameninţă, prieteni sau duşmani, despre maşinile electrice. Orice, doar să mai iau o pauză de la analiza vieţii politice din România, de care eu unul sunt sătul.

Dar iată că nu se poate. Veneam astăzi la facultate, aveam o restanţă. Eu plec devreme de acasă, vreau să evit traficul de coşmar de la intrarea în Bucureşti, aşa că am ajuns la 7 şi un sfert. În mod normal, la ora aceea nu este decât portarul. Abia de la 8 încep primii studenţi să apară, în cazul cel mai bun.

De data aceasta însă era deja unul pe bancă. Citea ceva din nişte foi. M-a văzut când am intrat şi nu a schiţat nici un gest. M-am prins imediat. Avea restanţă cu mine, dar nu m-a recunoscut. De ce? Un singur răspuns posibil. Nu venise niciodată pe la cursuri. Habar nu avea cum arată profesorul la care urma să dea examen.

Cum este posibil aşa ceva? Păi... uite că este posibil. De câţiva ani din ce în ce mai frecvent dau peste studenţi care nu au trecut pe la nici un curs. Absolut pe la nici unul. Bine aţi venit în România Educată!

De o lună de zile încoace toată lumea dezbate măsurile fiscale ale "Coaliţiei”. (Vorba vine, că nu este nici un fel de coaliţie. Sunt doar nişte partide disperate să ajungă la guvernare, motiv pentru care au sărit, ca în poveştile acelea, în aceeaşi barcă cu căteva animale scăpate de la circ. Vor fi mâncate de acestea - dar asta este pentru un alt editorial). Dar văd că nimeni nu dezbate o problemă încă şi mai presantă. Ce facem cu Educaţia?

Acolo este cod roşu de mai bine de douăzeci de ani. Se fac cam douăzeci de ani de când un ministru al Educaţiei a propus ceea ce pe atunci părea că înseamnă să trecem de limita de jos a infamiei: admiterea la facultate fără Bacalaureat.

Toată lumea, pe bună dreptate, s-a indignat. Învăţământul a fost declarat, oficial, în stare de avarie. S-a făcut şi comisie prezidenţială. Fără îndoială, aveam de-a face cu o catastrofă.

Dar catastrofa de atunci pare Grădina Paradisului pe lăngă ce avem acum. Droguri în şcoli, profesori snopiţi în bătaie, universtăţi-fantomă. Apropos de învămământul superior, haideţi să ne uităm în clasamente. Cel mai recent clasament QS aşează universităţile din Bucureşti şi Cluj în intervalul 760-771. Bulgaria ne-a luat-o înainte, cu Universitatea din Sofia (731-740). Nu asta e problema cea mai mare, ci faptul că unele state africane sunt înaintea noastră. Egiptul are trei universităţi mai bine clasate. Am avut studenţi egipteni şi obişnuiam să mă iau cu mâinile de cap. Probabil am să o fac şi de acum înainte, dar din alte motive. Şi Bangladesh ne-a luat-o înainte: universitatea din Dhaka este pe locul 584. Belarusul dictatorului Lukashenko se poate mândri şi el că ne-a luat faţa: universitatea din Minsk este pe locul 447.

Vreau să înţeleagă toată lumea situaţia, aşa că vă rog să urmăriţi datele. Universitatea din Teheran - da, din Iran, unde cad bombe de 13 tone - este pe locul 322, deci este mult mai bună decât Universitatea din Bucureşti. Râdeaţi de Pakistan? Aflaţi că au 7 (şapte) universităţi mai bine clasate. Uzbekistan are două.

Acum, sunt sigur, înţelegeţi problema. România nu are nici un viitor. Este ca şi cum am şti, de pe acum, că în 2055 va fi un cutremur devastator care va scufunda ţara sub apele Mării Negre. Gata! Praf şi pulbere.

Învătâmântul creează viitorul. La noi însă, conform statisticilor, în jur de 50 la sută dintre adulţi sunt analfabeţi funcţionali. Din câte îmi dau seama, procentul este în creştere. Suntem în pragul unei revoluţii culturale în Europa: vom avea tot atâţia analfabeţi funcţionali câţi erau înaintea Revoluţiei Industriale.

Disoluţia este generală, de jos în sus. Presa a dezvăluit că într-o comună din Maramureş sunt 50 de minore gravide, dintre care unele au sub 12 ani. Multe dintre ele nu sunt şcolarizate. Şi sunt sigur că nu este o situaţie izolată.

Rămâi mut. Suntem de acord toţi că este nevoie ca criza bugerară să fie rezolvată, urgent. Dar văd că tot pe spinarea Educaţiei se face asta. Pe vremea când un ministru socialist propunea să intre la facultate şi cei care au luat sub 5 la Bacalaureat, bugetul Educaţiei era, proporţional, mai mult decât dublu celui de acum.

Să faci TVA la carte 11 la sută (de la 5 la sută), în vreme ce jocurile de noroc sunt taxate doar cu 4 la sută este - nu am alt termen - o nemernicie. Ce a avut în minte geniul care a propus aşa ceva în "coaliţie”? La ce s-au gândit cei care au fost de acord cu el? Asta într-o ţară unde în unele judeţe nu există nici măcar o librărie?

Aveam aşteptări de la ministrul Daniel David. Dar văd că singurul lucru pe care îl propune este mărirea normelor didactice. Să vă explic schema. Nu este doar că îi pui pe profesori mai mult la muncă, pentru aceiaşi bani. (Care bani, apropos, sunt foarte puţini, pentru că Guvernul Ciolacu nu a respectat acordul cu profesorii pentru majorarea salariilor). Miza e alta. Dacă ai norme mai mari înseamnă că acoperi necesarul cu mai puţine posturi. Şi că plăteşti mai puţine ore la "plata cu ora”. Trai neneacă! Cu banii economisiţi, vom plăti pensiile speciale ale magistraţilor care se pensionează la 48 de ani. Asta au negociat în "coaliţie”, vreme de o lună întreagă.