Putin, iubitorul de pace

În ultima vreme, preocupat tot mai mult de ”cele veşnice”, de... timpul şi biologia nu iartă pe nimeni! Vladimir Vladimirovici dă semne tot mai vădite că a devenit interesat să se înroleze în armata ”făcătorilor de pace”. Nu de alta, dar i-a suflat Kiril la o întîlnire de taină: ”... că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”. (Matei 5:9). Despre pacea cu Ucraina este vorba, desigur. Iar, prea greu nu ar trebui să fie, de vreme ce are în mînă două din cele trei cărţi mari ale partidei de poker pe care o joacă.

Prima este... chiar el. Plus gaşca care îi ciuguleşte din palmă, nu boabele de mei, ci milioanele şi miliardele cu care se îmbuibă. Plus ”gloria” în care se scaldă, zi de zi. Dacă vrea Putin, se face şi pace. Se face orice vrea el! Şi soarele s-ar supune, la o adică, şi ar răsări de la Apus, măcar o dată, de două ori pe zi, doar ca să îi împlinească lui voia. (Nu e nici o glumă, am aflat dintr-o sursă de încredere că ruşii au pe unul ”Soare” pe ştatul de plată al FSI. Iar ăla e la ordin: răsare cînd, unde şi de unde i se ordonă!) De ce l-a lovit tocmai acum pe Putin iubirea de pace? Ar fi cîteva motive! Primul: se cam apropie funia de par. Problema serioasă nu este nici producţia militară, artificial pompată, dar tot mai greu de susţinut cu resursele necesare, nici dificultăţile confruntării pe cîmpul de război cu armele şi mijloacele militare performante ale occidentului, livrate generos Ucrainei, nici competenţa tip şvaiţer a celor care comandă trupele ruseşti, mai ales la nivel înalt, nici drenarea masivă de resurse economice prin mecanismul sancţiunilor internaţionale impuse Kremlinului, nici îndatorarea tot mai împovărătoare a Rusiei, mai ales pe tărîm politic, faţă de marele şi istoricul său rival, China, nici opoziţia încăpăţînată a Europei. Problema este a furtunii sociale care se adună ameniţător în Rusia, în spatele sutelor de mii de tineri ruşi pe care ”operaţiunea specială de denazificare a Ucrainei”, lansată şi catastrofal condusă de Putin, i-a băgat în pămînt. La propriu! I-a îngrămădit, la nimereală, sfîrtecaţi, în gropile instantaneu săpate de obuzele, de rachetele, dronele şi loviturile artileriei. Nu mai vorbim despre gloanţe, mine, torpile şi alte ”jucării” letale. Mitul de propagandă ”Putin eroul, ocrotitorul, salvatorul, reconchistadorul şi reîntregitorul Mamei Rusia” s-a epuizat. Zace la pămînt ca un cartof putred, mîngîiat de soarele blînd al primăverii. De aici, pînă la uneltirile din umbra tronului, menite să-l doboare din domnie, sau pînă la răzmeriţa maselor care l-ar obliga să îşi ia tălpăşiţa pînă nu e luat în furci, ori împuşcat şi spînzurat cu capul în jos de un gard, ca Mussolini, nu mai este decît un pas. ”Pacea” a devenit pentru Putin, ultima barcă de salvare disponibilă pe Titanicul-Rossia, pornit pe calea fără de întoarcere a scufundării în bezna adîncurilor istoriei. Ca să îşi mărească şansele de cîştig, Putin a făcut o mutare pe care puţini observatori ai vieţii politice de la Moscova au întrevăzut-o. Scoaterea din distribuţie a dinozaurului ofilit şi expirat Lavrov şi introducerea în scenă, pentru actul final, al păcii, a unor actori noi, ”nepătaţi”. Mult mai bine plasaţi să tragă sforile relaţiilor cu America. Noul personaj cheie: Kiril Dimitriev. Ucrainean la origini, prin locul de naştere. Format la sînul Mamei URSS care, grijulie cu schimbul de mîine, l-a trimis cînd abia ieşise de pe băncile liceului, ”în schimb de experienţă”, pentru studii aprofundate, departe... dincolo de Siberia... tocmai în Statele Unite ale Americii. Serios din fire, a studiat cu sîrg la Standford şi Harvard, după care a aterizat în divizia de investiţii a lui Goldman Sachs! Evident, dintr-o pură întîmplare! La o vreme, s-a luat omul de gînduri, i s-a făcut lehamite de tărîmuri străine şi s-a întors la ţara mumă-putiniană unde a fost instalat direct în stratosferă, la conducerea Fondului Rusiei pentru Investiţii Directe. Un mastodont financiar care rulează miliardele cum rulaţi dumneavoastră foile pentru plăcinta de revelion. În afara cunoştinţelor ”întîmplătoare”, dar bine plasate, pe care şi le-a făcut prin America, omul este direct ”mufat” şi la ”Famiglia Trump”, prin ginerică Kushner. Ok, cam acestea sunt atuurile din mîna lui Putin.

A doua carte mare este, desigur, Trump însuşi! Omul livrează la cerere... la cererea lui Putin, desigur, tot ceea ce este necesar: pace, teritorii, retragere de trupe din Europa, ameninţări la adresa aliaţilor NATO, scatoalce peste ceafa şi botul celor care îndrăznesc să zică ceva de Putin şi cîte şi mai cîte. Numai FSI le ştie pe toate. (FBI-ul nu le mai ştie acum că l-a legat la ochi alde Kash Patel, omul de paie al lui Trump!)

Va să zică, unu şi cu unul fac doi!

Al treilea este Jelensky. Ăsta, în ciuda tuturor eforturilor făcute de Trump, deloc puţine, şi în ciuda presiunii la care l-a supus de cîte ori l-a primit la Casa Albă, ca să spele duşumelele cu el, a îndrăznit să zică nu, nu încă, nu prea se poate, poate ne mai gîndim etc. Pe scurt, nu s-a dat încă pe brazdă. Ba, a rezistat pînă şi la Planul ultimativ de pace în 28 de puncte al lui Trump!!! Cum a reuşit? Bănuiesc că Jelensky a avut şi el o copie a proiectului din mapa lui Kiril Dimitriev, transferat în mapa trimisului special al lui Trump, Steve Witkoff, şi devenit după un scurt zbor cu avionul la Washington, ”Proiectul de pace Trump”. Jelensky i-o fi trimis o copie a originalului în limba rusă lui Rubio, la Departamentul de Stat şi, în subsolul textului, i-o fi zis, politicos, că dacă este nevoie, poate da el publicităţii varianta ruşilor, cu traducerea engleză de rigoare!!! Rubio s-a făcut alb ca varul cînd a văzut dezastrul şi aşa, peste noapte, planul în 28 de puncte a devenit planul în 18 puncte, cu fraze noi şi expresii neaoş americane, ca să nu mai semene cu textul rusesc! Măcar pe afară, la exprimare!