
Românii nu par dispuşi să înveţe din istorie, fie ea chiar şi recentă, iar efectul este o revenire ciclică la aceleaşi soluţii păguboase. Experienţa ultimelor decenii arată cum austeritatea a fost folosită cu efecte catastrofale, dar evenimentele sunt repede uitate şi transfigurate. Nu este deloc întâmplător că această uitare colectivă se transformă, pentru mulţi, într-o formă de reabilitare: de ce austeritatea impusă de Ceauşescu, cu efecte devastatoare pentru societate, ar fi fost inacceptabilă, iar succesoarele ei, fie ele marca Băsescu sau Bolojan, ar putea fi acceptabile? Cu siguranţă, războiul hibrid purtat în ultimii 15 ani împotriva orientării pro-occidentale a României - amplificat de eficacitatea conspiraţionismului digital - a contat în conturarea acestei tendinţe. În spatele acestei amnezii colective se află slăbiciunea culturii politice democratice, marcată de predispoziţia spre uitare şi resemnare.
De la Ceauşescu încoace, de fiecare dată când se vorbeşte despre „reformă” - fie că e numită „perfecţionarea sistemului socialist”, „îmbunătăţirea conducerii”, „reforma statului” sau „eficientizarea administraţiei” - discursul politic românesc se centrează pe aceleaşi teme: responsabilitate, disciplină, modernizare. Dincolo de această retorică populistă, „reforma” a însemnat invariabil austeritate, sacrificiul populaţiei şi concentrare autoritară a puterii. Această ideologie anti-stat a fost inaugurată brutal în anii 1981-1982, când Ceauşescu a refuzat restructurarea datoriei şi a ales să sacrifice societatea în numele plăţii integrale a datoriei contractate la băncile occidentale pentru a finanţa politica de industrializare forţată din anii 70. Cei care o folosesc astăzi, fie că se numesc Traian Băsescu sau Ilie Bolojan, au fost părtaşi sau cel puţin martori ai acelui moment fondator. Şi totuşi, prea puţini au curajul să analizeze austeritatea pornind de la deciziile politice din 1981-1982, preferând să o considere doar un episod „excepţional”, nu originea unei ideologii care continuă să ne bântuie. Această ideologie anti-stat s-a născut într-o zonă de contact între teza marxistă a birocratizării şi neoliberalismul libertarian: pentru primii, statul trebuia redus pentru a elibera societatea, pentru ceilalţi, pentru a elibera economia. Împreună, aceste viziuni au creat o ostilitate structurală faţă de stat, care a fost reciclată sub forme politice diferite, dar mereu cu aceleaşi efecte.
În 1981 şi 1982, România a traversat două episoade de faliment tehnic când nu şi-a mai putut plăti datoria externă. În loc să accepte soluţiile internaţionale de restructurare, Ceauşescu a impus un drum unic: plata integrală şi anticipată. „Reforma” sa nu a însemnat modernizarea instituţiilor sau eficientizarea economiei, ci raţionalizarea consumului şi tăierea brutală a cheltuielilor sociale. Întreaga societate a fost sacrificată pentru un obiectiv contabil. În aprilie 1989, România şi-a lichidat datoria externă, dar şi-a lichidat în acelaşi timp contractul social cu cetăţenii.
În 2010, sub presiunea crizei financiare globale, România a apelat la FMI şi UE. Spre deosebire de Ceauşescu, guvernul de atunci nu era izolat internaţional, dar a adoptat aceeaşi logică: austeritatea ca reformă. Tăierea salariilor bugetare cu 25%, reducerea cheltuielilor sociale şi îngheţarea unor investiţii au fost prezentate ca soluţii pentru „modernizarea statului”. În realitate, a fost doar o ajustare brutală, cu efecte pe termen lung: scăderea consumului intern, accelerarea migraţiei şi accentuarea polarizării sociale. „Reforma” a rămas un slogan, în timp ce populaţia a suportat costurile.
Astăzi, Ilie Bolojan devine un simbol al „reformei” locale. Tăieri masive de posturi, reducerea cheltuielilor, concentrare a deciziilor şi prioritizarea investiţiilor vizibile definesc stilul său. Retorica este familiară: „disciplină”, „eficienţă”, „lupta cu risipa”. Dar, la fel ca în trecut, reforma nu înseamnă întărirea instituţiilor sau crearea unor servicii publice reziliente, ci o austeritate justificată politic. Serviciile sociale devin mai fragile, iar puterea se concentrează în jurul unui lider perceput ca „necesar” şi „necruţător”.
Ceauşescu, Băsescu, Bolojan - trei contexte diferite, dar aceeaşi logică: reforma redusă la tăieri şi disciplină contabilă, nu la construcţie instituţională. În toate cazurile, populaţia a plătit costul, iar liderii şi-au consolidat pe termen scurt puterea, după care a urmat o criza politică devastatoare. Din cauza acelor politici de austeritate ceauşiste, România nu a avut o tranziţie lină, ci violentă spre democraţie şi economie de piaţă, iar brutalitatea socială a tăierilor anunţate de Traian Băsescu a fosilizat statul până într-acolo încât a fost nevoie de intervenţia SUA şi a occidentului european pentru ca Romania să nu se prăbuşească în haos politic.
Această repetiţie spune mult despre cultura politică românească: „reforma” este încă asociată cu sacrificiul impus de sus, nu cu negocierea democratică şi construcţia pe termen lung. În loc să învăţăm din trecut, România pare condamnată să repete ciclul austerităţii prezentate drept modernizare. Fie că vorbim de Ceauşescu, Băsescu sau Bolojan, reforma a fost de prea multe ori o umbră a lui Ceauşescu: un exerciţiu de putere, nu de responsabilitate democratică.
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 09.09.2025, 00:17)
... ma gandesc ca sucesul "statului" vine din slabiciunea omului ... daca nu ma insel - ca o particularitate - daniel david s-ia propus sa desfinteze inspectoratele ... aia ar fi si mai nostim - o groaza de invatatori fara cauza - daca ar fi avut vuna... ... lol - in umbra lui ceausescu ... hai! sariti pe mine - va doare de salarii ... ca si pe altii! ... s-a intamplat sa inceapa cu voi ...
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.09.2025, 00:20)
... castig 4k lei in privat si muncesc toata ziua ... im i place ca nu am programa - decat probeleme de rezolvat ...
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.09.2025, 00:39)
... vreo inca 2-3k cheltuie sefu' cu mine ca sa ma plimb toata ziua ... 1k combustibil (fk greens) ... asta inseamna vo 8-10 zece ore ca firma sa paoata sa mi le asigure si luna viitoare ... bani pe care altii ii cheltie altii pentru ca primesc ceva!!! ... contraziceti-ma ...